Reclamele din presa interbelică: oglindă a păturii bogate a societăţii româneşti

Autor 13019 vizualizări


Perioada interbelică reprezintă una dintre cele mai intens rememorate și idealizate perioade istorice, în România acest fenomen dezvoltându-se cu rapiditate mai ales după anul 1989. Fără a încerca să prezinte un tablou complet și complex al acestui segment temporal, reclamele din presa scrisă reprezintă o importantă sursă de informații cu privire la mentalitățile, obiceiurile, gusturile și activitățile populației României Mari. Oglindă a compoziției socio-culturale a publicului cititor de ziare, dar și vehicul prin care se urmărea occidentalizarea unei pături cât mai mari a populației României, reclamele din presa interbelică uimesc astăzi prin elementele grafice de o reală valoare artistică, textele atent articulate și prin grija neîntreruptă de a comunica direct, personal, cu cititorul. Deși au o vechime de aproape opt decenii, reclamele interbelice au o vitalitate impresionantă, fiind mult mai actuale decât o mare parte din corespondentele lor din prezent.

Reclamele prezentate în paginile care urmează au apărut în ziarul „Universul”, pe parcursul anilor 1932 și 1936. De-a lungul perioadei interbelice, „Universul” a fost ziarul cu cel mai mare tiraj (peste 100.000 de exemplare pe zi)[1], fiind, deci, cel mai reprezentativ periodic al epocii din punct de vedere cantitativ. El a fost fondat în anul 1878 de către jurnalistul italian Luigi Cazzavillan (1852-1903), corespondent al unor publicații italiene la București. Ziarul a avut inițial un format mic, cele două pagini costând în epocă doar 5 bani. Descris de contemporani ca fiind „o foaie care nu făcea politică” și care era „destinat oricui, fără deosebire de pregătire culturală și clasă socială”[2], „Universul” va ajunge în scurtă vreme cel mai citit ziar din România datorită prețului scăzut, a neutralității politice și a introducerii unor rubrici de larg interes, precum „Faptul divers” sau „Micul anunciator” (mica publicitate). Popularitatea acestui periodic va crește treptat, ajungându-se ca în anii perioadei interbelice „Universul” să dispună de mijloace moderne de editare, publicare și răspândire. Prin conducerea lucidă a directorului Stelian Popescu (1875-1953), ziarul are tiraje impresionante pentru această epocă și își va desfășura activitatea într-o clădire impunătoare, modernă, cu o suprafață de aproximativ 4.000 de metri pătrați[3], care va primi în perioadă denumirea de „Palat”.

Reclamele, în timpul marii crize economice şi după

Fiecare număr al ziarului abundă în reclame:unele de mici dimensiuni, alcătuite aproape exclusiv dintr-un corp textual, altele ocupând o pagină întreagă, bogat ilustrate și conținând informații-cheie după care cititorii pot identifica brand-ul prezentat. În anii pe care îi analizăm, 1932 și 1936, se făcea publicitate la o gamă extrem de variată de produse și servicii:de la aparate radio și foto la produse de igienă orală, de la medicamente și cosmetice la țigări, de la automobile și carburant la magazine celebre în epocă. Acești doi ani au fost aleși drept delimitare temporală a studiului în vederea realizării unei analize comparative între reclamele care apăreau în perioada marii crize economice (1929-1933) și cele din anii relativei prosperități economice (1936-1938) prin care a trecut România. Cu alte cuvinte, vom urmări dacă situația economică a României anilor 1930 a influențat numărul și tipologia reclamelor întâlnite în ziarul „Universul”.

Medicamentele, cele mai promovate produse

Atunci, ca și acum, medicamentele erau promovate și cumpărate pe scară largă. Cele mai multe reclame din ziar sunt la medicamente sau la produse care tratau o sumedenie de afecțiuni, multe dintre ele având un pretins efect de panaceu. Există, astfel, nu mai puțin de 119 medicamente la care se face referire în „Universul”;iar diversitatea și natura variată a acestora ar putea constitui un subiect de studiu separat, urmărindu-se coordonate precum afecțiunile pe care aceste medicamente le tratau sau felul în care bolile erau percepute și combătute la nivelul societății românești interbelice.

