Autor 11744 vizualizări


Hitler și Mussolini se întâlnesc la Roma pe 3 mai 1938. Nu era prima întâlnire a celor doi dictatori, aceasta având loc cu patru ani în urmă, la Veneția. Ajuns la putere încă din 1922, Mussolini nu-l luase pe Hitler în serios până la alegerile germane din 1930, când începe să-i ofere liderului nazist sfaturi privind ascensiunea la putere. Atunci, Hitler nu a respectat recomandările lui Mussolini, iar la întâlnirea din 1934 relațiile dintre cei doi nu s-au îmbunătățit. Apoi, în 1935, germanii au oferit în secret arme împăratului Haile Selassie pentru apărarea Etiopiei împotriva invaziei italiene, asta după ce relațiile dintre Hitler și Mussolini ajunseseră oricum la un punct de maximă tensiune din cauza presiunilor naziste asupra Austriei.

Propaganda fascistă i-a prezentat mereu pe Hitler și Mussolini drept prieteni apropiați. Această relație a fost însă o simplă construcție a propagandei. De fapt, relațiile dintre cei doi lideri fasciști nu au fost niciodată excelente. 

La întâlnirea din 1934, Hitler și Mussolini nu s-au înțeles:liderul nazist i-a cerut lui Mussolini n compromis în problema austriacă. Mai precis, el dorea ca Mussolini să facă presiuni pe lângă liderul austriac, Dolfuss, pentru acceptarea naziștilor în guvern, cerere pe care Mussolini o refuză categoric. Pentru moment, Hitler nu mai insistă, promițând că va accepta independența Austriacă temporar, spunând că tensiunile interne din Germania (se apropia Noaptea Cuțitelor Lungi) nu-i permit să strice relațiile cu Italia. El nu avea să renunțe însă la chestiunea austriacă. Ba mai mult, la doar câteva săptămâni de la întâlnirea de la Veneția, pe 25 iunie 1934, naziștii austrieci îl asasinează pe Dolfuss. Mussolini a fost indignat, căci îl considera pe Hitler direct responsabil pentru acest asasinat care reprezenta o încălcare flagrantă a promisiunii făcute cu scurt timp în urmă.

Tensiuni italo-germane din cauza Austriei

Răspunsul lui Mussolini a fost trimiterea unor divizii de armată către Pasul Brenner, la granița cu Austria, ca avertisment că o mișcare germană împotriva Austriei va duce la un război cu Italia. Hitler a negat atunci responsabilitatea pentru asasinatul lui Dolfuss și, pentru a-l calma pe Mussolini, a dat ordin pentru încetarea oricăror legături între NSDAP și naziștii austrieci.

Situația nu se îmbunătăște însă, căci Italia renunță la relațiile diplomatice cu Germania și se reorientează către Franța, cerând un acord franco-italian pentru protejarea independenței austriece. Militarii italieni și francezi au discutat chiar despre o posibilă cooperare militară într-un posibil război dacă Hitler ar îndrâzni să atace Austria.

În cele din urmă, relațiile germano-italiene au revenit pe calea cea bună, datorită sprijinului acordat de Hitler Italiei în cazul invaziei Etiopiei, în condițiile în care restul statelor europene condamnaseră gestul italian și cereau sancțiuni.

false

Mussolini devine prietenul lui Hitler, dar într-o relație inegală

Până în ianuarie 1936, situația se schimbase deja. Mussolini îi spunea unui oficial german că Germania nazistă și Italia fascistă au un „destin comun”;în acel an, cele două țări au colaborat în sprijinirea Spaniei, iar în noiembrie Mussolini descria relația italo-germană drept „axa” în jurul căreia va gravita continentul european. Mai târziu, Mussoloni vizitează Germania, în septembrie 1937, pentru a demonstra solidaritatea dintre fasciști și naziști.

În 1938, relația de putere se schimbă dintre cele două state:în momentul în care Hitler ocupă Austria în martie 1938, Germania câștigă definitiv poziția dominantă în relația italo-germană, în condițiile în care, acum, armata germană era foarte aproape de frontiera italiană.

