Autor 2299 vizualizări


Peleşul a fost, ştim bine, reședinţa de vară a regilor României de la Carol I încoace. Ridicat din iniţiativa lui Carol, pe-atunci domnitor, castelul a dus la o schimbare din temelii a Văii Prahovei. Dar putea să nu fie aşa, căci Carol a avut în vedere mai multe zone ale României, una dintre ele fiind Muşcelul (denumirea corectă din punct de vedere istoric a acestui legendar ţinut românesc). Însă moşnenii de aici s-au opus şi n-au vrut să-i vândă pământ. Regele a respectat decizia ţăranilor şi a optat pentru Sinaia, unde a construit Peleşul, iar muşcelenii regretă şi astăzi încăpăţânarea strămoşilor lor.
Întreaga poveste, care aduce a scenariu de film, este dezvăluită în ediţia de noiembrie, care se găsește deja la toate punctele de distribuţie a presei. N-aveţi acces la revista pe hârtie? Historia poate fi citită şi în format digital, pe platforma paydemic.com. 

Încă din primii ani de domnie, Carol I a ţinut să-și cunoască noua ţară. Viitorul rege vizita biserici, școli, tribunale și cazărmi, vorbea cu autorităţile, dar și cu oamenii simpli și, adeseori, stabilea proiecte care să îmbunătăţească traiul supușilor. Un obiectiv al unora dintre vizite îl constituia alegerea locului pentru viitorul castel. 

Chestiunea unei reședinţe de vară corespunzătoare s-a pus mai ales după căsătoria lui Carol cu prinţesa Elisabeta de Neuwied, în anul 1869. Şi aceasta pentru că vara Capitala era prăfuită și uscată, clima secetoasă fiind greu de suportat pentru cineva crescut în răcoarea munţilor. 


Prima vizită oficială a lui Carol I la Câmpulung a fost consemnată între 19/31 iulie și 24 iulie/5 august 1868. La câțiva ani după aceea, Regele și-a manifestat intenția de a cumpăra teren pentru viitoarea reședință într-o zonă liniștită în sudul orașului, aproape de drumul către București, sub o colină pe care se afla vechiul schit Flămânda.

Dorinţa regală era o adevărată binefacere pentru oraș, căci construirea castelului nu doar că oferea locuri de muncă și comenzi pentru piatră, var și lemn, resurse bogate în zonă, dar prefigura și o accelerare a dezvoltării urbane și sociale, pe măsura statutului de capitală de vară a României. Însă moșnenii, adică proprietarii de terenuri și de păduri, erau organizaţi în obști, care respectau vechile cutume, una dintre ele fiind aceea de a nu vinde niciodată pământ…


De la falanga macedoneană la zepelinele germane

Cine sunt de fapt macedonenii, cei fără de care Alexandru nu ar fi devenit cel mai faimos cuceritor din istorie? Păstori de la periferia Eladei, așezaţi într-un ţinut bogat, dar mereu sub ameninţarea ilirilor, thracilor și peonilor, au reușit timp de trei secole, sub regii din dinastia argeadă, să își apere patria și obiceiurile lor, atât de străine celorlalţi greci, în faţa marilor puteri ale vremii. 

Mai apoi, în doar un sfert de veac, sub conducerea strălucită a lui Filip al II-lea, Macedonia a devenit cel mai bogat și mai puternic stat din Peninsula Balcanică, a pus capăt luptelor fratricide dintre cetăţile grecești și a oferit condiţiile propice pentru epopeea unică a lui Alexandru. Filip al II-lea creat falanga macedoneană (deosebită de cea greacă prin folosirea de către soldaţi a unei lănci considerabil mai lungi, acţionată cu ambele braţe), a transformat pentru prima oară cavaleria din Elada dintr-o trupă de
recunoaștere și hărţuire într-o veritabilă forţă de șoc și a utilizat cel dintâi în istorie mașinile de asediu pe scară largă. 

În ediția de noiembrie facem o incursiune în lumea celor mai străluciți războinici greci. Dar asta nu înseamnă că uităm de conflictele armate care s-au întâmplat cu doar un secol în urmă. 

Cum s-a simțit primul bombardament aerian din istoria Bucureștiului?

În ciuda promisiunilor venite din partea ministrului plenipotenţiar al Germaniei în ţara noastră, baronul Hilmar von dem Bussche, care afirmase că românii ,,nu vor avea război aerian“, Bucureștiul a fost a treia capitală europeană, după Paris și Londra, care a fost bombardată de aviaţia germană. Chiar în ziua de 15/28 august 1916, zepelinul LZ 101 care se afla pe baza de la Iambol din Bulgaria a primit ordin de la cartierul general al lui Mackensen (OKM) să execute un atac de noapte asupra Bucureștiului. 

Sculați brusc, în jurul orei 1 noaptea, locuitorii Capitalei au ieșit la ferestre, prin curţile caselor sau pe străzi și s-au instalat ca la un spectacol. „Era ceva nou, impresionant, zguduitor“, avea să scrie a doua zi ziarul ,,Epoca“. Fasciculele de lumină ale proiectoarelor străbăteau văzduhul, acompaniate de zgomotul infernal provocat de canonada tunurilor și mitralierelor antiaeriene instalate pe edificiile înalte ale orașului…

Hubert de Givenchy, designerul muzelor

Finalul revistei e dedicat istoriei frumosului. Intrăm în lumea ultimului mare couturier, care a împărţit scena modei cu Dior, Balenciaga sau Schiaparelli. 

Cariera lui Givenchy că a fost marcată de prezenţa mai multor muze – Greta Garbo, Lauren Bacall, Jacqueline Kennedy, Maria Callas, Marlene Dietrich, Grace Kelly sunt doar câteva dintre zeiţele care au purtat hainele semnate de couturierul francez. Însă niciuna nu a fost ca Audrey Hepburn. „Hainele lui sunt singurele în care mă simt eu însămi. El este mai mult decât un creator de modă, este un creator de personalitate“, spunea Audrey.

Pasionații de istoria modei vor aprecia și recomandarea de la rubrica Agenda film: Filmul „Casa Gucci” se lansează pe 26 noiembrie la cinema și are o distribuție de excepție. Deci, vizionare (și lectură) plăcută!