Pe larg, se poate afirma că reclamele la medicamente introduc cercetătorul într-o lume inedită, aproape ignorată de literatura de specialitate, ele reflectând cunoștințele, temerile și obiceiurile populației României interbelice. Multe dintre medicamentele promovate nu sunt cunoscute publicului de astăzi, având o existență efemeră. Totuși, există medicamente care sunt şi astăzi vândute și folosite pe scară largă:este vorba, în primul rând, de medicamentele fabricate de către celebrul concern german Bayer (Aspirin – pentru calmarea durerilor;Panflavin – pentru răceală și gripă;Helmitol– pentru rinichi și căi urinare;Chinoplasmin – pentru malarie). De asemenea, merită menționat medicamentul Antinevralgic (pentru nevralgii, produs după formula Dr. Nanu Muscel), în anul 1936 apărând un medicament rival purtând numele de Antinevralgic Ideal.

Denumiri sugestive:Capol, Anusol, Viriline, Defensol

O caracteristică interesantă a medicamentelor promovate în epocă în ziarul „Universul” priveşte denumirea (sugestivă) a acestora. Au existat, astfel, medicamente precum Capol (pentru dureri de cap), Svelta (pentru slăbit), Antidolor (pentru dureri de dinți, de spate, de gât), Tussipect (pentru tuse), Defensol (contra așa-numitelor „boale lumești”, adică boli venerice), Urodonal (pentru „eliminarea acidului uric din sânge”), Pedol (pentru bătături și negi la nivelul membrelor inferioare), Anusol (pentru hemoroizi), Viriline și Fertiline (pentru suprimarea impotenței, respectiv pentru fertilitate), Stimulentul B (pentru potență), Sklerolsyrup (pentru arterioscleroză). Au existat în perioadă numeroase medicamente pentru răceală și gripă (Testa, Carmol, Diana, fricțiunea Horia, Fricțiunea Zeița), pentru dureri de cap și musculare (Nevralgine Jurist, Sloan’s Liniment, Pastilele Beretvas, Togal), pentru reumatism, gută, sciatică și lumbago (Reumin, Hervea, Jawol, Thermogene), pentru bătături și „decongestionarea degetelor de la picioare” (Saltratul Rodell, Pomada Ortansa), pentru boli venerice (Semori, Sigmargyl, Pageol, Santal Midy), pentru potență (Perlele Titus, Buwegen, Saluthea), pentru prevenirea cancerului (Delbiase) sau pentru „îngrijirea intimă a femeii” (Gyraldose, Tonoglobine).

Numărul relativ mare de reclame la medicamente cu efect purgativ ridică semne de întrebare în ceea ce privește obiceiurile alimentare ale populației din România interbelică. Astfel, prezența constantă și în proporții similare a reclamelor la purgative pe tot parcursul anilor 1932 și 1936 atestă faptul că solicitările pentru astfel de medicamente erau constante și variau puțin în ceea ce privește diferitele perioade ale anului. Există nu mai puțin de 25 de tipuri de purgative la care se făcea reclamă, unele existente și astăzi (Charbon de Belloc, Grains de Vals, Magnesia S. Pellegrino), altele cu o existență efemeră (Typ, Neda, Cisbey).

1936:reclame la prezervativele Primeros Gummi, Olla Gummi, Latex Safe, Primeros Brilliant extra Primissima

O categorie specială este cea a mesajelor publicitare la medicamente pentru copii, reunite sub denumirea generală de „unturi de pește”. Medicamente precum Jemalt, Elixir Pangaduine sau Bergen Brand, cu proprietăți tonifiante, sunt recomandate pentru copiii „slabi și anemici”, conținând vitamine și acizi grași esențiali pentru dezvoltarea armonioasă a acestora. Un alt medicament dedicat copiilor este și Ovomaltine, al cărui slogan pentru luna ianuarie a anului 1932 arăta că „viitorul neamului este strâns legat de viitorul copiilor noștri”. Despre majoritatea medicamentelor se spunea că au proprietăţi curative numeroase, fiind eficace în tratarea mai multor boli și afecțiuni. Același Ovomaltine este prezentat în luna februarie a anului 1932 drept un remediu eficient împotriva nevralgiilor, având sloganul „adevăratul intelectual modern știe ce datorează nervilor săi:Ovomaltine”.

