Autor 9791 vizualizări


Rusia a oferit întotdeauna surprize spectaculoase Europei. Surprizele nu pot fi prevăzute și, ca atare, bătrânul continent a încercat fie să le folosească în interesul său, fie să le diminueze efectele nocive. Și, în ultimă instanță, să le accepte cu cât mai puține pierderi pentru el, așa cum s-a întâmplat, spre exemplu, cu revoluția din octombrie 1917.

Frământările din URSS și efectele lor

Dat fiind potențialul economic și strategic al Rusiei, aceste schimbări nu puteau să nu afecteze echilibrul, și așa fragil, de pe mapamond. Înfrângerea „indicibilul“ Napoleon, revoluția din octombrie, ieșirea „învingătoare“ a URSS din cel de al doilea război mondial, declanșarea războiului rece și dezghețul, posibil ca urmare a condamnării cultului personalității lui Stalin, „perestroica“ lui Gorbaciov - sunt tot atâtea evenimente de importanță majoră care au influențat în mod covârșitor soarta omenirii. Nu poate contesta nimeni caracterul lor obiectiv.

Și, totuși, femeia de excepție Vera Davâdova, prim-solistă la Teatrul Mare din Moscova, care, timp de aproape douăzeci de ani (1932-1951), i-a fost amantă lui Stalin, în amintirile sale (V. Gandlin - Confesiunile Verei Davâdova, iubita lui Stalin, apărută în traducerea subsemnatului la Ed. Paideea, 2003), încearcă să demonstreze că, măcar unul din aceste evenimente, demascarea cultului personalității lui Stalin, a fost opera unui singur om, mânat în demersul său de setea de răzbunare pentru umilințele la care a fost supus de către dictatorul sângeros.

Frumoasa balerină Vera Davâdova, amanta lui Stalin 


De o frumusețe răpitoare și înzestrată cu un talent deosebit, tânăra cântăreață de operă a fost remarcată chiar de la prima ei apariție pe scena Teatrului Mare din Moscova de către „Tătuc“, care își alegea iubitele dintre artistele și balerinele prestigiosului lăcaș de cultură. Numai că Davâdova, spre deosebire de predecesoarele sale, iubiri pasagere, a știut să-și folosească farmecele și talentul pentru a și-l apropia pe Stalin până într-atâta, încât acesta să o inițieze în tainele „vieții de curte“, făcându-și-o confidentă, dar și martoră la importante evenimente politice, cărora le-a fost el însuși artizan.

Actrița participă, astfel, în calitate de amantă oficială (invitata personală a lui Stalin) la recepțiile de la Kremlin, dar și la întâlnirile de la vilele lui Stalin cu ceilalți conducători sovietici, membri ai Biroului Politic și ai guvernului, cu scriitori, oameni de cultură, oameni de știință. Iar în calitatea sa de membru al Sovietului Suprem, unde a fost aleasă din dispoziția lui Stalin, a asistat la anchetele și simulacrele de proces ale foștilor conducători de partid „leniniști“ Zinoviev, Kamenev, Buharin și ale foștilor șefi ai KGB - Iagoda și Ejov - de care Stalin s-a lepădat în stilul său caracteristic.

Amintiri despre Hrușciov 

În amintirile sale Vera Davâdova ni-i prezintă, altfel decât îi omit din istoria recentă, pe conducătorii sovietici Stalin, Kalinin, Molotov, Malenkov, Vâșinski, Hrușciov, Voroșilov, Beria, cu orgoliile, viciile, lașitățile, trădările și josniciile lor. Asistăm împreună cu autoarea la situații umilitoare, uneori dramatice, în care au fost puși corifei ai artei și culturii sovietice de către sângerosul tiran. Aflăm, de asemenea, fapte care probează impostura lui Șolohov, servilismul scriitorului de curte Alexei Tolstoi, ticăloșiile poetului Bezâmenski, umilirea lui Gorki și exterminarea poetului Boris Pilniak o.a.

