Autor 4196 vizualizări


Debarcarea Aliată în Normandia, din 6 iunie 1944, a fost plănuită atent, până la ultimul detaliu, dar succesul ei depindea în ultimă instanță de un element pe care niciun comandant militar nu îl putea controla:vremea. În zilele dinaintea invaziei, meteorologii Aliați aveau să facă cea mai importantă prognoză meteo din istorie:dacă greșeau, atunci armatele Aliate riscau să piardă zeci de mii de soldați, iar războiul ar fi putut lua un curs diferit.

4 iunie 1944, Portsmouth, Marea Britanie. Comandanții Aliați așteptau cu nerăbdare ziua invaziei, dar cu câteva ore înainte de lansarea operațiunii, James Stagg – principalul meteorolog implicat în Operațiunea Overlord – a cerut o amânare. Deși nu el se ocupa de comanda soldaților ce urmau să fie implicați în debarcare, întreaga soartă a Operațiunii stătea acum în mâinile sale.

Comandanții știau că au la dispoziție doar câteva zile anume în care puteau debarca în Franța, căci aveau nevoie de o lună plină pentru iluminarea obstacolelor și a terenurilor pe care urmau să aterizeze planoarele, precum și de oceanul la reflux, pentru a expune sistemele de apărare instalate sub apă de germani. 5 iunie, ziua aleasă pentru debarcare de către Dwight Eisenhower, Comandantul Forțelor Aliate, era prima într-o perioadă scurtă de trei zile în care aceste două condiții erau îndeplinite. Însă pentru succesul debarcării mai era nevoie și de condițiile meteorologice potrivite:un vânt puternic și o mare agitată ar fi împiedicat asaltul amfibiu, o umiditate ridicată ar fi încetinit înaintarea, iar prezența ceții ar fi împiedicat sprijinul aerian.

Sarcina extrem de dificilă de a prezice vremea din Canalul Mânecii – cunoscută ca fiind foarte schimbătoare – a revenit unei echipe de meteorologi din cadrul Royal Navy, Biroul Meteorologic Britanic și US Strategic and Tactical Air Force. Observațiile din 29 mai din regiunea Newfoundland, Canada, sugerau că vremea de partea cealaltă a Atlanticului se putea schimba chiar în ziua propusă pentru debarcare. Bazându-se pe cunoștiințele lor privind vremea din Canalul Mânecii și aceste observații, meteorologii britanici au prezis că în data de 5 iunie vremea va fi furtunoasă. Însă meteorologii americani, care se bazau pe o metodă diferită de realizare a prognozelor meteo, credeau că, dimpotrivă, o regiune cu presiune atmosferică mare va devia frontul furtunos și va aduce un cer senin deasupra Canalului.

Stagg, singurul meteorolog care s-a aflat în contact direct cu Eisenhower, a trebuit să ia decizia finală. Deși cerul era senin și vântul slab în primele ore ale zilei de 4 iunie, Stagg era convins că în doar câteva ore, în zonă condițiile meteo se vor schimba. Astfel, el și-a susținut colegii britanici în defavoarea meteorologilor americani și a recomandat amânarea operațiunilor. Prin urmare, știind că vremea le putea pune probleme mai mari decât germanii, Eisenhower a acceptat să amâne operațiunile cu 24 de ore.

De partea cealaltă a Canalului, meteorologii germani preziseră și ei condițiile meteo proaste, la fel ca Stagg. Însă meteorologul-șef al Luftwaffe a susținut că vântul va fi puternic și marea agitată până cel puțin la jumătatea lunii iunie. De aceea, comandanții naziști au crezut că o invazie Aliată – pe care o credeau a fi iminentă – era imposibilă în acele momente. Greșeala meteorologilor germani se explică prin faptul că aceștia foloseau o tehnologie mai puțin sofisticată decât Aliații, care beneficiau de o rețea mai bună de stații meteo în Canada, Groenlanda și Islanda.

În seara de 4 iunie, când Portsmouth a fost lovit de vreme rea, Stagg l-a informat pe Eisenhower că meteorologii săi au prezis că în curând condițiile meteo se vor îmbunătăți. Cum următoarea dată la care debarcarea era posibilă era la două săptămâni distanță, iar Aliații riscau să piardă elementul surpriză dacă așteptau, Eisenhower a decis să riște:deși vremea de afară nu sugera că se va schimba prea curând, generalul american a avut încredere în prognoza meteorologilor și a dat ordinul pentru pregătirea debarcării în ziua de 6 iunie.

În primele ore ale Operațiunii Overlord, vremea era departe de a fi ideală. Stratul gros de nori a făcut ca bombele și parașutișii Aliați să-și rateze țintele, iar din cauza mării agitate câteva ambarcațiuni s-au răsturnat. Însă până la orele prânzului vremea s-a îmbunătățit, iar prognoza lui Stagg s-a adeverit. Germanii au fost astfel luați prin surprindere, iar cursul războiului avea să se schimbe.

Câteva săptămâni mai târziu, Stagg i-a trimis lui Eisenhower un memo prin care îl informa că dacă ziua debarcării ar fi fost amânată cu câteva săptămâni, pentru 18-20 iunie, Aliații s-ar fi confruntat cu cele mai proaste condiții meteo pe care Canalul le văzuse în două decenii. „Mulțumesc Zeilor Războiului că am pornit atunci” a notat Eisenhower pe marginea raportului primit. Ar fi putut mai degrabă să-i mulțumească lui Stagg, care a luat decizia de a nu-i asculta pe meteorologii americani, care i-au sfătuit pe militari să nu schimbe data debarcării. Căci dacă invazia ar fi pornit pe 5 iunie, Aliații s-ar fi confruntat cu un dezastru:stratul de nori era prea gros pentru ca cea mai importantă armă strategică a lui Eisenhower, forțele aeriene Aliate, să mai poată apăra invazia de artileria germană, iar vântul prea puternic pentru ca parașutiștii să-și îndeplienască misiunile. În plus, valurile erau prea înalte pentru ca soldații să poată ajunge la țârm în siguranță, iar elementul surpriză – dată și locație – ar fi fost pierdut, ceea ce ar fi amânat recucerirea Europei occidentale.

 

 

 

 

 

Sursa: http://www.history.com/

""