O diferență importantă între reclamele care apar în anul 1936 față de cele din 1932 este dată de apariția primelor produse cu rol contraceptiv:este vorba de prezervativele Primeros Gummi (pentru luna ianuarie 1936, reclamele la acest produs aveau sloganul „cel mai fin și cel mai sigur”), Olla Gummi, Latex Safe (prezentate drept „prezervative americane”) și Primeros Brilliant extra Primissima. Apariția acestor patru tipuri de prezervative indică producerea unei mutații la nivelul mentalității epocii, accentul căzând acum și pe prevenirea (nu numai pe tratarea) bolilor venerice atât de temute și de stigmatizate de către societate. Numărul mare de medicamente care tratau diferitele tipuri de boli venerice, cât și numărul însemnat de tratamente farmaceutice pentru creșterea potenței constituie chei de înțelegere ale practicilor și tabuurilor sexuale ale perioadei interbelice, o perioadă în care prostituția funcționa într-un cadrul legal și în care chiar regele Carol al II-lea se angaja în astfel de relații pasagere[4].

Pasta de dinți, un lux care devenea o obișnuință

Există nu mai puțin de douăzeci de tipuri de pastă de dinți la care se face reclamă în „Universul” în anii 1932 şi 1936, acestora adăugându-li-se produsul Bon-Bon Oriental (bomboane cu gust mentolat pentru împrospătat respirația). Pasta de dinți (numită în mesajele publicitare și „săpun de dinți”) reprezintă un produs care nu a fost străin cititorilor ziarului, reclamele interbelice având mesaje și reprezentări grafice asemănătoare cu cele existente astăzi. Astfel, în anul 1932, sloganurile afișate în cadrul acestor reclame recomandă cumpărarea pastei de dinţi pentru a avea „dinți albi și frumoși” (pasta de dinți Chlorodont, martie 1932) sau pentru motive mult mai serioase, cum este cazul pastei de dinți Gibbs:„peste câțiva ani vă vor lipsi doi trei dinți. Evitați această neplăcere dacă din timp îngrijiți zilnic dantura cu pasta sau săpunul de dinți Gibbs” (martie 1932).

Reclamele la pasta de dinți Gelle Freres conţin sloganuri precum „dinții curați sunt albi pe dedesupt” (ianuarie 1932), iar cele pentru produsul Dentol:„cine zice dinți frumoși zice Dentol!” (ianuarie 1932). Pasta de dinți Odol este renumită pentru crearea de dinți „albi ca perlele” (iunie 1932), în timp ce pasta de dinți Perlodont „dizolvă piatra, albește dinții, răcorește respirația” (octombrie 1932). Se remarcă accentul pus atât pe efectul medical al utilizării pastelor de dinți, cât și pe latura estetică a deprinderii acestui obicei. Unele paste de dinți (Dentol, Kalodont, Pebeco) erau prezentate ca fiind destinate exclusiv fumătorilor (accentul căzând mai ales pe proprietățile lor revigorante), în timp ce altele (Email D’Argy) erau prezentate ca având proprietăți „radioactive”, radiumul și uraniul fiind considerate în epocă elemente cu proprietăți benefice pentru sănătate (existau, de pildă, și reclame la comprese cu radium pentru tratarea impotenței).

Exista în epocă și pasta de dinți Nivea, care completa gama produselor oferite de către această companie (săpun, creme, farduri). Un tub de pastă de dinți Pebeco costa, în februarie 1932, 20 de lei, iar un tub de Nivea sau de Perlodont 24 de lei (conform mesajelor publicitare din februarie, respectiv iunie 1936), preț ce trebuie raportat la salariul mediu, de aproximativ 2000 de lei calculat pentru anul 1937[5]. O particularitate interesantă a reclamelor la aceste produse este recurența reclamelor la Perlodont care invitau cititorii să participe la un concurs pentru formularea sloganului ce va caracteriza această pastă de dinți. Câștigător a fost desemnat un locuitor al Bucureștilor, al cărui slogan („O perlă e un giuvaer/ Un dinte poate fi la fel/ Prin pasta de dinți Perlodont”) a fost publicat pe tot parcursul anului.

