Revoluția din 1989: cazul Sibiului

Autor 20486 vizualizări


Pentru reconstituirea adevărului a ceea ce s-a petrecut în luna decembrie 1989 la Sibiu nu putem să nu facem abstracţie de criza sistemului totalitar comunist ce afecta Europa de Est la vremea respective.

Flacăra revoluţiei române s-a aprins la Timişoara încă din data de 15 decembrie 1989 când veghea unor enoriaşi care îl sprijineau pe pastorul reformat Laszlo Tokes s-a transformat într-o mare demonstraţie împotriva regimului totalitar comunist restructurat de Ceauşescu, acţiune în care aveau să fie răniţi sau să-şi piardă viaţa câteva sute de manifestanţi.

Cazul Sibiu a declanşat în anul 1993 un conflict secret, necunoscut de opinia publică, între SRI şi Palatul Cotroceni referitor la raportul întocmit de SRI-Sibiu asupra evenimentelor petrecute în timpul revoluţiei în acest municipiu. Având în vedere precizia informaţiilor pe care le conţinea şi natura lor revelatoare în privinţa celor care cauzaseră mai multe decese în Sibiu, raportul locotenent-colonelului Ioan Rusan a fost încuviinţat de Virgil Măgureanu, director SRI la acea dată, Consiliului Suprem de Apărare, în particular generalului Vasile Ionel, consilierul pe problem de apărare al preşedintelui Ion Iliescu. Vasile Ionel, membru al complotului militar urmărit de Securitate pentru legături cu reţelele de spionaj ale URSS, va reacţiona violent, acuzându-l pe lt. col. Rusan de mistificare, întrucât din raport rezultă că vina pentru morţi din Sibiu aparține Armatei (1). Raportul respectiv vizează evenimentele petrecute atât înainte cât şi după 22 decembrie 1989.

Înainte de 22 decembrie 1989 se remarcă, în raportul SRI, două evenimente deosebite care au atras atenţia organelor de securitate şi de contrainformaţii militare.

Pregătiri încă din martie? Agenţi trimişi în recunoaştere la Sibiu

Primul eveniment “ciudat” a fost când în oraş au intrat câteva coloane de maşini înmatriculate în URSS – acest lucru s-a întâmplat şi la Iaşi şi la Timişoara-“în care se aflau doi-patru bărbați, de regulă tineri care nu se cazau la hoteluri, dormind în autoturisme şi nerealizând contacte cu cetăţenii români” (2).

Al doilea eveniment important, prezent în raportul SRI, scoate la iveală locurile fierbinţi în care s-au desfăşurat evenimentele – locurile din care s-a tras. În lună martie a anului 1989 au fost capturaţi luptători DIA în timpul unor misiuni de luptă. “Un aspect important îl constituie prezenţa în municipiul Sibiu, în perioada anului 1989, unui detaşament de militari din cadrul Batalionului 404 Buzău – cercetare în adâncime, aparţinând de Direcţia de Informaţii de pe lângă Marele Stat Major al Armatei. Militarii respectivi erau în ţinută civilă, dotaţi cu staţii de emisie-recepţie, au efectuat observări şi fotografieri de pe clădirile situate în vecinătatea unor unităţi ale MApN şi MI şi au consemnat puncte din apropierea acestora sau alte puncte strategice din oraş pe o hartă, cum ar fi hotelurile Continental, Bulevard, BTT, UM 01473. Întâmplător sau nu acestea au fost locurile fierbinţi în derularea evenimentelor din decembrie 1989” (3).

Cazul agenţilor trimişi la Sibiu ne este relatat şi de colonelul (r) Ioan Rusan într-un dialog cu Alex Mihai Stoenescu, dialog care a fost publicat în cartea “Interviuri despre Revoluţie”:

Ioan Rusan:A fost un caz foarte interesant la Sibiu. Am depistat agenţi trimişi în recunoaştere la Sibiu, însă nu erau străini, ci de la Batalionul 404. Erau băieţii de la DIA. I-am urmărit, că nu înţelegeam ce căutau acolo, însă nu s-a mai trimis cazul la Securitate, ci la UM 01512, adică la Dragomir.

Alex Mihai Stoenescu:Foarte interesant! Înainte de evenimente.

IR:Înainte de evenimente. Dragomir era implicat în operaţiunea lor, în primirea, ascunderea, hrănirea lor, aceştia fiind reluaţi de Dragomir şi acţionând însă în formă conspirată, fără a fi consemnată undeva prezenţa lor, misiunile.

