Rock-ul românesc în perioada comunistă. Care au fost cele mai mari formaţii şi ce credea Ceauşescu despre imitarea unor modele vestice
Rock-ul românesc din perioada comunistă a fost puternic influenţat de cenzura impusă de nomenclatura partidului unic. Curentul muzical a cunoscut diferite etape de evoluţie, în funcţie de viziunea dictaturii cu privire la izolarea sau deschiderea ţării faţă de occident. Există astfel două etape de evoluţie, una până la sfârşitul anilor 70 şi cealaltă după acest moment, când a început presiunea regimului politic.
Muzica rock şi-a făcut apariţia în lumea muzicală din România la începutul anilor 1960. Timp de aproximativ 15 ani a evoluat într-o relativă legătură cu ceea ce se întâmpla în domeniu pe plan internaţional. La finele anilor şaptezeci, muzica rock românească a intrat într-o criză provocată de ruperea de contextul muzical extern, sub presiunea tot mai mare din partea regimului politic. Astfel, deceniul ce a urmat a fost mult mai slab ca realizări, desincronizarea de producţiile realizate în afara graniţelor ţării obligând muzicienii români la un recul din punct de vedere muzical. Ramura metal a fost atinsă doar superficial de formaţiile româneşti în anii 1980. De asemenea, muzica punk românească a fost foarte slab reprezentată în România socialistă.
Primele grupuri româneşti care au experimentat muzica rock au fost formaţii de liceu sau studenţie care, în lipsa unui peisaj muzical propice şi a unor intenţii coerente, nu s-au impus şi au dispărut relativ repede. Au reuşit să se menţină, totuşi în activitate formaţiile Uranus, Pioneers, Phoenix (1962), Cometele (1962), Entuziaştii, Sfinx (1963), Olympic '64, Sideral, Sincron (1964). Activitatea acestora este foarte puţin cunoscută mai devreme de sfârşitul deceniului respectiv, datorită lipsei unor materiale discografice.
