Autor 3249 vizualizări


După cum știm perioada anilor 1938-1940 cuprinde perioada dictaturii lui Carol al II –lea o perioadă de grave crize politice, autoritățile române nepuntând face nimic pentru a opri transformările politice care aveau loc pe continent și care vor influența în mod clar și decisive politica noastră internă.[1]

            Situația evreilor din România acelor ani poate fii caracterizată prin sintagma istoricului Carol Iancu, evreii trecând “de la emancipare la marginalizare”[2]. Cotidianul parizian Le Temps expunea problema antisemitismului românesc spunând că “antisemitismul, care se accentuează în această țară, poate fii considerat ca un reflex al sentimentului național. Românul nu este antisemit din ură de rasă sau religie, ci pur și simplu pentru că vrea să-și vadă conațioanalii luând locul israeliților, pe care i-a considerat întodeauna ca alogeni”[3].

            Precizăm că în domeniul publicațiilor minoritățile din România erau foarte active cele mai răspândite dintre acestea care atingeau chiar și un tiraj de 100.000 până la 200.000 de exemplare erau Universul și Dimineața fiind urmate de către Timpul, Curentul și Adevărul[4]. Conform publicației oficiale Bulletin periodique de la presse roumanie un procent de 70% dintre gazetarii din România acelui timp erau evrei[5].

            Pentru a contura cât mai clar atmosfra destul de tensionată în care trăia populația evreiască din România anului 1937 spre începutul anului 1938, vor reda citirii însemnările scriitorului de origine evreiască Emil Dorian:“ O explozie a stârnit nedumeriri și spaime nebănuite:numirea Guvernului Goga (....). Evreii așteaptă urgii înfricoșătoare (....). Imediat au fost suprimate ziarele Dimineața, Adevărul și Lupta, împotriva cărora Goga nutrește de mult sentimente de răzbunare (....). Presa va fii naționalizată. Gazetarii evrei rămân pe drumuri”[6].

            Ceea ce prezicea Emil Dorian era întru totul corect. Deși obținuse numai 9, 15% dintre voturi, Carol al II-lea îl va însărcina pe Octavian Goga cu formarea guvernului. Guvernul va veni la putere  oficial la data de 28 decembrie 1937 având drept lozincă “România, românilor!”, luând primele măsuri cu caracter antisemit pe linie de stat și guvernare.

            În data de 30 decembrie vor fii suprimate ziarele mai sus amintite care erau conduse sau redactate de către jurnaliștii evrei[7]. Noua măsură luată de proaspătul guvern Goga era considerată a fii “ certificatul de naștere al guvernului în patrimoniul de gândire al unui neam”[8]. Gazetele Lumea și Noutatea și ele conduse de jurnaliști evrei au fost intezise la Iași iar în regiunea Bucovinei vor fii suspendate toate ziarele evreiești[9]. Această măsură era motivată în ziarul Universul aparținând lui Stelian Popescu ca fiind una de îndepartare a spiritului public “ românesc” de “ acțiunile dăunătoare  ale anumitor tendințe distructive, care neavând nici o înrudire cu tradițiile presei românești, au ruinat sănătatea morală a țării”[10].

            În presa de la începutul anului 1938 principala temă care era tratată de către presă era aceea a situației evreilor precum și demersurile acestora pe lângă Societatea Națiunilor cu referire direct la legislația clar antisemită a guvernului Goga-Cuza. Ziarul Cuvântul condus de către Nae Ionescu, informa la data de 2 ianuarie 1938 că “ Evreii se plâng Genevei” punând în evidență demersurile populației evreiești cu privire la persecuțiile la care erau suspuși cei drept încă într-un stadiu incipient.

            Într-un interviu acordat de către Regele Carol al II-lea și Prim Ministrul Octavian Goga se preciza o cifră de 250.000 de evrei respectiv 500.000 de evrei “ ilegali”[11]. Datorită presiunii efectuare de evrei la Societatea Națiunilor în cadrul acesteia se va întruni un comitet pentru analizarea acestei probleme, Istrate Mircescu făcând promisiuni comisiei că va face tot ce este posibil pentru amânarea legilor antisemite[12].