Cosmeticele:exista o cerere semnificativă pentru produse occidentale, de renume internaţional

Varietatea foarte mare de produse cosmetice prezentate în paginile ziarului „Universul” demonstrează atenția pe care societatea interbelică o acorda esteticului, iar faptul că reclamele prezentau produse actuale, occidentale, adesea de renume internațional, arată existența unei cereri suficient de mari pentru astfel de articole de consum. Dacă în anul 1932 sunt prezentate 50 de produse cosmetice, numărul acestora va crește la 113 în anul 1936.

Produsele la care se făcea reclamă erau destinate în primul rând femeilor (74% din totalul reclamelor), în timp ce 16% dintre reclame nu erau destinate unui gen anume;restul de 10% erau produse folosite exclusiv de către bărbați. Produsele destinate uzului feminin cuprind:creme (Nivea, Simon, Mouson, Khasana Superb, Bourjois, Tokalon, Siamoise, Richard Hudnut, Scherk, Pond’s), pudre și farduri (Dorin, Ocean Blue, D’Argy, Salome, 5 Fleurs Forvil, Toucy, Trianon, Dorsay, Tho-Radia), rujuri de buze (Dorin, Salome, Vilchery, Michel, Ribo, Ravel, Invisible Dermophile, Caro, Ritz), parfumuri (Legrain, Lady, Fiancee, Lubin, Yardley, Chat Noir, Mon Atout, Jazz, Dorsay, Valse D’Amour, Douce, Les Creations, Sinaia, Diavolo, Oedipe, Noblesse), creme depilatoare (Radical, Dulmin, Taky, Odo-No-Ro, Rosemarie, Kulwianski). De asemenea, există reclame la produse care merită amintite separat, precum boneta ondulatoare de păr Ondula (și aparatul de ondulat părul Wella), vopseaua de păr Rapid, crema pentru întărirea sânilor Cremona sau masca de față pentru eliminarea ridurilor Juno.

Trimiteri la principalele centre internaţionale ale industriei cosmetice:Paris, Londra, New York

În ceea ce privește reclamele la cosmetice nedestinate unui gen anume, merită amintite soluțiile pentru regenerarea părului (Monopol, Deny, Henol Royale), șampoane (Petrole Hahn, Trilysin, Silvkrin, Elida, Sopex) sau produsul pentru „recolorarea natură a părului” Emo. La toate acestea se adaugă reclamele la săpunuri (Cămila, Palmolive, Cheia Raiului, Pisica, săpunul cu gălbenuș de ou Jaune Doeuf, Alice, săpunul cu lapte Monsavon, Savon Cadum și Elida Lilas Grand Luxe) și odorizantul pentru picioare Podeol.

Pentru bărbați, produsele la care se făcea reclamă sunt în covârșitoarea lor majoritate (84%) lame de ras:Averus, Rotbart, Allegro, Platine, Rapidras, Autofix, Excelsior, Quick, Diamond Extra, Fasan Stainless, Kiriki, la care se adaugă reclamele pentru gelul de păr Bakerfix și fixativul Gomina Argentine.

Produsele cosmetice promovate în paginile ziarului „Universul” se revendicau de la tradiția occidentală a acestei industrii, foarte multe mesaje publicitare având în cuprinsul lor referiri la principalele centre internaționale ale industriei cosmetice:Paris, New York, Londra. Mai mult, unele reclame se remarcă datorită utilizării imaginilor și simbolurilor sugestive – personalități și staturi de cinema internaționale sunt afișate ca folosind produsele cosmetice respective, de exemplu, în cazul săpunului Palmolive sau al cremelor Nivea. Elementele grafice stilizate dovedesc racordarea acestor reclame la standardele occidentale. Caracterul evident exclusivist al acestor produse poate demonstra faptul că o nișă foarte redusă din populația totală a României interbelice își putea permite sau dorea să achiziționeze aceste produse. Totuși, apariția unor astfel de mesaje publicitare demonstrează faptul că populația marilor orașe era conștientă de existența acestor produse și că „împrumutarea” valorilor și modului de viață occidentale era un deziderat al acestui segment social.