AMS:Şi ce făcea?

IR:Pregăteau terenul pentru ce au făcut în decembrie. Acoperişuri, poduri de case, străzi şi străduţe. Ce, parcă nu ştiaţi!

AMS:  Nu ştiu, vreau să aflu de la dvs. Dar aţi spus că “au fost prinşi”, cum adică, ” au fost prinşi”?

IR:Foarte bine. Securitatea Sibiu i-o depistat că fac un lucru neobişnuit şi i-a arestat. Au fost nevoiţi să recunoască, erau luptători DIA (4).

Din dialogul prezentat mai sus nu putem înţelege decât ca lt. col. Dragomir Aurel a fost implicat în ascunderea celor din Batalionul 404, hrănirea şi cazarea acestora în incinta unităţii Militare fără ca acest lucru să fie consemnat în vreun document – teoretic ei s-au aflat acolo. Se ştia că la acea vreme, DIA se ocupa cu misiunile pentru “testarea vigilenţei”, dar de această dată nu putem vorbi despre aşa ceva pentru că misiunile respective erau foarte ciudate – lucru confirmat şi de Alex Mihai Stoenescu.

Modrescu Gheorghe:Voi ce aveţi de lucru pe aici?

Răspuns:Păi suntem militari, am venit să testăm, să efectuăm o testare de vigilenţă asupra unităţilor militare din Sibiu (5).

Alex Mihai Stoenescu consideră că militarii nu spuneau adevărul:“astfel de operaţiuni de testare a vigilenţei se aflau în misiunile unităţii DIA de la Buzău, numai că pentru a ieşi bine la control, comandanţii unităţilor vizate de control erau de regulă anunţaţi discret înainte. Îşi furau căciula singuri. De data aceasta misiunea a avut o desfăşurare foarte ciudată, nu putem vorbi de o misiune de testare a vigilenţei unor unităţi militare atâta timp cât luptătorii fotografiau şi însemnau pe hartă hotelurile din Sibiu, blocurile de locuinţe şi poduri de case din oraş. Hărţile capturate de Securitate au rămas în posesia acesteia, constituind proba, prin însemnările făcute pe ele, asupra faptului că acţiunea DIA nu se înscria în categoria “testarea vigilenţei”. (6).

Cele două evenimente prezentate mai sus, extrase din raportul SRI-Sibiu, demonstrează că se ştia despre ceea ce urma să se întâmple.

Cod secret ”Radu cel Frumos”

Armata Romană a fost pusă în stare de alarmă pe întreg teritoriul României ca urmare a demonstraţiilor din Timişoara. În seara de 17 decembrie 1989, orele 19:00, generalul Ion Hortopan, comandantul Comandamentului Informaţiei şi Tancurilor, a transmis personal lt. col. Dragomir Aurel – indicativul “Radu cel Frumos” (7). Acest indicativ devenea operaţional prin efectele lui NUMAI în cazul declanşării prin surprindere, sau pericolul declanşării prin surprindere a unui atac al unei/unor armate străine. Ordinul era ilegal (civilii nu aveau arme, demonstrau legal conform art. 28 din Constituţia RSR, nu era proclamată stare de necesitate).

Document

Art. 28:“Cetăţenilor RSR li se garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor şi a demonstraţiilor.”

După emiterea ordinului de luptă de către generalul Milea, paza unităţilor a fost întărită, iar în interiorul cazărmilor cât şi în afara acestora, patrule înarmate şi dotate cu muniţie de război vegheau tot timpul.

A doua zi după cuvântarea televizată a lui Nicolae Ceauşescu, respectiv în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, lt. col. Dragomir Aurel a ordonat adunarea cadrelor şi elevilor din UM 01512 Sibiu, pe platoul şcolii, ocazie cu care, după ce a făcut apologie regimului comunist şi a lui Ceauşescu, a dat cuvântul unora dintre participanţi care au condamnatdemonstraţiile din Timişoara. Mai mult decât atât, după terminarea adunării elevii din UM 01512 au fost introduşi în sălile de cursuri unde, din ordinal lt. col. Dragomir, au dat o lucrare de control cu tema “ Poziţia partidului şi statului nostru, a tovarăşului Ceauşescu faţă de evenimentele de la Timişoara”. În tot acest timp lt. col. Dragomir, după cum afirmă martorii, făcea afirmaţii publice despre necesitatea utilizării armamentului împotriva demonstranţilor. În luna decembrie 1989, garnizoana Sibiu dispunea de o forţă redutabilă în sensul că avea 11 unităţi militare în stare de alertă cu o stare de spirit al militarilor indus de comandantul garnizoanei – stare de spirit de a acţiona împotriva propriilor cetăţeni în cazul în care aceştia ar fi ieşit în stradă” (8).

