Revoluția ungară din 1956 jpeg

Revoluția ungară din 1956

📁 Comunism
Autor: Andreea Lupşor

Azi, 23 octombrie 2012, Ungaria comemorează împlinirea a 56 de ani de la faimoasa revoluție din 1956, considerată una din marile tragedii ale țării. Revolta, născută aproape spontan, a fost îndreptată împotriva abuzurilor Partidului Comunist aflat la putere și a politicii sovietice care adusese țara în pragul dezastrului.

Ea a început cu un protest studențesc desfășurat la Budapesta în data de 23 octombrie, a evoluat într-o revoltă a muncitorilor din întreaga țară, și s-a terminat pe 11 noiembrie odată cu proclamarea, de către Janos Kadar, omul sovieticilor, a înăbușirii revoluției.

Demonstrația pașnică a studenților din 23 octombrie a atras rapid mii de oameni în marșul prin centrul Budapestei. Aceștia s-au îndreptat spre clădirea Radioului  Budapesta pentru a se adresa, prin intermediul radioului, națiunii și pentru a-și face publice cererile. Însă clădirea radioului era păzită de AVH, Poliția Secretă, care – atunci când demonstranții au încercat să forțeze intrarea în clădire – a deschis focul. Acest fapt a dus la escaladarea revoltei în capitală și, apoi, în toată țara. În capitală și în alte orașe importante simbolurile comunismului – cel mai cunoscut fiind statuia lui Stalin din Budapesta – au fost distruse. În acea noapte, Erno Gero, secretarul general al partidului, a cerut Uniunii Sovietice să intervină militar pentru înăbușirea revoltei.

După căderea guvernului comunist a fost format unul nou, sub conducerea fostului prim-ministru Imre Nagy. Noul guvern național a avut o durată de viață scurtă, de doar 10 de zile, dar în acest timp a adoptat o politică fermă vis-a-vis de calea pe care Ungaria trebuia să o adopte. Instituția securității a fost desființată, iar Nagy a anunțat intenția de retragere a Ungariei din Pactul de la Varșovia. Mulți prizonieri politici au fost eliberați, iar vechi partide politice care fuseseră interzise de comuniști au reapărut și s-au alăturat mișcării lui Nagy. Până la sfârșitul lui octombrie, luptele aproape încetaseră. Dar după ce anunțase deja posibilitatea negocierilor pentru retragerea forțelor sovietice din țară, Biroul Politic al URSS s-a răzgândit și a decis să înăbușe revoluția. La 4 noiembrie soldații sovietici au invadat capitala Ungariei și alte regiuni ale țării. Eroica rezistența ungară a cedat în final pe 10 noiembrie.

budapest 56 06 jpg jpeg

În zilele imediat următoare, mii de maghiari au fost arestați. Ulterior, 26.000 au fost aduși în fața tribunalelor, 22.000 au fost primit diverse condamnări, 13.000 au ajuns în închisori, iar câteva sute – în frunte cu Nagy – executați. Alte câteva sute de persoane au fost deportate în Uniunea Sovietică, mulți fără niciun fel de dovezi și urme. Și, nu în ultimul rând, circa 200.000 de oameni au fugit din țară pentru a se refugia în Occident.

Declarația de neutralitate a Ungariei citită la radio de Imre Nagy la 1 noiembrie:

”Poporul ungar, guvernul național profund conștient de responsabilitatea sa față de popor și față de istorie, exprimă voința unanimă a milioane de unguri proclamând neutralitatea Republicii Populare Ungare. Poporul ungar dorește să întrețină, în conformitate cu spiritul Carte Națiunilor Unite, în deplină independență și egalitate, o amiciție sinceră cu vecinii săi, cu Uniunea Soivietică și cu toate popoarele lumii. Poporul ungar dorește să consolideze și să dezvolte rezultatele obținute prin revoluția sa națională, fără a intra într-unul sau altul dintre blocurile conduse de marile puteri. Visul secular al poporului ungar este pe cale de a se realiza. Lupta revoluționară purtată de poporul și eroii ungari a făcut să triumfe în final cauza libertății și independenței. Grație acestei lupte eroice țara noastră își poate reconsidera relațiile cu celelalte state în funcție de interesul său fundamental:neutralitatea. Noi cerem vecinilor noștri, țărilor mai apropiate sau mai îndepărtate să respecte decizia irevocabilă a poporului nostru [...].

Raportul Comitetului Special al ONU

”Studierea mișcării de trupe sovietice în Ungaria în perioada 29 octombrie – 4 noiembrie arată că în ciuda asigurărilor date domnului Nagy, președintele Consiliului, de către personalități politice sovietice, există un plan precis de recucerire și aservire militară a Ungariei. Acest plan a fost integral executat. Contrar a ceea ce pretinde guvernul sovietic, după care revoluția ungară de inspirație capitalistă a fost indusă din exterior, Comitetul este obligat să conchidă că rezistența Ungariei la cea de-a doua intervenție sovietică a reprezentat eroica demonstrație a voinței poporului ungar de a lupta pentru independența sa națională. ”

Decizia Moscovei de a interveni împotriva revoluției din Ungaria; relatare a ambasadorului Iugoslaviei la Moscova, V. Micunovic, despre întrevederea liderului comunist Hrușciov cu Tito (1956)

”Hrușciov a declarat că evenimentele din Ungaria deviază spre contrarevoluție. A început cu mânie, fără a prezenta evoluția evenimentelor, spunând că în Ungaria comuniștii sunt uciși, strangulați, spânzurați. El a mențional apelul lansat de Imre Nagy către ONU și către cele patru puteri, precum și retragerea din Pactul de la Varșovia. Era vorba de restaurarea capitalismului în Ungaria. Nagy este o simplă unealtă, sau chiar un agent al imperialismului? Pentru moment este dificil de spus, important este cursul luat de evenimente, și acesta se îndreaptă spre restaurarea capitalismului. Ce ne rămâne de făcut? întreba Hrușciov referindu-se la URSS. Dacă cedăm, Occidentul va spune că suntem idioți, sau slabi – ceea ce este același lucru.De aceea noi nu putem în niciun caz să le permitem, noi, atât în calitate de comuniști internaționali, cât și ca URSS ca stat. Capitaliștii ar putea ajunge la frontierele URSS. Trebuie să intervenim fără nicio ezitare.”

Discurs al lui John F. Kennedy de prima aniversare a Revoluției:

”23 octombrie 1956 este o zi care va trăi pentru totdeauna în analele oamenilor liberi și ale națiunilor. A fost o zi a curajului, conștiinței și triumfului. Nicio altă zi de la începutul istoriei nu a arătat mai clar eterna forță a dorinței omului de a fi liber, indiferent de șansele de succes, indiferent de sacrificiile necesare.”