Stalin îl batjocorește pe Nikita 

Hrușciov a intrat în atenția lui Stalin începând cu anul 1935, când a fost „ales“ prim-secretar al Comitetului de partid al orașului și regiunii Moscova. Gruzinul mustăcios a avut însă dintotdeauna o aversiune organică față de „hohol“, care nu era agreat nici de ceilalți conducători sovietici. Iată câteva situații edificatoare pentru josnicia lui Hrușciov dar și pentru disprețul cu care stăpânul atotputernic își trata vasalul dornic de parvenire. Aflat la odihnă la Suhumi, Stalin este anunțat că Hrușciov cere să fie primit. Dictatorul reacționează violent, vădit enervat de sosirea oaspetelui nedorit: 

- Ce dobitoc! Nici aici nu mă lasă în pace! Ducă-se dracului de hohol împuțit! Secretarul aștepta înlemnit.
- N-ai auzit?
- Tovarășul Hrușciov insistă să-l primiți.
- Să intre!

Hrușciov s-a făcut că nu mă cunoaște.

- De ce vă prefaceți? Ce, nu o cunoașteți pe Vera Davâdova, prim-solistă la Teatrul Mare? Doar zilele trecute ați țopăit pe podeaua apartamentului ei împreună cu tovarășul Togliatti (secretarul P.C.I. venise la Moscova pentru a participa la o consfătuire a partidelor comuniste și după un spectacol îi făcuse o vizită artistei împreună cu ceilalți membri din delegație - n.a.). Tovarășe Hrușciov, am hotărât să vă transferăm la Teatrul Mare ca solist în corpul de balet.

Hrușciov s-a înroșit.

Hoholul pune la cale asasinarea lui Troțki 

- N-aș fi un solist bun, tovarășe Stalin.
- Ce doriți? - l-a întrerupt Stalin brutal.
- Trebuie să vă vorbesc. Dar fără martori.

Stalin s-a făcut că nu-l aude.

- Aveți cinci minute la dispoziție.
- Am găsit omul care să-l lichideze pe Troțki.

Stalin s-a destins. Toată fața îi era numai zâmbet.

- Pentru asta vă vom propune pentru ordinul Lenin. Aveți însă grijă să nu rămână urme. Vezi cum scapi apoi de omul tău. Și să nu rămână în viață nimeni din neamul blestemat al lui Troțki!
- Îmi permiteți să trec la a doua problemă? a continuat Hrușciov cu însuflețire.
- Am dat dispoziție să se mai închidă încă 79 de biserici din Moscova și din regiune și să fie arestați preoții cei mai activi. - Sunteți un adevărat anarhist, tovarășe Hrușciov. Mahno v-ar îndrăgi ca pe copilul lui. 

“Lăsați-i în pace pe popi!” 

Timpul va arăta că Hrușciov nu a uitat complimentele lui Stalin.

„- Lăsați-i în pace pe popi. N-ați văzut ce a făcut poetul nostru proletar Demian Bednâi? Cine i-a permis să ia în derâdere Sfânta Scriptură? (A nu se uita că în tinerețe Iosif Djugaovili a urmat câțiva ani de seminar - n.a.). Ia să retrageți din biblioteci „Biblia pentru credincioși și necredincioși“!

Hrușciov a început să dea înapoi.

- Avem deja în arest 51 de slujitori ai cultelor.
- Dați dispoziție să fie eliberați imediat. Sunteți liber, tovarășe Hrușciov.

După plecarea lui Hrușciov, Stalin i se adresează amantei:

„Mi s-a părut că i-ai plăcut porcului ăstuia. În curând se va îngrășa ca un vier castrat. E un mare afemeiat. Și bea de stinge.“

Aflat pe patul de moarte, Gorki e alungat din casă 

În seara înmormântării lui Gorki (al cărui sfârșit l-a grăbit însuși Stalin, nepermițându-i să meargă la tratament în Italia), soția acestuia, Ekaterina Peokova, povestește prietenilor prezenți la parastas:

„Săptămâna trecută mă cheamă Hrușciov la el. N-a contat că Alexei Maximovici era pe moarte. La început m-a dojenit că mă duc la biserică. După aceea a început să trăncănească : „îi gonim noi pe popii ăștia, iar în biserici facem cluburi și cinematografe...Va trebui să eliberați vila, tovarășă Peokova. Eu sunt prim-secretar și nu am o asemenea locuință. Îl lăsăm pe Gorki să-și trăiască acolo ultimele zile, dar dv. ca văduvă, vă ajunge și un apartament cu două camere“.

La o întâlnire a conducătorilor sovietici aflați la odihnă în stațiunea Soci asistăm la o altă scenă. La sfârșit se ridică și Hrușciov.

