Autor 15586 vizualizări


29 august 1756:ziua în care începe Războiul de Șapte ani, prin invazia Saxoniei de către prusaci. Acest război, purtat de Marile Puteri europene ale momentului, a avut un rol extrem de important în reconfigurarea geopoliticii pe continent și, prin consecințele la nivelul coloniilor, a influențat în mod decisiv evoluția Americii.

Invazia Saxoniei a fost decisă de regele Prusiei, Frederic al II-lea (cunoscut mai degrabă drept Frederic cel Mare). Încă de la urcarea sa pe tron, cu șaisprezece ani înainte, el a început un conflict cu Austria Habsburgică pentru controlul teritoriilor germane din Europa centrală, conflict ce nu se va încheia decât un secol mai târziu.

Frederic cel Mare, considerat unul din marile genii militare ale istoriei moderne, a beneficiat de avantajele unei armate mari și extrem de eficiente, o trezorerie bogată și, nu în ultimul rând, de o lipstă totală de scrupule.

Competiția cu Habsburgii a fost stimulată și de faptul că Frederic și Maria Terezia a Austriei se urau unul pe altul. De ce? Tatăl Mariei, Împăratul Carol al VI-lea, a dat în 1713 un edict ce-i permitea fetei sale să moștenească Coroana și teritoriile Imperiului în lipsa unui moștenitor masculin. Măsura a fost contestată de Prusia și Franța, principalii dușmani ai Habsburgilor, fapt ce a dus la izbucnirea Războiului de Succcesiune Austriacă. În cele din urmă, Maria Terezia și-a păstrat Coroana, dar a pierdut Silezia în fața lui Frederic al II-lea.

Războiul de Șapte ani (1756-1763) avea să aducă față în față Marile Puteri ale Europei grupate în două tabere:Marea Britanie și Prusia (plus alte câteva principate germane) împotriva Austriei, Franței, Spaniei, Suediei și Rusiei. Rusia va părăsi însă războiul după moartea Țarinei Elisabeta;succesorul ei, Petru al III-lea, era un mare admirator al Prusiei și a negociat imediat ieșirea din război atât a Rusiei, cât și a Suediei.

Frederic cel Mare știa că aproape toate Marile Puteri europene se coalizau împotriva sa. De aceea, el a decis să atace primul. Anunțând că intențiile ostile ale Împărătei Austriei îl forțaseră să ia măsuri (în pofida „iubirii sale pentru pace”), el a invadat Saxonia în fruntea unei armate de aproape 60.000 de oameni.  Frederic i-a surprins pe saxoni complet nepregătiți, astfel că a reușit să cucerească rapid orașele Leipzig și Dresda.

Soldații saxoni au fost nevoiți să se refugieze în apropiere de Pirna, unde prusacii, blocându-le căile de acces, i-au lăsat să moară de foame. În continuare, Frederic a înaintat către Boemia și a asediat, fără succces, Praga.

Regele prusac s-a confruntat apoi cu armata austriacă la Lobositz, în Boemia, pe 1 octombrie. Austriecii, conduși de Mareșalul Browne, veniseră în ajutorul armatei saxone blocate la Pirna, dar nu au reușit să înainteze.  Frederic a câștigat bătălia, nereușind însă să-i zdronească pe austrieci. Două săptămâni mai târziu, armata saxonă de la Pirna capitula. Ofițerii au fost eliberați, dar Frederic i-a forțat pe soldați să intre în armata prusacă, organizându-i în zece regimente.

Asediul capitalei Boemiei nu a reușit, dar Frederic i-a învins apoi pe francezi, austrieci și ruși în 1757 și 1758.

Până în 1763, Frederic își asigură controlul asupra Sileziei și cucerește și alte teritorii austriece. Însă britanicii, epuizați și ei financiar de război, își retrag sprijinul financiar acordat Prusiei, punându-l pe Frederic într-o situație delicată. Mai mult decât atât, Rusia intră din nou în conflict, după ce Țarul Petru al III-lea e asasinat în urma unui complot pus la cale de soția sa, Ecaterina. Odată ajunsă la putere, aceasta reînnoiește alianța cu Austria și lansează noi atacuri asupra Prusiei. Imperiul Austriac era însă prea slăbit financiar pentru a mai putea continua războiul, astfel că Maria Terezia acceptă să înceapă negocierile pentru pace. 

Războiul de Șapte ani a transformat Prusia într-o mare forță militară, asigurându-i un loc binemeritat la masa Marilor Puteri europene. Prin tratatele de pace încheiate în 1763 (de la Paris și de la Hubertusburg), granițele antebelice din Europa Centrală au rămas neschimbate. Prusia a reușit, așadar, să păstreze Silezia și a câștigat influență în defavoarea Imperiului Austriac. De aceea, unii istorici sunt de părere că acest progres al Prusiei a pus bazele fondării statului german modern.

 

 

 


Richard Cavendish, The Prussians invade Saxony, în „History Today”, vol. 56, nr. 8, 2006