Automobilele:exclusivism și lux

Reclamele la automobile impresionează prin detalii grafice și prin informațiile oferite cititorilor. În „Universul” se făcea reclamă atât la automobile (existau 14 mărci promovate în paginile periodicului:Tempo, Opel, Ford, Chevrolet, Chrysler, Plymouth, Pontiac, Adler, Nash, Oldsmobile, Dodge, Fiat, Citroën, Renault), cât și la carburant (benzină albastră Ethyl, benzină galbenă antidetonantă Fulger), anvelope (Goodyear, Continental, Atlas, Goodrich, Firestone) și uleiuri de motor (Luboil, Mobiloil). Automobilele erau considerate în epocă proprietăți de lux, reclamele din această categorie adresându-se unei nișe foarte restrânse, dovadă prețurile pentru anumite mărci:Chrysler – de la 185.00 la 265.00 de lei (mai 1932);Citroën – 149.000 de lei (iulie 1932);Opel Pullman – 210.000 de lei (aprilie 1936);Opel Olympia – 125.000 de lei (august 1936);Fiat 500 – 95.000 de lei (decembrie 1936).

Magazinele celebre în epocă aveau cele mai atent realizate reclame

În anul 1932 există 82 de magazine la care fac referire mesajele publicitare, în timp ce în anul 1936 numărul acestora crește la 112. De menționat este faptul că 61% dintre unitățile comerciale la care se făcea reclamă în „Universul” din 1932 au dispărut din paginile periodicului în anul 1936, probabil ca o consecință a Marii Crize economice din anii 1929-1933.

În ambii ani, cele mai multe magazine promovate sunt cele de haine și îmbrăcăminte. În cadrul acestei categorii, merită amintite numele câtorva magazine celebre în perioadă:Gallia (stofe și mătăsuri), Galeriile Lafayette (stofe, îmbrăcăminte, dar și jucării, electronice, cărți), La vulturul de mare cu peștele în ghiare... (îmbrăcăminte și stofe), Cehoslovaca (mai ales pentru costume), Popp &Bunescu (îmbrăcăminte), La Papagal (îmbrăcăminte), Solavici (îmbrăcăminte), Magazinul Imperial (stofe și îmbrăcăminte). Între magazinele faimoase ale anilor interbelici, Galeriile Lafayette erau organizate și administrate conform ultimelor standarde occidentale, așa cum descrie următoarea reclamă:„Toată lumea trebuie să viziteze marele magazin Aux Galeries Lafayette în Palatul Librăriei Socec &Co. S.A, București, Calea Victoriei 13. Vinde cel mai eftin din toată țara. Singurul magazin occidental, organizat în stilul grandioaselor magazine din străinătate. Posedă peste 70 de raioane cu tot felul de articole în mii de varietăți, necesare oricând și oricui, în calități și prețuri convenabile. În loc să cutreierați pe timp de arșiță, ploaie sau frig prin fel de fel de prăvălii pentru căutarea anevoioasă a diferitelor obiecte ce vă necesită, aveți posibilitatea – ca numai printr-o simplă plimbare făcută cu ascensorul prin cele 5 etaje modern aranjate ale palatului nostru – să vă aprovizionați dintr-odată de la un singur magazin, cu de toate în mod convenabil și rapid. Avantajele cumpărării într-un mare magazin sunt nenumărate:prețuri eftine afișate și fixe, calitate bună, orice cumpărătură se trimite la domiciliu, bine servit, orice reclamațiune imediat satisfăcută, deci:Economie de timp, economie de bani. Toate noutățile cari apar zilnic la Paris, sosesc în aceeași zi și la București. Oricine poate vizita magazinele fără obligația de a cumpăra. La cerere se trimite catalogul gratis”[6].