- Am și eu câteva probleme.
-Ai stat chitic toată seara și acum, când suntem deja obosiți vrei să ne pasezi problemele tale? Nikita Sergheevici, câți anișori ai?
- 43.
- Și de ce ai făcut burtă? Ai grijă, ți se îneacă ouăle în osânză și nu te mai plac fetele. Mi s-a spus că te-ai luat la harță cu Kalinin pentru o târfă de secretară. Zi repede ce vrei.
- Revin la propunerea mea de a se legifera execuția publică în Piața Roșie. Răposatul Lenin ar fi binecuvântat această acțiune.

Stalin l-a persiflat ca de obicei: 

- Și ce vei spune, dacă o să te numim călăul-șef al URSS? O să fii ca Maliuta Skuratov pe timpul lui Ivan cel Groaznic.

Hruociov a răspuns plin de obidă: 

- Orice sarcină a guvernului sovietic și a partidului comunist e sfântă pentru un adevărat bolșevic-leninist. 

„Hoholul“ îl toarnă și pe Molotov 

- Ce probleme mai ai?
- Viaceslav Mihailovici (Molotov, absent la această întâlnire - n.a.) frânează cu bună știință dezvoltarea industriei și agriculturii. 
- Ai dovezi concrete? 
- Vă voi pregăti un material. 
- V-am înțeles, tovarășe Hruociov. Vreți un cumul de funcții - cea de călău - șef și cea de președinte al Consiliului Comisarilor Poporului. O să ne mai gândim care din ele vi se potrivește mai bine.

Pentru a-l îndepărta din Moscova, Stalin l-a trimis pe Hruociov ca prim-secretar al CC al PC din Ucraina. În această calitate, Hruociov îl informează că în Ucraina a fost descoperit un grup mare de naționaliști și îi prezintă o listă cu 6.971 de persoane, pentru care îi cere aprobarea de a le lichida. Stalin îi ripostează enervat: 

- Da’ de ce trebuie să vă facem noi treaba?
- Printre acestea sunt și persoane cu funcții de conducere pe care dv. le cunoașteți. Ne e teamă să nu vă supărăm cu ceva. 
- Mai bine să mă supărați. E timpul să vă descurcați și singuri, doar nu sunteți copii. 
- Luăm act de de acordul dv., dar ao vrea să am și un ordin scris. 
- Sunteți liber, tovarășe Hruociov. Ne-ați obosit destul.

Hrușciov - “un prost genetic” 

Nici ceilalți membri ai Biroului Politic nu aveau o părere mai bună despre Hrușciov. Peste câteva luni de la scena de mai sus, Beria va face următoarea remarcă:

„Personal, mă surprinde comportarea lui Hrușciov în Ucraina. Din cauza prostiei lui genetice nu e în stare să înăbușe acolo mișcarea naționalistă. Iar după datele primite de acolo, în ultimele trei luni n-au avut nici o infracțiune politică!“

Instalat bine în scaunul de suveran al Ucrainei, Hrușciov pare să fi uitat umilințele la care l-a supus Stalin de fiecare dată când acestuia i s-a ivit ocazia. Mai mult chiar, în anul 1949, la spectacolul festiv de la Teatrul Mare în cinstea lui Stalin la împlinirea vârstei de 70 de ani, Hrușciov, aflat în loja oficială, s-a umilit singur în văzul a celor 1.500 de spectatori:

„În euforia aplauzelor îndelungate și a felicitărilor șefilor de partide comuniste și muncitorești din alte țări, Hrușciov s-a apropiat și l-a felicitat și el pe Stalin. Acesta, mai curând ca urmare a decrepitudinii ce începuse să-l cuprindă, decât pentru că ar fi avut remușcări, i-a spus: 
- Ei, îți ajunge cât ai pribegit. Vei fi de-acum secretar al comitetului central al partidului. (PCUS, evident - n.t.).
Am văzut cu toții cum, din recunoștință, Nikita s-a înclinat și i-a sărutat mâna, apoi fața ciupită de vărsat a „Nemuritorului“.

