Problema alcoolismului în Transilvania Interbelică   jpeg

Problema alcoolismului în Transilvania Interbelică

📁 Istorie Urbană
Autor: Marian Pataliu

Alcoolismul reprezintă o problemă a societății contemporane, apărută în secolul al XIX-lea, odată cu revoluția industrială. În perioada interbelică alcoolismul își manifesta influența atât în rândul intelectualilor cât și a țăranilor. Exista o crâșmă la 146 de locuitori în capitala țării, în Galați, o crâșmă la178 de locuitori, în Banat una la 160 de locuitori. Un caz special îl reprezenta orașul Mehedinți, cu o crâșmă la 328 de locuitori. Confruntați cu acest fenomen, oamenii din perioada interbelică au luat atitudine. 

În decembrie 1923, Iuliu Maniu susținea campania dusă împotriva alcoolului. Acesta observa următoarele: „Pe vremea consiliului dirigent se luase dispoziția ca cârciumile să fie închise dumineca și toate județele s-au conformat. Astăzi, în urma noilor măsuri toate cârciumile sunt deschise dumineca și numărul lor s-a înmulțit.”1  În această perioadă, ministrul de finanțe Vintilă Brătianu a încercat să împiedice comerțul cu alcool, refuzând să mai acorde brevete.

Femeile au fost încântate și au susținut această campanie. În mai multe sate din Banat, acestea au cerut oprirea „beuturilor spirtoase”, au cerut primpretorilor să închidă cârciumile și „să oprească cu totul beuturile spirtoase, așa ca în America”. Femeile erau nemulțumite, pentru că barbații petreceau prea mult timp la cârciumă, „că nu-și isprăvesc lucrurile, iar dacă vin acasă își răzbună pe ele pentru banii prădați de cârciume. Numai costele lor știu.”2  Femeile au spus că vor incendia toate băuturile spirtoase care vor intra în sat.

Au apărut mai multe articole care vorbeau despre efectele nocive ale alcoolului. Grigore Nicolau, medic primar al orașului Oradea, a realizat un raport în care vorbea despre efectele nefaste ale alcoolului. Acesta considera că jumătate din copii născuți în județul Bihor, au murit datorită exceselor realizate de părinți.

Nicolau adăuga: „Alcoolismul nu atacă și distruge numai pe nenorocitu care îi cade în gheară, el atacă și nimicește progenitura acestuia, adică înșuși rezervele vitale ale țării. Odată dedat beției, părintele devine o brută, nu mai este capabil de alt sentiment, decât acela al unui organism feroce. Unica dorință este de a-și satisface nevoia de a bea și cât despre copii lui, ei aproape nu există”3

Ziarul „Cultura Poporului”, susținea că „urmașii bețivilor se sting după a 3-a sau a 4-a generație, după ce au umplut lumea cu netrebnici: nebuni, criminali, hoți, bolnavi de creer. Și nici nu se poate altfel, deoarece din părinții a căror viață trupească și sufletească e atât de distrusă, nu se poate naște o făptură desăvârșită”4  Acest ziar se folosea de un studiu francez, care spunea că într-o temniță în care se află 100 de hoți, 75 erau infractori, iar jumătate dintre criminali, erau băutori și ei.

În perioada interbelică a apărut Societatea Temperanța, care lupta „în toată țara, împotriva acestei primejdii naționale”. Din recensămintele epocii existau 52.460 de cârciumi în toată țara, 15.120 de școli și 13.622 de biserici. Peste jumătate din cârciumi apăruseră după Marele Război.5

Studiile realizate în Ardeal și în Banat au arătat că alcoolismul era foarte întâlnit în zonă, atât în cazul bărbaților, cât și a femeilor. Studiile au arătat că oamenii consumau mai mult alcool pe drumuri sau la locul de muncă.6

Studiile au mai arătat că se consuma mai multă bere în zonele în care locuitorii se ocupau cu mineritul sau în zonele în care erau „scândurari”. Consumul din produsele proprii ocupau și ele un rol foarte important.7

Ministrul de finanțe, Vintilă Brătianu va elabora, în anul 1925, Proiectul Legii Băuturilor Spirtoase. 8Legea prevedea pedepse, pentru cei care vindeau băuturi alcoolice tinerilor sub 19 ani și pentru cei care se aflau în stare de ebrietate în locurile publice. Lega nu a fost adoptată, lovind în interesele economice ale statului. Pe de altă parte, acest fenomen era prea răspândit și nu putea fi împiedicat.

NOTE

1  Gazeta Transilvaniei nr. 160 din 28 decembrie 1923, p.2.

2  Ibidem, p.3.

3  Revista Biserică, Școlară, Literară și Economică. Nr.12 din 22 martie 1925,p.6.

4  Cultura Poporului, nr.233 din 10 iunie 1928 p.3.

5  Dumineca, nr.33 din 18 august 1929, p.3.

6  Buletin Eugenic și Biopolitic nr.1-2 din ian-febr. 1939

7  Ibidem, PP.35-36.

8  Societatea de mâine, nr.18 din 3 mai 1925, p.322.