REVOLUȚIONARII „Când am pornit mi-a fost o frică de nu mai ştiam de mine”

Autor 1542 vizualizări


Alexandru Contoloru a trăit Revoluţia la Craiova:avea 20 de ani şi era student la Institutul de Ştiinţe Economice din oraş.

„Păi, era 22 decembrie deja. În Bucureşti şi în Timişoara se murise deja. Prietenul ăsta al meu de la facultate, Sorin Stănescu îl chema, îl găseşti şi-n arhive la asociaţie, la «22 decembrie», a venit dimineaţa pe la 8 să mă ia repede în centru, că «a venit!», zicea el şi tremura tot parcă de frică şi de furie adunată şi de fericire, toate-n acelaşi timp. N-am ştiut ce ştia el exact şi de unde, da’ m-am îmbrăcat repede şi-am mers cu el în faţă la Casa Studenţilor. Era deja puhoi de lume adunat pe toate străzile de-acolo. A mai durat vreo două ore până să se pornească spre Piaţa Primăriei. Când am pornit mi-a fost o frică de nu mai ştiam de mine. Dar nu ştiu cum mi-a dispărut, poate pentru că eram sigur că o să mor oricum şi atunci nu mai aveam de ce să mă tem. Mă vedeam mort, mă vedeam împuşcat, mă rugam măcar să mor repede. O să zici că sunt laş, nu? Da’ mă rugam să mor măcar repede, nu zdrobit sub roţi şi dus în camion, cu sângele curgând şuvoaie prin podea şi aruncat la grămadă să mă ardă. (...)

Nu ştiu dacă îţi dai seama cum e să trăieşti aşa ceva... adică... în momentul ăla să fii acolo, să fii cu toţi oamenii ăia, să cânte un puhoi de oameni imnul şi să strige «Libertate!». Ţi se pare o poveste, nu înţelegi!!! După atâţia ani de frică şi de suferinţă, cum era să strigi cât te ţin puterile «Libertate!», să strigi şi să o simţi, să simţi că chiar dacă mori, ai apucat să lupţi pentru eliberare şi, nu numai, că ai muri chiar bucuros pentru clipa aia, pentru că ajuţi la înfăptuirea actului care o să le lase celor ce vor urma o ţară liberă! Cum e să simţi cuvântul ăla cu toată puterea, nu să-l vezi în dicţionar sau scris pe-o foaie într-o poezie, să-l urli şi să-l simţi cum se întâmpla prin tine şi prin alţii ca tine! Nu-nţeleg, nu-nţeleg nici până-n clipa de azi cum puteau soldaţii ăia să stea nemişcaţi, cum se stăpâneau să nu strige şi ei, cum nu-ntorceau armele spre nenorociţii ăia care le furaseră şi lor vieţile la fel ca şi nouă! De fapt, cum să zic că nu-nţeleg, că înţeleg că mai ales lor cât de frică le era! O mare de oameni era în faţa lor şi-ar fi putut să-i sfâşie acolo cu dinţii la cât de îndârjiţi erau toţi”.

 

Interviul cu Alexandru Contoloru a fost realizat în noiembrie 2009 de către Camelia Neagoe şi a fost publicat în lucrarea Tânăr student caut revoluţionar, volumul I – „La început a fost frica” (coordonatori:Zoltán Rostás, Florentina Ţone, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2011)

""