Autor 3255 vizualizări


Istoria medicală a înregistrat existența unui vraci pe nume Radu, care în perioada 1535-1545 a jucat un rol important în ceea ce privește relațiile politice muntene și transilvănene. Despre acesta se presupune că ar fi fost de fapt un brașovean, deoarece călătoriile sale în Transilvania îl arată familiar cu locurile, cu oamenii, cât și cu limba conducătorilor sași.

 Radu Vraciul este menționat în documente având profesia de vraci al domnitorului Țării Românești și anume Radu Paisie. Imediat după ce a fost înscăunat domn, Radu Paisie îl trimite la Brașov drept solie, demonstrând faptul că Radu Vraciul a fost ulterior ridicat la rangul de portar. Această solie demonstrează totodată dorință domnului de a întreține relații bune cu Brașovul. La 29 decembrie, Brașovul adăpostește 2 oaspeți din Țara Românească, pe Ludovic Muthnaky, dintr-o cunoscută familie de nobili transilvăneni și pe Radu, boier al voievodului transalpin. Se pare că Radu trecuse undeva în interiorul Transilvaniei și acum se întorcea ca însoțitor. Popasul a durat o zi la Brașov, unde oaspeții au primit colidiras, un Geback ( colac), o urnă (ulcior) de vin, iar pentru cai, două cible cu ovăz.

În primăvară, la 2 aprilie 1536, este semnalat din nou în cetate Radu Vraciul, ca emisar al voievodului transalpin. Cheltuielile înregistrează aceiași colaci, pește proaspăt, trei ‘’optimi’’ de vin și ovăzul pentru cai. Acesta era iar în trecere spre Brașov, probabil spre voievodul Transilvaniei Ștefan Mailath (1534-1538). După 2 ani, în 1538, Radu Vraciul sosește din nou la Brașov, de această dată el fiind înscris în socotelile cetății sub 3 titulaturi- boier, portar și medic. Datorită acestei însemnări, se știe și direcția emisarului, și anume către Domino Stephano Maylad voyevode Transilvaniensi. Popasul acestuia la Brașov a durat 6 zile, iar ospățul său a constat în potârnici (perdices) și un ulcior de vin (cantaros). După 3 ani, la 1 iulie 1541, Radu se găsea din nou la Brașov, documéntele neoferind informații cu privire la scopul si durata vizitei sale în cetate. Un an mai târziu, la 19 septembrie 1542, este semnalat din nou la Brașov, de această dată stând aici 6 zile. Nu este cunoscut motivul acestei călătorii, dar se presupune că acesta venea pentru discuții cu conducătorii cetății, drept dovadă faptul că la plecare primea daruri, obicei întreprins pentru a câștiga bunăvoința unor persoane. Darurile au constat în șapte coți de postav Stameth și șapte de Purgamel. Ultima oară când Radu a vizitat Brașovul a fost în data de 21 ianuarie 1545, semnalat împreună cu un turc, reprezentând un sol de la Poartă, insoțiți de niște greci. Cheltuielile cu întreținerea scot în evidență faptul că au fost sacrificate 22 de găini și că s-a gătit pește sărat. Importanța vizitei reiese și din faptul că la plecarea lor din Brașov, turcul a primit o cupă de aur și Radu o cupă de argint. Pentru a evidenția importanța personajului din punct de vedere diplomatic trebuiesc cunoscute și împrejurările în care se petreceau aceste deplasări.   

Foto: domnitorul Ţării Româneşti, Radu Paisie


În Țara Romanească, după o primă încercare de a obține domnia în 1534, Radu Paisie reușește să obtină domnia în iunie 1535; în această situație erau cerute relații politice bune între noul domn și Ștefan Mailath, voievodul Transilvaniei, relații demonstrate ulterior de soliile sale în Transilvania. Drept solii, Radu Paisie folosea atât boierii cât și pe Radu Vraciul, ridicat la rangul de portar al curții.

În contextul în care în octombrie 1539 Mailath se răscoală împotriva turcilor alăturându-se lui Ferdinand (celălalt pretendent la tron în urma bătăliei de la Mohacs în care a murit regele Ludovic), relațiile politice se schimbă, de această dată Radu Paisie alături de Petru Rareș intrând cu oastea în Transilvania, ajutând la prinderea lui Mailath. Este interesant faptul că doar cu o lună înainte, la 1 iulie 1541, Radu Vraciul se afla la Brașov.

Ulterior, înaintea vertiginoasă a lui Soliman în Ungaria și ocuparea Budei amenințau creștinătatea, provocând un nou schimb politic pentru domnitorul muntean, astfel că Radu Paisie intră în legătură cu Ferdinand. Această alianță a ridicat mari mulțumiri în rândul sașilor, demonstrate de onorurile cu care cetatea de sub Tâmpa întâmpina solii voievodului muntean, drept dovadă bună primire și cadourile oferite lui Radu Vraciul.

Cea din urmă călătorie a Vraciului a avut loc într-un moment de maximă expansiune otomană, gândită cu mare grijă în contextul în care Radu Paisie îl trimite pe acesta în Transilvania însoțit de un sol turc cu scopul de a păstra aparențele.

Radu Vraciul a constituit un personaj central într-o perioadă de maximă însemnătate pentru politica Țării Românești, demonstrând o carieră diplomatică înfloritoare drept portar al voievodului muntean, deși la bază acesta avea profesia de vraci al curții.


""