Deși reclama precedentă prezintă Galeriile Lafayetteca fiind „singurul magazin occidental”, toate magazinele amintite anterior respectau standardele și cerințele cele mai riguroase în materie de organizare, distribuire și depozitare a produselor vândute. Multe dintre reclamele la aceste magazine celebre erau realizate într-un stil grafic original și cu o deosebită valoare artistică, așa cum este cazul reclamelor la magazinul Cehoslovacasau cele la magazinul La vulturul de mare cu peștele în ghiare…(realizate de către artistul grafician H. Furch). Magazinele de stofe și de îmbrăcăminte din România interbelică aveau și o funcție socială bine definită:aici se întâlneau domnii și doamnele din înalta societate, putând astfel achiziționa și discuta despre ultimele apariții vestimentare din Occident.

Produsele electronice:grija pentru confortul căminului

Dezvoltarea rețelei electrice interbelice a coincis cu promovarea unor produse și servicii moderne, care urmăreau să mărească confortul și utilitatea locuinței. Astfel, în paginile ziarului pot fi întâlnite reclame la aparate și lămpi radio (Philips, Schaub, R.C.A., Columbia, Radione), lămpi și becuri electrice (Philips, Osram, Facla, Tungsram), gramofoane și plăci de gramofoane (Pathefonul, Odeon), mașini electrice de gătit (produse de fabrica Kaukas), perii de păr electrice (White), centrale electrice casnice (Siemens, Wamsler), ventilatoare (Meidinger), baterii și acumulatori (Willard, Gif).

Apariția reclamelor la frigidere este una spectaculoasă, acestea fiind produse electronice noi pentru epoca respectivă. Moderne și eficiente, acestea poartă diferite denumiri în corpul reclamelor:„frigorifere electrice”, „răcitoare electrice”, „instalații frigorifere automate”, „frigidaire”, „răcitoare electrice automate”. Un mesaj publicitar din aprilie 1932 la magazinul Electrogaz arată cât costau astfel de produse:un prăjitor de pâine – 645 lei, un tilator (ventilator) electric – 1.350 lei, un aspirator electric – 6.600 lei, un fier de călcat – 450 lei, vase electrice – 695 lei. Sunt prezente numeroase reclame la aparate și studiouri foto (Zeiss, Polyfoto, Foto-Sport, Studio Jean Feder, Studio Julietta), acest fapt indicând un interes tot mai mare al populației României interbelice pentru divertisment și petrecerea timpului liber. Pătrunderea acestor invenții tehnice în spațiul românesc a dus la economisirea de timp, energie și chiar de bani, așa cum o ilustrează sloganul unei reclame la Societatea Anonimă Română de Telefoane din noiembrie 1932, care înștiințează cititorii ziarului „Universul” că „niciun apartament nu este cu adevărat confortabil fără telefon”. Merită amintite, cu această ocazie, tarifele la convorbiri telefonice între diferite localități. Astfel, tariful pentru un minut de convorbire între București și diferite alte orașe varia:la Brașov – 60 de lei, Brăila – 60 de lei;Craiova – 60 de lei;Cluj – 80 de lei;Timișoara – 100 de lei (reclamă din februarie 1932). 3 minute de convorbire cu o persoană din Londra costau 738 de lei în aprilie 1936, în timp ce o reclamă din acelaşi an amintea cititorilor:„costul unei călătorii la Paris s-a dublat, costul unei convorbiri telefonice cu Parisul este același...”.

Țigările:răsfățul oamenilor interbelici

Fumatul nu era văzut în reclamele interbelice drept un viciu dăunător sănătății. De fapt, fumatul este prezentat ca o activitate benefică organismului, mărind puterea de concentrare și combătând stresul. Conform „Calendarului Universul” pentru anul 1932, „în România se consumă cele mai multe țigarete cu carton. Manufacturile Regiei autonome prelucrează aproape cu exclusivitate tutunuri indigene, în cantități de circa 15.000.000 kg anual. În cantități extrem de mici se prelucrează și tutunuri exotice (pentru țigări de foi), de Smirna (care intră în combinație cu tutun indigen) și de Macedonia”[7]. Existau în perioadă nu mai puțin de 120 de sortimente de țigări, adaptate tuturor nevoilor consumatorilor:de la țigări pentru femei (Virginia, Doina), la cele pentru sportivi (Sport – țigări care îmbunătățesc circulația sângelui), până la cele pentru elită (Carol II, Sinaia).

