Autor 26275 vizualizări


Asemeni Renașterii, Iluminismul a reprezentat un moment cheie în istoria universală, marcând secolele XVII-XVIII, perioadă cunoscută și sub numele de “Epoca Luminilor”. Într-o societate în care cunoașterea pe baza experiențelor proprii era o noutate, acest curent a căpătat o mare amploare, inovând toate palierele societăţii.

De ce numele de Epoca Luminilor ?

Apărut ca o reacție împotriva barocului, curent cultural și artistic caracterizat de utilizarea temelor religioase în domenii precum filosofie, pictură, literatură etc., dar și ca dorință a răspândirii culturii, luminării  în masă, noul curent de gândire venea  și cu noi metode de organizare a societății. Potrivit acestuia, societatea trebuia clădită pe următoarele principii:libertate, fraternitate, guvern constituțional și separarea dintre stat si biserică.

Începutul Iluminismului

Perioada ce a precedat Epoca Luminilor, a fost aceea a Revoluției științifice. Printre protagoniștii acestei perioade se numără:Francis Bacon, Rene Descartes, John Locke şi Baruch Spinoza, filosofi ale căror lucrări au stat la baza modelării culturale a noii epoci. Iluminismul a avut printre personalitățile marcante pe:Voltaire, Denis Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Adam Smith și Immanuel Kant, cu toții fiind filosofi și scriitori prin excelență.

Dacă în domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare în gândire, în plan politic întâlnim conducători ai secolului XVII, care își repliază politicile conform tiparelor vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg și Frederick al II-lea al Prusiei au încercat să aplice principiile iluministe asupra toleraței politice și religioase, ceea ce a dat naștere unui nou tip de guvernare, cunoscut sub numele de”absolutism luminat”.

Iluminismul și religia

Ampla mișcare intelectuală a avut repercursiuni și în plan confesional. Cu alte cuvinte, iluminismul a creat  propria“şcoală teologică”, anume Deismul. Deiștii negau necesitatea revelației, susținând că Dumnezeu nu s-a mai implicat în treburile pământești după crearea lumii. De menționat  că mulți filosofi care au contribuit la realizarea enciclopediillor, au fost deiști.

Schimbări în gândirea politică

Războiul de 30 de ani (1618-1648) a zdruncinat Europa pe toate planurile, însă după pacea de la Westfalia situaţia politică se remediază. Astfel, acest avânt intelectual înlocuieşte modelul societăţii în care cunoaşterea izvora din dogmele religioase, cu o societate a spiritului filosofic.

Marii gânditori francezi precum Montesquieu (1689-1755), şi Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) au inovat sistemul politic. Montesquieu aduce în discuţie trei forme de guvernare:republici, monarhii şi despotismul. Doar acestea garantau respectarea principiului separării puterilor în stat, respectiv puterea executivă, puterea legislativă şi puterea judecătorească. Ca o completare, Jean-Jacques Rousseau prezintă in lucrarea sa „Contractul social” (1762), modelul statului de drept, bazat pe libera voinţă a cetăţenilor, exprimată prin legi.

Ca o concluzie, Epoca Luminilor s-a tradus print-o perioadă în care oameni având o raţiune „de nezdruncinat”, au căutat să descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea, natura și societatea, și să acționeze în baza acestora.