REVOLUȚIONARII „Au fost pe dracu’, terorişti. Unde să fie? Eu am fost teroristul”

Autor 8533 vizualizări


Fragmentul de mai jos e semnificativ pentru modul în care s-a trăit Revoluţia într-o localitate din judeţul Mehedinţi. În decembrie 1989, Constantin N. Breazăavea 58 de ani şi era muncitor la Baza de recepţie cereale din centrul de comună Jiana;în această calitate a fost chemat de urgenţă de acasă şi trimis să păzească grânele din Bază – „Ziceau că vin teroriştii să fure de la Bază, să dea foc”. Douăzeci de ani mai târziu, într-o discuţie cu nepotul său, nea Costică rememorează întâmplarea cu ironie şi cu mult umor...

„Unde erai când a început revoluţia?

Unde să fiu, ete, eram acasă, se făcuse sara. Vetuţa (n.a. – soţia)dădea la oare(n.a. – păsări)şi eu eram prin curte.

Păi, şi ce s-a întâmplat?

Păi, ce să fie, eram acasă şi a venit de la primărie. Ne-a trimis la Jiana. La Bază. Ne-a pus să şedem acolo toată noaptea, să păzim Baza.

De ce? De cine să o păziţi?

De terorişti. Ziceau că vin teroriştii să fure de la Bază, să dea foc.

Şi ai stat de pază la Bază?

Am stat ce-am stat, ce să fac, era nevoie de oameni. Dacă nu veneau oamenii din sat, cine să se ducă?

Au venit teroriştii până la urmă?

Au venit pe dracu’. N-a venit nimeni. Am stat degeaba.

Povesteşte cum a fost, cum s-a întâmplat? Cine a făcut programările, cine v-a chemat? Spune de la început!

Păi, ce să spun, nu mai ţin eu bine minte. Au trecut 20 de ani, acuma sunt bătrân. Ce să fie, eram acasă cu treabă, se făcuse seara. Se înnegurase, că era ziua mică. A venit a lu’ Ghiţioaica:«Nea Brează!», «Da, ce e?», «Du-te repede la Bază, la Jiana!», «Acu’, la ora asta? Ce să fac la Jiana?», «E nevoie de mata, n-auzi? Sui-te pe bicicletă şi du-te la Bază!» Că cică vin teroriştii să atace Baza. Ce să fac atunci, m-am suit pe bicicletă şi am plecat. Şi cum mergeam spre Flămânda vedeam maşini, că se duc spre oraş. Erau destule, dar nu ştiam eu bine ce e cu ele. Am ajuns la Bază, se făcuse noaptea bine şi am stat acolo de pază.

Ai stat până dimineaţa la Bază?

Nu, ce să fac până dimineaţa? Am stat ce-am stat, am văzut că nu vine nimeni, am luat două drugi de porumb şi o mână de grâu, după aia m-am suit pe bicicletă şi am plecat. Se făcuse bine noaptea, era spre dimineaţă parcă. Mi-a ieşit după aia garda în faţă, la Flămânda, pe coastă. M-a oprit.

Ce gardă, cine era?

Erau ăştia, patrioţii.

Ce ţi-au zis?

Ce să-mi zică, m-au cunoscut, dă-i dracu’, eram om din sat. Mă opresc şi îmi spun:«Nea Costică, dă-i bătaie la bicicletă şi du-te acasă, că sunt ăştia băgaţi pe-acia. Să nu te vadă, sunt băgaţi la şedinţă».

Deci, până la urmă, tot n-au fost terorişti?

Au fost pe dracu’. Unde să fie? Eu am fost teroristul. Am fost la Bază să păzesc, am furat o mână de grâu pentru găini şi am plecat.

Şi poliţia?

Ce poliţie? Poliţarii, ai dracu’, îi păzeau alţii. Erau toţi la primărie, şi chemaseră oamenii să-i păzească. Asta făceau poliţarii. Le era frică să nu vină lumea peste ei, să îi ia la bătaie. Se adunaseră toţi acolo”.

 

Interviul cu Constantin N. Brează a fost realizat în noiembrie 2009 de către nepotul său, Cristian Onuţ Predoi, şi a fost publicat în lucrarea Tânăr student caut revoluţionar, volumul II – „Voiam altceva, dar nu aveam în gând ceva anume” (coordonatori:Zoltán Rostás, Florentina Ţone, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2012)

 

 

""