Acest fenomen – de ieşire în stradă – nu a întârziat să apară pentru că în dimineaţa zilei de 21.12.1989, în jurul orei 8:30, un grup de aproximativ 30 de persoane de la fosta întreprindere “Balanţa” din Sibiu se îndreptau spre centrul oraşului.. Fiind un număr prea mic de manifestanţi, aceștia au fost uşor dispersaţi de către forţele de ordine din cadrul MI. Câteva persoane au fost reţinute pentru cercetare, dar eliberate ulterior. La puţin timp după aceasta manifestanţii în număr tot mai mare s-au regrupat la hotelul “Bulevard” şi în Piaţa Republicii (azi Piaţa Revoluţiei) din centrul Sibiului continuând să strige lozinci împotriva regimului şi chiar să desfăşoare acţiuni violente cum au fost, spre exemplu, spargerea geamurilor la câteva librării de unde au fost scoase cărţile semnate de Nicolae Ceauşescu, cărora le-au dat foc (9).

(Sursa foto:http://www.sibiul.ro)

După ce a fost informat asupra evenimentelor, primul secretar – Nicu Ceauşescu – a dat ordin să fie trimisă în piaţă formaţiunea “Scutul” – grupă specială a miliţiei – pentru a restabili ordinea. Cei din urmă au fost primiţi cu ostilitate de către manifestanţi, iar autoturismul lor a fost răsturnat şi incendiat. Acest lucru a fost raportat imediat lui Nicu Ceauşescu.

“În acel moment lt. col. Aurel Dragomir, aflat în preajma primului secretar i-a cerut acestuia acordul pentru a restabili el ordinea, deoarece <<Ăştia de la miliţie nu sunt buni de nimic>>” (10). Observăm că acesta este momentul în care lt. col. Dragomir primeşte “puterea” necesară pentru a restabili ordinea. Acesta primeşte permisiunea primului secretar cu aprobarea generalului Milea şi a generalului Ion Hortopan. O să observăm mai jos că acesta nu deschide focul numai împotriva manifestanţilor, ci şi împotriva cadrelor MI. 

Primele victime

În data de 21.12.1989, Dragomir ordonă – începând cu orele 10:00 – scoaterea militarilor din subordine în municipiul Sibiu, pentru confruntarea cu manifestanţii, aceste forţe fiind secondate în scurt timp de pompieri şi soldaţi ai batalionului de Securitate Sibiu. Primele victime apar odată cu sosirea unuia din detaşamentele de elevi. Militarii au fost întâmpinaţi cu huiduieli, pietre şi sticle incendiare. “În acesta situaţie, cpt. Teodorescu Cristian a ordonat foc de avertisment, ordin executat de subordonaţii săi. În aceste moment se înregistrează primele victime la Sibiu” (11).

În urmă acestui incident, lt. col. Dragomir Aurel a raportat la Bucureşti generalului Hortopan Ioan că datorită deschiderii focului de către militari unul dintre elevi a făcut mai multe victime în rândul demonstranţilor. În după-amiaza zilei de 21 decembrie, demonstraţiile populaţiei se extind în diferite zone ale Sibiului, astfel că numărul manifestanţilor creşte la câteva mii. Această rapiditate de extindere a manifestanţilor se datorează focului deschis de către elevii şcolii militare şi omorârea unuia dintre manifestanţi plus rănirea altor patru. Există diferite declaraţii a unor martori care susţin că persoana omorâtă prin împuşcare ar fi fost împuşcată de alt manifestant, lucru total neadevărat pentru că ar fi trebuie să fie împuşcat din spate, iar raportul medico-legal arată clar că glonţul a intrat prin faţă şi a ieşit prin spate. (ANEXA II):

“Mititelu Ioan – împuşcat mortal. Aşa cum rezultă din raportul medico legal nr. 4173/III/457/1989 al laboratorului medico-legal Sibiu, moartea numitului Mititelu Ioan a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unei plăgi împuşcate transfixiante prin hemitoracele stâng. Leziunile sunt urmare unei împuşcări cu glonţ dinainte-înapoi şi uşor de la stânga la dreapta victimei”(12).