La două luni după Anschluss, Hitler vine la Roma acompaniat de Goebbels, Ribbentrop și alți 500 de oficiali de partid, diplomați, bodyguarzi și jurnaliști germani. O stație de tren fusese construită special pentru primirea delegației Germaniei, primită de Mussoloni și Regele Victor Emmanuel. Cu această ocazie, Roma a fost decorată cu svastici, iar o nouă stradă, intitulată Adolf Hitler, a fost inaugurată în prezența liderului german. Hitler a fost cazat la Palatul Quirinal, ca invitat special al Regelui, asta deși cei doi lideri nu aveau o părere prea bună unul despre celălalt. Hitler se simțea incomod la curte și avea impresia, pe bună dreptate, că este tratat cu dispreț.

Ziua următoare a fost dedicată unui tur al Romei și unor întâlniri private dintre Führer și Duce, iar seara cei doi dictatori au examinat flota italiană. În tot acest timp, Vaticanul se păstrase, ostentativ, departe de acest evenimente. La banchetul de stat organizat în seara de 8 mai, cei doi lideri au vorbit despre solidaritatea italiană, iar Hitler a declarat că Germania consideră frontierea italiană de neschimbat.

După vizitarea Florenței, pe 9 mai, Hitler s-a întors la Berlin, oarecum dezamăgit de rezultatul vizitei sale. El insistase pentru încheierea unei alianțe militare între cele două țări, pe care Mussolini a refuzat-o la acel moment, deși în acea vară el avea se apropie și mai mult de Germania prin introducerea unei legislații antisemite. Mai mult decât atât, el avea să declare că familia Mussolini era de origine „nordică” și avea legături mai strânse cu germanii „puri” decât cu latinii, deși până în acel moment el considerase teoriile rasiale ale naziștilor „prostii neștiințifice”.

Germania, fratele mai mare al Italiei

În mai 1939 a fost semnat primul tratat oficial italo-german, așa-zisul pact de oțel, iar relația cu Germania avea să domine politica externă italiană până a împins această în războiul lui Hitler. 

Relația dintre Hitler și Mussolini nu a fost niciodată una pe picior de egalitate, mai ales după izbucnirea războiului. Între Italia și Germania, era clar cine avea poziția de superioritate. După ce Germania declară război Poloniei, Mussolini amână să se alăture aliatului său până în iunie 1940, știind că țara sa nu este pregătită din punct de vedere industrial și militar pentru un război. Se alătură însă Germaniei atunci când părea că supunerea Europei de Vest este aproape terminată. Atunci, Mussolini se implică pe frontul african, sperând să cucerească posesiunile britanice și franceze din Nordul Africii. Decizia a fost însă dezastruoasă, iar germanii au trebuit să sară în ajutorul Italiei. Același lucru s-a întâmplat în Grecia, după ce ofensiva italiană de aici eșuează, iar Hitler trebuie să-l ajute din nou pe Mussolini. 

După trei ani de război, din cauza politicii sale dezastruoase, Mussolini este înlăturat de la putere. Se întâmplă în iulie 1943, la câteva zile după o întâlnire dintre cei doi lideri fasciști (la scurt timp după invazia Aliată din Sicilia și bombardamentele grele asupra Romei). Mussolini este criticat că nu a apărat interesele Italiei la întâlnirea sa cu Hitler, așa că este eliminat din funcția de premier și apoi arestat. Decizia rapidă a noului guvern de a anunța că dorește să încheie un armistițiu cu Aliații duce la o invazie nazistă a Italiei, Hitler nedorind să rămână fără un aliat în Europa de Vest. 

Hitler ordonă SS-ului să-l scape pe Mussolini din arest. Acesta evadează și pleacă în Germania, unde se întâlnește cu Hitler. Liderul nazist îl pune pe Mussolini lider al Republicii Sociale Italiene, un stat-marionetă, pentru a putea legitima invazia din Italia.

În cele din urmă însă, Hitler nu l-a mai putut salva pe Mussolini, așa cum nu s-a putut salva nici pe sine:Mussolini e capturat de partizanii italieni la sfârșitul lunii aprilie în 1945 și executat imediat. Două zile mai târziu, la Berlin, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său.

Richard Cavendish, Hitler and Mussolini meet in Rome,  în „History Today”, vol. 58, nr. 5, 2008