            Deși în prima fază guvernul va reuși să zădărnicească acțunile intreprinse de către minoritatea evreiască pe filieră diplomatică acestea nu vor rămâne fără rezultat Regele Carol fiind constrâns să declare ziariștilor din S. U. A. și Marea Britanie că aceste măsuri afectau doar evreii care obținuseră calitatea de cetățean al României într-un mod fraudulos[13].

            Goga va răspunde virulent acestor intervenții ale puterilor străine printr-un mesaj publicat în presă în care menționa că “ au fost zadarnice explicațiile noastre, în care arătam cu lux de amănunte că victimele suntem noi, zadarnice constatările explicite din care se deslușea că nu e vorba de gestul unei intoleranțe xenofobe, ci de apărarea națională a unei țări supuse unei invazii permanente”[14].

            La data de 1 ianuarie 1939 în gazeta Sfarmă-Piatră îl avem pe arhitecutul I.D. Enescu care va publica un articol legat de “Problema evreiască și politica română” prin care se arăta în viziunea lui că evreii “ prin puterea lor economică bancară au pus stăpânire pe toată viața socială a neamului românesc” și de asemenea “ operând prin puterea banului și prin ideologii diabolic ticluite, evreii au reușit să întrețină un permanent război între români ca să poată opera nestingheriți”[15].

            Datorită evenimentelor care se vor petrece în luna iunie a anului 1940 aici referindu-ne la cedarea Basarabiei și nordului Bucovinei prin nota ultimativă impusă de către U. R. S. S. presa din România va trece printr-o perioadă în care articolele care făceau referire la evrei au avut o creștere seminficativă. Ziarul curentul din data de 1 iulie 1940 publica un articol intitulat “ În Basarabia și nordul Bucovinei trupele rusești comit acte samavolnice. Evreii s-au dedat la acte de molestare în orașele celor două provincii”[16]articolul continuând să arate că “ față de atitudinea pe care au manifestat-o evreii din orașele ocupate de trupele sovietice, atitudine care se cunoaște din relatările făcute de refugiați, în întreaga țară domnește o atmosferă de dispreț față de evrei”[17].

            E. Dorian nota în jurnalul său personl că “ ceea ce sa așteptat sa întâmplat:un resentiment din ce în ce mai puternic împotriva evreimii, pentru felul în care evreii din Bucovina și Basarabia ar fi întâmpinat pe ruși. Oficina radiofonică din Roma răspândește cu sânge rece cele mai fanteziste mârșăvii, pe care gazetele le reproduc cu litere groase”[18].

            Însă actele oficiale tindeau să îl contrazică pe scriitorul evreu. Aici vom avea comunicatul Ministerului de Interne, care va fii publicat la data de 2 iulie 1940, cu privire la situația din cele două provincii care arăta că “ populația evreiască originară din Basarabia aflată în interiorul țării” a traversat granița pentru a fraterniza cu trupele sovietice.[19]Pamfil Șeicaru va blama atitudinea evreilor îndemnân pe moment la calm deoarece se apropie un timp “ cu fulgerări de furtună”  care devine “ implacabil ca și destinul” argumentând mai departe că de această dată Israelul se afla“ în zodia rea a ispășirilor”[20]. Prima reacție oficială a autorităților române a fost aceea de a intezice evreilor înscrierea în Partidul Națiunii[21]. Pamfil Șeicaru argumeta că acum este momentul ca problema evreiască să fie rezolvată deoarece aceasta “ se rezolvă pe plan european dar cu datele furnizate de noi”. Pentru a îndeplini acest lucru era nevoie de “ o statistică precisă, o metodă realistă, o conștiiță românească – iată elementele necesare rezolvării unei probleme capitale pentru noi”[22].