(Sursa foto:http://www.sibiul.ro)

Aşa cum am arătat mai sus cel care a ordonat în dimineaţa zilei de 21.12.1989 deplasare în Zona Pieţei Republicii din Sibiu a elevilor militari din UM 01512 a fost comandatul acestei unităţi, respectiv lt. col. Dragomir Aurel cu misiunea precisă de a împrăştia manifestanţii. Împrejurarea arată că aceşti militari în acţiunea lor de împrăştiere a demonstranţilor au folosit armamentul din dotare cu muniţie de război, fapt ce a avut drept consecinţă uciderea unui demonstrant şi rănirea altor patru.

După 22 decembrie 1989

Vom observa mai jos că după această dată – 22 decembrie – lt. col. Dragomir Aurel a luat numai decizii haotice în ceea ce priveşte deschiderea focului, în special asupra inspectoratului MI, dar şi solicitarea făcută către aviaţia militară de a ridica elicoptere în aer.

Ordinele date pentru deschiderea focului sunt inexplicabile, mai ales că s-au transmis numeroase ordine de la Bucureşti pentru încetarea focului:“În intervalul 12:30 – 16:30 s-a tras asupra clădirii Inspectoratului, inclusiv cu armament greu. Cu toate că, de la Bucureşti, col. Pârcălăbesc, generalul Ilie Ceauşescu, procurorul militar Voinea, i-au cerut lt. col. Dragomir Aurel să ordone încetarea focului” (13). De menţionat că generalul Ştefan Guşă, şeful MStM, a transmis în mod clar prin televiziune ordinul ca unităţile militare din Sibiu să se retragă în cazărmi şi să înceteze focul. Se pare că lt. col Dragomir a ţinut legătura numai cu generalul Stănculescu. Cel din urmă i-a spus să se apare pe răspunderea lui, pentru că Dragomir l-a dezinformat pe Stănculescu spunându-i că este atacat – un lucru total neadevărat.

O greşeală fundamentală a fost făcută atunci când au fost trimise unităţi prin ordine separate în acelaşi loc pentru a prinde teroriştii, trăgând unele în altele până la urmă. “În ziua de 22 decembrie 1989, în jurul orei 12:30, o formaţiune de cadre şi elevi ai UM 01606, condusă de căpitan Nită Octavian a primit ordin să ocupe şi să apere clădirea telefoanelor de pe Bulevardul Mihai Viteazul, situate în apropierea şi în raza de vizibilitate a UM 01512 – corp B. În această din urmă unitate, a fost constituită – la ordin – o formaţiune de lunetişti, condusă de maior Damian Emil, dispusă în pavilionul central. Ca urmare a zvonurilor privind ocuparea telefoanelor de către <<terorişti>>, a neverificării acestei informaţii şi necunoscând ordinul dat primei formaţiuni, efectivele UM 01512 – B au împuşcat mortal pe căpitanul Nită Octavian în timp ce inspecta planşeul clădirii”(14).

Secţia Parchetelor Militare ne-a lăsat o privire de ansamblu asupra tragediei de la Sibiu:“Este de menţionat împrejurarea că, deşi asupra clădirilor Inspectoratului MI s-au executat ulterior trageri repetate şi intense dinspre UM 01512 Sibiu, totuşi nici un cadru MI nu a fost ucis sau rănit în clădirea inspectoratului în poziţii de tragere la ferestre sau uşi, ceea ce este de natură să infirme declaraţiile date de militarii din UM 01512 Sibiu care, de regulă, susţin versiunea ripostei pe care au dat-o la tragerile efectuate din sediile MI asupra unităţii militare. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din constatarea ulterioară a unui număr redus de urme de gloanţe pe pereţii clădirilor UM 01512 Sibiu, precum şi de inexistenţa unor victime în rândul militarilor aflaţi în aceste clădiri. La data de 22.12.1989 au fost reţinute şi izolate în incinta UM 01512 Sibiu majoritatea cadrelor MI, iar în zilele următoare s-au redat sau au fost reţinute şi celelalte cadre, fiecare dintre acestea fiind supuse unei cercetări cu privire la uzul de armă şi activitatea anterioară, după care s-au dispus soluţii de neurmărire penală, cu excepţia a câtorva cadre care au fost trimise în judecată. De altfel în prezent singurul cadru MI care este condamnat definitiv este maiorul Buda Ion, în sarcina căruia s-a reţinut că, folosind pistolul din dotare, a rănit un ofiţer în incinta UM 01512 Sibiu.