Rămas în Moscova, prin servilismul și obediența sa înnăscută, Hrușciov s-a străduit și a reușit să-i intre în grație lui Stalin. Ca dovadă, la spectacolul de gală de la Teatrul Mare, cu care ocazie Generalissimul, într-o avansată stare de decrepitudine, și-a luat adio de la prestigioasa instituție de cultură, acesta Hoholul era și el în loja oficială. Mai mult chiar, Stalin i-a dictat în prezența artiștilor, regizorilor și a dirijorilor invitați în loja oficială, numele celor care vor fi decorați pentru reușita spectacolului.

Nikita râvnește la amanta lui Stalin 

Numai că, în loc să-i fie recunoscător pentru încrederea acordată, Hrușciov, acum călare pe situație, își trădează binefăcătorul, încercând să-i fure amanta... Dar viața își urmează cursul. Simțind că Stalin își trăiește ultimele zile, cei mai apropiați colaboratori ai săi - Beria, Malenkov, Bulganin și Hrușciov - organizează pe 28 februarie 1953 o lovitură de stat.

Ajutat sau nu, la 5 martie 1953, Stalin își dă obștescul sfârșit. Lupta pentru succesiune ia forme deschise: șacalii încep să se sfâșie între ei. Pe 26 iunie 1953, Beria este arestat și, după ce este anchetat prin aceleași metode staliniste, este condamnat la moarte și executat pe 23 decembrie.

Curând, prin viclenie, Hrușciov se debarasează și de ceilalți doi. Cocoțat în fotoliul lui Stalin, „hoholul“ viclean și ranchiunos își pregătește cu migală răzbunarea. Și cum să te răzbuni pe un mort, altfel decât întinându-i memoria? Mai ales că milioanele de victime și teroarea din cei aproape 30 de ani de dictatură constituiau o platformă excelentă pentru răzbunare.

În fine, i-a sosit momentul răzbunării 

Trebuia însă procedat cu prudență, pentru ca răfuiala să nu se extindă și la eșaloanele inferioare, deoarece ar fi avut urmări catastrofale pentru imperiu, care se menținea doar datorită sistemului kgb-ist opresiv. Ca atare, Nikita Sergheevici Hrușciov, acum prim-secretar al CC al PCUS, în raportul de activitate la congresul al XX al partidului „condamnă“ doar cultul personalității lui Stalin, pentru ca la congresul XXII să „dezvolte critica făcută de congresul XX, dezvăluind noi fapte care au completat tabloul gravelor manifestări negative și al daunelor pe care le-a provocat cultul personalității, stabilind și măsurile pentru lichidarea definitivă a urmărilor acestuia.

În condițiile deosebit de grele pentru URSS determinate de încercuirea capitalistă ostilă, de înverșunata luptă de clasă din țară, de uneltirile grupurilor opoziționiste, antileniniste, I.V. Stalin, concentrând în mâinile sale o mare putere, a abuzat de marea încredere pe care i-a acordat-o partidul.


„El și-a atribuit meritul tuturor realizărilor partidului și poporului, a nesocotiți tot mai mult normele leniniste ale vieții interne de partid, a luat hotărâri arbitrare, de unul singur, sau împreună cu câțiva colaboratori (sigur, așa a putut să-i debarce și pe Molotov, Kaganovici și Malenkov, colaboratori vechi și devotați ai lui Stalin - n.a.), ajungând la încălcări grosolane ale legalității socialiste, la samavolnicii și abuzuri de putere, ce au dus la represiuni sângeroase, cărora le-au căzut victimă și mulți conducători eminenți ai partidului și ai statului“. (Citat din documentele de partid ale vremii. Nu are importanță din care, pentru că toate prezentau același comunicat dat de secția de presă a C.C.- n.a.). 

Și lovitura de grație: Hotărârea Congresului al XXII-lea al P.C.U.S. privind mausoleul Lenin, unde la pct. 2 se menționa: 

„Se consideră ca inoportună menținerea sicriului lui Stalin în sarcofagul Mausoleului, întrucât încălcarea grosolană de către Stalin a învățăturii leniniste, abuzul de putere, represiunile de masă, cărora le-au căzut jertfă oamenii sovietici și alte acțiuni în perioada cultului personalității fac imposibilă rămânerea sicriului cu corpul său în „Mausoleul V. I. Lenin“.

Foto sus: Nikita Hrușciov (© Dutch National Archives, The Hague, Fotocollectie Algemeen Nederlands Persbureau (ANeFo), 1945-1989)