Autor 6151 vizualizări


Trupele germane conduse de generalul August von Mackensen au intrat în București pe data de 6 decembrie 1916. Armata germană a trecut rapid la organizarea teritoriului ocupat, în scopul unei exploatări cât mai eficiente a resurselor economice românești, în folosul Puterilor Centrale. Pentru a afla exact forța de muncă disponibilă în România ocupată și a controla mai bine populația, administrația militară germană a organizat un recensământ pe 6 ianuarie 1917. 

Toți locuitorii României ocupate, în afară de ofițerii și funcționarii Puterilor Centrale, au fost obligați să furnizeze informații privind numele, vârsta, meseria pe care o exercitau, precum și numărul de persoane care alcătuiau familia. Românii au fost informați în prealabil că informațiile incorecte vor fi sancționate. Pentru realizarea acestui demers au fost folosiți toți funcționarii statului, precum și profesori, preoți, studenți și alte persoane care doreau să participe la această acțiune.

Conform datelor recensământului, Bucureștiul avea 308.989 de locuitori la începutul anului 1917. Dintre aceștia, 119.960 erau bărbați, iar 189.029 erau femei. În perioada cuprinsă între intrarea României în Primul Război Mondial (august 1916) și ocuparea Bucureștiului (decembrie 1916), 86.992 de locuitori au părăsit capitala. Dintre aceștia, 77.995 erau bărbați (cei mai mulți fiind militari mobilizați în armată) și 8.997 femei.

După cetățenie, în București erau 267.525 români, 25.099 austro-ungari, 2.732 germani, 1.126 bulgari, 1.233 turci, 5.405 greci, 739 sârbi, 1.644 italieni, 428 ruși, 394 francezi, 124 englezi, 2.538 alte naționalități. După publicarea datelor recensământului privind populația capitalei, viitorul prim-ministru al României, Alexandru Marghiloman, nota cu tristețe în jurnalul său:

„Se publică recensământul Bucureștilor. Nu le-a trebuit nici 6 zile pentru a-l stabili! Suntem departe de timpul și de banii ce ne-au costat în 1912. Bucureștenii nu mai sunt decât 309.000 locuitori, față de 341.300 acum 4 ani. Sunt 120.000 bărbați față de 189.000 femei ([lipsesc – n.r.] mobilizații și lucrătorii specialiști rechiziționați). În 1912, [erau – n.r.] 173.000 bărbați față de 166.000 femei. 26.000 supuși austro-ungari, ceea ce este enorm”.

Peste 3,5 milioane de oameni trăiau în teritoriile românești ocupate

Conform datelor recensământului organizat de administrația militară germană, în teritoriul ocupat locuiau 3.438.002 persoane. De menționat că recensământul a fost organizat numai în județele aflate sub jurisdicția directă a Administrației militare germane, respectiv: Mehedinți (260.104 locuitori), Gorj (166.579), Dolj (362.755), Vâlcea (166.068), Romanați (214.066), Argeș (205.499), Olt (146,738), Teleorman (239.317), Muscel (116.453), Dâmbovița (229.124), Vlașca (196.920), Prahova (328.631), Ilfov (594.028, această include populația Bucureștiului), Ialomița (211.720).

La aceste cifre se mai adăugau locuitorii din Dobrogea, respectiv 169.322 de oameni, conform datelor de la mijlocul lunii aprilie 1917, și cei din teritoriile controlate direct de Armata 9 germană, pentru care până în prezent nu au fost descoperite date precise.

„Înarmată” cu informațiile de la recensământ, Administrația militară germană a trecut la instaurarea unui control strict al populației și a resurselor economice. Prin ordonanța numărul 24 din 8 februarie 1917 s-a introdus obligativitatea biletului de identitate (Ausweis) pentru toți locuitorii care aveau cel puțin 15 ani. Acest act trebuia purtat permanent, lipsa lui fiind sancționată cu amendă. În același timp s-au introdus și cartelele pentru alimente și bonurile de rechiziții de la populație. Forțele de ocupație au rechiziționat numeroase bunuri, începând cu zahărul, apoi automobile, benzină, petrol, spirt, sticle goale și multe altele.

Articolul „The census done in occupied Romania by the Central Powers (January 1917)” a fost publicat pe europecentenary.eu.

Bibliografie:

General-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu (coordonator), Românii în „Marele Război”. Anul 1917. Documente, impresii, mărturii, Editura Militară, București, 2018.
Alexandru Marghiloman, Note politice, Volumul 2, Editura Institutului de Arte Grafice „Eminescu”, București 1927.