În noaptea de 22-23.12.1989, precum şi în zilele următoare, în municipiul Sibiu a continuat să se tragă. Aceasta s-a datorat stării generalizate de confuzie şi nesiguranţă, informaţiilor nereale ce au fost vehiculate chiar şi prin mass-media, zvonurile alarmate răspândite de diverse persoane neidentificate, suspiciunii generalizate care a făcut ca gesturi minore să fie hiperbolizate. Starea de panică şi nesiguranţă a fost amplificată de un nou element reprezentat de ridicarea în aer a elicopterelor UM 01989 Sibiu, care au executat foc cu mitralierele de la bord la nivelul unor clădiri de unde se presupunea că se trage de către elemente diversioniste. De asemenea, s-au constatat carenţe în conducerea trupelor. Astfel, în multe cazuri, militarii, surescitaţi datorită stresului prelungit la care au fost supuşi, au deschis focul din propria iniţiativă, de multe ori nejustificat. S-au înregistrat cazuri în care persoanele care locuiau în vecinătatea unităţilor militare au fost împuşcate în casele lor, crezându-se că de acolo s-a tras asupra unităţilor militare” (15).

Un exemplu de atac aerian a fost executat asupra muncitorului Nicolae Crăcea. La 23 decembrie, în jurul prânzului, mergea pe Calea Dumbrăvii împreună cu o femeie cu care intrase în vorbă pe stradă:“când să traversez trecerea de pietoni spre cimitirul Municipal, am văzut un elicopter zburând la înălţimea unui stâlp de telegraf, imediat au început să <<sfârâie>>gloanţele pe asfalt în jurul nostru (…). În elicopter erau militari, i-am văzut clar. Femeia care era cu mine a început să ţipe. Am împins-o la pământ şi s-a adăpostit sub copertina porţi de la cimitir. Spre mine au aruncat şi cu o grenadă din elicopter. Am auzit o bubuitură mare şi m-am prăbuşit la pământ. Când m-am ridicat aveam ruptă toată carnea de pe picioare. Femeia a plecat să cheme ajutoare. După 15 minute au venit şi m-au luat cu un autobuz de la ITS (Întreprinderea de Transport Sibiu). Când să mă urce în el, s-a întors elicopterul din cimitir, trăsese pe acolo prin cripte. Au început să tragă şi deasupra autobuzului, dar n-a mai rănit pe nimeni” (16).

Morţi şi răniţi

Voi prezenta mai jos o parte din raportul rechizitoriu al magistratului Dan Voinea, pentru a ne putea face o imagine mai bună asupra evenimentelor întâmplate. Cu ocazia deschiderii focului de către militarii din UM 01512 precum şi alţi militari din garnizoana Sibiu comandată de lt. col. Dragomir Aurel cu data de 22.12.1989 au rezultat mai multe victime. “ Astfel, după orele 12:00 în ziua de 22.12.1989 când o parte din manifestanţi instigau împotriva cadrelor MI, pătrund cu forţa în clădirea I.M.J Sibiu, cei mai mulţi lucrători MI, încearcă să se refugieze în curtea UM 01512 sărind peste gardul de plasă al unităţii întrucât la punctul de control nu se putea intra în Unitatea Militară datorită unui grup masiv de demonstranţi care blocau accesul prin acel loc şi se comportau violent faţă de lucrătorii MI prinşi în zonă.

Actele de violență au culminat cu o neaşteptată reacţie a militarilor MApN care până la ora sus-amintită colaboraseră perfect cu cadrele MI, şi care în mod nejustificat au deschis focul cu toate armele din dotare, inclusiv cu armament greu împotriva clădirii I.M.J Sibiu şi a lucrătorilor MI” (17).

Acest incident sângeros, recunoscut în parte şi de colonelul Moise Gheorghe în sensul că în mod constant a declarat că a tras asupra grupurilor de cadre MI, întrucât au sărit gardul în curtea UM 01512, este relatat astfel de Popa Vasile:“După ce am trecut gardul în curtea unităţii militare fără somaţie s-a tras spre inspectorat şi spre noi. Ne-am aruncat la pământ în faţa clădirii comandamentului considerând că suntem feriţi. Precizez că încă de la gard am strigat că venim să ne predăm, că sunt col. Popa Vasile şeful Miliţiei Municipale. Din poziţia cu faţa la pământ am continuat să strig cele de mai sus cerând să nu se mai tragă asupra noastră”.

