Risipirea banului public în perioada comunistă
A fost o practică specifică birocrațiilor din lumea întreagă, funcționarii aruncând cu banii în stânga și în dreapta fiindcă nu sunt ai lor sau pentru a face pe plac superiorilor. Regimul comunist se considera cea mai avansată formă de organizare economică, socială și politică, dar nu s-a putut sustrage legilor universale ale omenirii.
Sumele de bani strânse cu mare greutate de la o populație permanent sărăcită erau investite în cele mai inutile moduri. Astfel, Nicolae Ceaușescu a investit cu ajutor occidental în fabrici de avioane și elicoptere. Teoretic, era o politică înțeleaptă, țara nefiind obligată să mai importe arme scumpe din statele avansate tehnologic.
Exista totuși un dar. Conducerea de la București se implica în furnizarea de echipament militar scump pentru susținerea mișcărilor comuniste de pe toate continentele. Astfel, au fost trimise în Angola 12 avioane IAR 823, 6 elicoptere IAR-316 Alouetteși 6 avioane BN-2 Islander. Aceste aparate de zbor au fost lăsate în dotarea forțelor angoleze. Erau consumate materiale scumpe, speciale, multă electricitate și valuri de muncitori veneau zilnic în uzine pentru asamblarea mașinilor zburătoare. Totul costa, inclusiv licențele de producție, și apoi erau oferite unor aliați fără valoare economică. Avioanele și elicopterele au fost oferite în 1981 – 1982, adică fix atunci când românii începeau să strângă cureaua pentru plata datoriei externe.
Nici importurile de tehnică mică militară nu erau făcute cu economie și erau chiar împotriva interesului industriei naționale de armament. Astfel, au fost aduse din RS Cehoslovacă 32 de aparate L-39 Albatros, cunoscute pentru fiabilitate. Fabricile românești produceau modelul IAR 93 și n-au fost lansate comenzi decât pentru 88 de exemplare. Nici cu IAR 99 n-a fost mai generoasă conducerea de la București. Interesant este de subliniat faptul că aparatele cehoslovace au fost aduse în țară în perioada decembrie 1981 – 1985.
Sosirea primelor exemplare coincide cu începutul discuțiilor pentru plata datoriei externe. Avioanele de vânătoare erau și ele în centrul atenției și au fost aduse 44 de exemplare de MiG-23, aparate având aripile cu geometrie variabilă și mai costisitoare. Nici marina de război nu era uitată și era importat din Uniunea Sovietică submarinul Delfinul. Modern, protejat cu un strat din cauciuc pentru a fi greu de detectat, a fost extrem de scump. A fost adus în mare secret și ar fi costat 40 de milioane de dolari la prețurile din 1985.
Se înțelege de ce românii au strâns cureaua mult peste ce ar fi fost necesar. Regimul de la București se pregătea de revoluția mondială și strângea tunuri în loc de unt. Banii poporului erau dați fraților socialiști cu o dărnicie demnă de o cauză mai bună. Și mâncarea pleca peste granițe pentru a asigura plata armelor aduse din lagărul socialist. Fantezia conducătorilor de la București a sărăcit poporul până la nivelul introducerii cartelelor de alimente, exact ca în vreme de război.
