Autor 7674 vizualizări


Din fericire, noua lume, noua țară pe care Regina Maria avea să le descopere și să le iubească în cele din urmă, cu toate provocările și pricinile, avea și (cel puțin) un avantaj care să îi îndulcească parcursul: o frumusețe deosebită a naturii și un fel de cultură a românului – poate una cumva inconștientă, neșlefuită, dar autentică – pentru flori. Însăși regina a remarcat: „Românul are o dragoste nativă pentru flori. Fiecare fecior, duminica, când îmbracă cea mai curată cămaşă, obişnuieşte să-şi pună o garoafă după ureche”.

Principesa Maria, îndrăgostită de flori şi de portul popular românesc

Și nu doar duminica, în zi de sărbătoare, ci și în cele mai grele momente ieșea la iveală această trăsătură caracteristică a țăranului român, dragostea lui pentru flori, care, la rându-i, cel mai probabil, a constituit și un element în plus de legătură simbolică între regină și poporul său. O secvență din acest registru vine să completeze buchetul pe care ne-am apucat să îl asamblăm. În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria a desfășurat, așa cum se știe deja, o activitate extrem de energică în ceea ce privește îngrijirea celor răniți sau loviți de diverse boli care se răspândeau mai ales din cauza condițiilor impuse de conflict, spitalele patronate de aceasta fiind un stâlp de nădejde al gestionării situației de război. Pe lângă toate cele necesare bolnavilor din spitale, Regina Maria avea grijă să le ducă de fiecare dată și flori proaspete provenite din grădinile regale de la Sinaia. Brațul plin de flori al suveranei, când intra prin saloane, reprezenta un altfel de pansament pentru bolnavi; aparent, poate, puțin lucru. Doar aparent: „Mulți își așezau floarea la căpătâi, vârând cotorul sub cartea de identitate ținută țintuită de perete, unde le regăseam a doua zi decolorate și ofilite. Cei care erau prea bolnavi pentru a se mișca le așezau aproape de obrazul sau de buzele lor, ca și când petalele răcoroase și colorate le-ar fi adus alinare”.  

Florile şi regimentul colonelului Rujinski  

Și soldatul român – care, este adevărat, de cele mai multe ori era și țăranul român, în acele vremuri – avea o relație specială cu florile: „Soldatului român, în lungile sale marşuri, îi place să-şi agaţe o floare după ureche”. Când nu își agăța floarea la ureche, o prindea la chipiu sau la un nasture de la tunică. Sau avea onoarea ca floarea să-i fie prinsă chiar de Regina Maria.  

Relația specială a reginei cu Armata română a fost și aceasta cumva pecetluită, adesea, de simbolul florilor. Perfect de adăugat în buchetul istoric.  

Odată, într-o dimineață plină cu soare, la sfârșitul unei ceremonii de pe câmpurile de luptă ale războiului din 1913, Regina Maria, pe atunci încă principesă, îmbrăcată în hainele albe de infirmieră, a trecut prin fața soldaților regimentului colonelului Rujinski, așezați într-un mare careu, și i-a decorat pe fiecare în parte cu câte o floare. „N-a fost unul care să nu poarte pe pieptul lui o fărâmă de culoare în acea zi de rămas-bun”, scrie regina.  

În costum de soră de Cruce Roşie, în anii războiului, cu nelipsitul buchet de flori

Şi deși stă în natura lor să dispară fizic, simbolul florilor nu moare niciodată. La câțiva ani de la ceremonia menționată mai sus, Regina Maria a făcut o vizită oficială într-un orășel din Moldova. Pe drumul pe care a trecut, de-o parte și de alta, erau înșirați soldații din regimentul aceluiași colonel Rujinski. La ordinul colonelului, fiecare soldat avea prinsă câte o floare la tunică, în amintirea zilelor când regina obișnuia să le ducă flori, ori pentru a-i decora, ori pentru a le aduce un strop de culoare în cenușiul zilelor de pe front.   

Cu altă ocazie, în timpul Primului Război Mondial, a avut loc o altă întâlnire între Regina Maria și regimentul lui Rujinski, întâmplătoare pentru suverană, știută de dinainte de soldați. Fiindcă nu aveau de unde să ia flori pentru a și le prinde la chipiu, militarii și-au agățat câte o rămurea de brad. La vederea acestui accesoriu, regina a ghicit instant al cui era regimentul, fără să i se spună de dinainte: „Aceasta mă mișcă mai mult decât aș putea spune, căci era o dovadă că sunt unii oameni care știu să-și păstreze înflorite amintirile”. 

Acest text este un fragment din articolul „Amintirile înflorite ale Reginei Maria a României”, publicat în numărul 219 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei în perioada 22 aprilie - 20 mai 2020, dar și în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum

 Cumpără Acum