De la unitatea UM 01512, s-a tras, practic cu toate tipurile de armament, respectiv cu tancuri, mitraliere de pe TAB şi cu aruncătoare de grenade antitanc AG7, cu scopul vădit de a distruge clădirile sediului Inspectoratului MI-Sibiu şi de a omorâ persoanele aflate în această clădire, fapt ce a dus la distrugerea clădirii sus-menţionate şi a bunurilor din aceasta, precum şi la uciderea şi rănirea mai multor persoane.

“Din documentele întocmite la UM 01512 rezultă că până la data de 28.12.1989 s-au tras 67.320 cartuşe de 7, 62 mm glonţ scurt obişnuit, 44.800 cartuşe de 7, 62 mm pistol, 4.400 cartuşe de 7, 62 mm glonţ lung obişnuit, 13.200 cartuşe de 7, 62 mm de manevră şi 2.648 cartuşe de 7, 62 mm glonţ scurt incendiar (ANEXA III). (18)

Concluzii și vinovați

Din cele relatate mai sus observăm că personajul principal al nefericitelor întâmplări de la Sibiu este lt. col. Dragomir Aurel. Cel din urmă este principalul vinovat în cazul deschiderii focului şi a crimelor săvârşite în zilele respective – a avut comanda întregii garnizoane Sibiu, garnizoană care numără 11 unităţi militare la vremea respectivă.

 Cu toate că s-au făcut numeroase presiuni asupra lui pentru încetarea focului, Dragomir a refuzat să dea curs ordinelor directe primite de la Bucureşti – este singur caz de nerespectare a ordinelor de oprire a focului. Acesta a ţinut legătura cu generalul Atanasie Stănculescu – pionul principal în revoluţia română din decembrie 1989 – pe care l-a dezinformat în permanenţă spunându-i că este atacat – lucru total neadevărat – şi cerându-i voie să se apere, Dragomir nefiind atacat de terorişti sau securitate.

Paradoxal este faptul că în 1990, Aurel Dragomir era considerat „eroul Sibiului“, omul care a curăţat oraşul de terorişti. În timp, optica s-a schimbat radical, devenind „călăul Sibiului“.

Anexa I

Anexa II

Anexa III

Note

1.      Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat in Romania vol.4, partea II, Bucuresti:Rao, 2005, p. 573;

2.      Ibidem, p. 574;

3.      Arh SRI, Serviciul Roman de Informatii, Raportul privind evenimentele din decembrie 1989 in judetele Timis, pp. 12-13;

4.      Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolutie, Bucuresti:RAO, 2004, pp. 123-124;

5.      Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat in Romania vol.4, partea II, Bucuresti:Rao, 2005, p. 574;

6.      Ibidem, p. 575

7.      A se vedea ANEXA I;

8.      Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, sectia Parchetelor Militare, dosar Nr. 55/P/1993, rechizitoriu intocmit de generalul de brigade magistrate Dan Voinea, pp. 3-4;

9.      Ibidem, p. 4

10.  Ibidem, p. 5

11.  Ibidem, p. 8

12.  Ibidem, p. 11

13.  Arh. SRI, Serviciul Roman de Informatii, Raport privind evenimentele din decembrie 1989 in judetul Sibiu, p. 17

14.  Ibidem, p. 19

15.  CSJ, SPM, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele effectuate de Parchetul Militar in perioada 1989, pp. 188-189

16.  Ziarul Adevarul, “Teroristii”, vanati de elicopterele Armatei Romane, 10 aprilie 2010

17.  Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, sectia Parchetelor Militare, dosar Nr. 55/P/1993, rechizitoriu intocmit de generalul de brigade magistrate Dan Voinea, p. 135

18.  Ibidem, p. 152

Bibliografie

1.      Arh SRI, Serviciul Roman de Informatii, Raportul privind evenimentele din decembrie 1989 in judetele Timis;

2.      CSJ, SPM, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele effectuate de Parchetul Militar in perioada 1989

3.      Parchestul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, secita Parchetelor Militare, dosar Nr. 55/P/1993, rechizitoriu intocmit de generalul de brigade magistrate Dan Voinea;

4.      Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat in Romania vol.4, partea II, Bucuresti:Rao, 2005;

5.      Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolutie, Bucuresti:RAO, 2004;

6.      Paul Abrudan, Sibiul în revoluţia din decembrie 1989, Sibiu:Casa Armatei, 1990;

7.      Ziarul Adevarul, “Teroristii”, vanati de elicopterele Armatei Romane, 10 aprilie 2010

""