            Apreciem că reflectarea imagini evreilor în presa anilor 1938-1940 este una total negativă datorită mai ales influențelor regimurilor totalitare din Europa, România aflându-se în sfera acestora de influență. Astfel în presa vremii cuvântul evreu este strict legat de o conotație negativă a cuvântului el fiind asociat cu dominația de tipul economic sau social, legături cu elementele inamice ale poporului român la acel timp, fiind ori filocomuniști ori filomaghiari, imoraliate și trădare.

            Indiferent de tendințele prezentate trebuie să acceptăm că presa românească manifesta la acel moment un puternic accent naționalist care va avea ca țintă populația evreiască. Situația evreilor era agravată și mai mult datorită contextului internațional mai precis datorită ascensiunii rapide a extremei drepte în Europa.

            Momentul în care acuzele aduse populației evreieși au atins pragul critic a fost pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord unii evrei fiind dovediți în contextul respectiv ca nefiind loiali statului român. Dar aici nu a fost vorba doar de unii evrei ci de comunitatea evreiască în totalitatea ei, represaliile urmând să fie destul de dure la adresa acestora.

 

NOTE

[1]C.C. Giurgescu, Amintiri, Editura All Educational, București, 2000, p. 259

[2]Carol Iancu, Evreii din România, 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, Editura Hasefer, București, 2000, pag. 200

[3]Carol Iancu, Evreii din România, 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, Editura Hasefer, București, 2000, p. 271

 

[4]Ioan Scurtu, Viața cotidiană a românilor în perioada interbelică, Editura RAO, București, 2001, p. 222-223

[5]Hans Rogger, Eugen Weber, Dreapta europeană. Profil istoric, Editura Minerva, București, 1995, p. 409

[6]Emil Dorinan, Jurnal din vremuri de prigoană, Editura Hasefer, București, 1996, p. 15

[7]Carol Iancu, Evreii din România, 1919-1938. De la emancipare la marginalizare, Editura Hasefer, București, 2000, p. 256

[8]Lya Benjamin (editor), Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri, Editura Hasefer, București, 1996, p. 21

[9]Federația Comunităților Evreiești din România / Centru pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, O istorie a evreilor din România în date. Vol II. De la 1920 până la 1944, Editura Hasefer, București, 2000, p. 145

[10]Carol Iancu, op cit, p. 256-257

[11]Radu Ioanid, Evreii sub regimul Antonescu, Editura Hasefer, București, 1998, p. 24

[12]Carol Iancu, op cit, p. 260

[13]Carol Iancu, op cit, p. 261

[14]Apud, Florin Stan, -Portul Constanta-Poartă deschisă evreilor spreȚara Promisă”. Studii privind “ problema evreiascăîn România. 1938-1944, Editura Muzeului Marinei Române, Constanta, 2007, p. 17

[15]Apud, Florin Stan, -Portul Constanta-Poartă deschisă evreilor spreȚara Promisă”. Studii privind “ problema evreiascăîn România. 1938-1944, Editura Muzeului Marinei Române, Constanta, 2007, p. 23

[16]Apud, ibidem, p. 27

[17]Ibidem

[18]E. Dorian, Op cit., p. 110

[19]Florin Stan, -Portul Constanta-Poartă deschisă evreilor spreȚara Promisă”. Studii privind “ problema evreiascăîn România. 1938-1944, Editura Muzeului Marinei Române, Constanta, 2007, p. 28

[20]Apud, Florin Stan, -Portul Constanta-Poartă deschisă evreilor spreȚara Promisă”. Studii privind “ problema evreiascăîn România. 1938-1944, Editura Muzeului Marinei Române, Constanta, 2007, p. 28

[21]Apud, ibidem, p.29

[22]Apud, Florin Stan, -Portul Constanta-Poartă deschisă evreilor spreȚara Promisă”. Studii privind “ problema evreiascăîn România. 1938-1944, Editura Muzeului Marinei Române, Constanta, 2007, p. 30