Reclama interbelică:oglindă a păturii bogate a societăţii româneşti

Diferențe semnificative între reclamele care apăreau în anul 1932 și cele din 1936 nu există. În general, se făcea reclamă la aceleași tipuri de produse atât în timpul Marii Crize economice din 1929-1933, cât și în anii relativei prosperități ce i-au urmat. Totuși, deși numărul reclamelor identificate rămâne constant în cei doi ani, o mai mare diversitate de produse la care se făcea reclamă poate fi întâlnită în aparițiile ziarului din 1936, semn că industria și comerțul din România depășiseră momentul crizei.

Poate una dintre cele mai importante și mai surprinzătoare concluzii este aceea că „Universul”, deși cel mai „popular” și mai citit ziar din perioada interbelică, ilustrează prin reclamele sale o lume extrem de elitistă, de cochetă și de occidentalizată. Reclamele amintite se adresează, în marea lor majoritate, unei elite urbane bogate (chiar foarte bogate), care își putea permite să achiziționeze, de pildă, un automobil care echivala cu salariul mediu obținut pe o perioadă de zece ani. Prețurile produselor la care se făcea reclamă în „Universul” trebuie racordate la veniturile populației interbelice. Astfel, pentru anul 1938, statisticile arată că salariul unui lucrător în industria alimentară era de 2.118 lei, cel al unui lucrător din industria artelor grafice era de 2.005 lei, iar cel al unui lucrător din industria lemnului și a mobilei de 1.771 lei. În ceea ce privește populația cu studii superioare, salariul unui funcționar licențiat în drept, de exemplu, era în acelaşi an 1938 de 3.400 lei[8]. În ceea ce privește salariile bugetarilor, pentru anul bugetar 1934-1935 situația se prezintă astfel:un ministru avea un salariu de 30.400 lei, un prefect de județ, de 17.250 lei, un notar – între 1.900 și 4.000 lei, un profesor universitar – între 25.350 lei și 29.500 lei, un inginer – între 3.300 și 19.500 lei, un medic – între 8.500 și 11.900 lei, un prefect de poliție – între 10.950 și 19.900 lei, un judecător – între 9.250 și 19.150 lei[9].

Din punct de vedere economic, reclamele se adresau în primul rând unui foarte mic segment al societății din România interbelică. Însă, mai mult decât un vehicul economic, ele au fost în epocă un vehicul de transmitere a unui set coerent și occidentalizant de valori. Funcția lor principală a fost de a crea un univers cultural idealizat, în încercarea de a racorda preferințele, gusturile și valorile publicului român la standardele occidentale. Reclamele sunt în acest sens o oglindă fidelă a păturii bogate a societății românești, a aspirațiilor și a credințelor lor, a valorilor pe care le promovau și spre care tindea, măcar la nivel declarativ, întreaga societate românească.

Microcosmos cultural, reclama este un important vehicul prin care se poate investiga felul în care societatea din România interbelică era construită și se construia simbolic. Incursiunea în această lume diversă și plină de semnificații nu a putut fi apărată de aceeași tentație de idealizare:reclamele din „Universul” înfățișează o lume perfectă, cu o estetică aparte și cu o putere de seducție aproape irezistibilă.

 

 


[1]Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Polirom, Iași, 2007, p. 102.

[2]C. Bacalbașa, Ziaristica română în zilele noastre, în, Nicolae Iorga, Istoria presei românești de la primele începuturi până la 1916, Sindicatul Ziariștilor din București, Atelierele „Adevărul”, București, 1922, p. 171.

[3]Marian Petcu, p. 115.

[4]Ioan Scurtu, Viața cotidiană a românilor în perioada interbelică, Editura Rao, București, 2001, p. 258.

[5]Marian Petcu, O istorie ilustrată a publicității românești, Editura Tritonic, București, 2002, p. 237.

[6]Calendarul „Universul”, 1931, p. 2.

[7]Calendarul „Universul”, 1931, p. 203.

[8]Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Polirom, Iași, 2007, p. 88.

[9]Ioan Scurtu, Viața cotidiană a românilor în perioada interbelică, Editura Rao, București, 2001, p. 117.

""