Autor 10275 vizualizări


Prima bătălie a Marelui Război a oferit Aliaților o victorie morală în fața inamicului:în bătălia de la Liège din 5-16 august, Belgia a rezistat în mod eroic în fața invadatorului. În pofida superiorității nete, atât numerice cât și tehnice, a germanilor, armata belgiană a rezistat asediului german timp de 11 zile, întârziind astfel invazia Franței. Datorită curajului soldaților belgieni și a perseverenței acestora într-o luptă inegală din start s-a născut, ulterior, mitul rezistenței belgiene, cunoscut în Occident sub sintagma de Brave little Belgium.

Imediat după declanșarea Războiului (dintre Germania și Rusia), pe 2 august guvernul german a trimis Belgiei un ultimatum prin care i se cerea să acorde armatei germane dreptul de a-i traversa teritoriul. Pe 3 august, guvernul de la Bruxelles răspunde printr-un refuz ferm, iar Marea Britanie oferă garanții Belgiei în cazul unei invazii germane. Confruntată cu refuzul Belgiei, Germania îi declară război pe 4 august. În aceeași zi, guvernul de la Berlin primește un ultimatum din partea Marii Britanii cu privire la respectarea neutralității belgiene. Câteva ore mai târziu, în lipsa unui răspuns, Marea Britanie intră și ea în război, declarând război Germaniei. Luptele vor începe oficial în acea noapte, prin invadarea Belgiei și atacul asupra Liège-ului.

Bătălia de la Liège a fost așadar prima bătălie din război, începută imediat după ce Armata 2 Germană a traversat frontiera vestică încălcând neutralitatea Belgiei. Ținta atacului nu a fost însă Belgia, ci Franța, dar potrivit Planului Schlieffen, armata germană trebuia să traverseze teritoriul belgian pentru a lansa invazia Franței.

Orașul Liège în 1905

Armata 2 Germană, cu un număr total de 320.000 de soldați, se afla sub comanda feldmareșalului von Bulow. Ținta sa era orașul Liège, aflat pe fluviul Meuse, pe linia căilor ferate ce legau Germania de Bruxelles și Paris. Orașul era însă apărat de o centură de 12 forturi bine înarmate, construite în anii 1890 de către Henri Alexis Brialmont, cel mai important inginer de forturi al secolului XIX. Puternicile fortificații de la Liège au compensat, într-o oarecare măsură, numărul mic de soldați pe care generalul belgian Leman, însărcinat cu apărarea orașului, îl avea la dispoziție, permițându-i acestuia să reziste în fața asaltului german timp de 11 zile.

Germanii se așteptau ca asediul să dureze doar 2 zile. Au luptat însă timp de 11 zile, datorită rezistenței belgienilor.

Atacul a început în noaptea de 4-5 august, printr-un asalt al generalului Emmich (cu 30.000 de soldați), dar primele rezultate au fost contrar așteptărilor:germanii au suferit pierderi grele și nici nu au făcut vreun progres semnificativ. Confruntat cu acest regres, Ludendorff a apelat la ajutorul zeppelinelor pentru a bombarda orașul și forturile. Două zile mai târziu, după un asalt coordonat cu succes de însuși Ludendorff, garnizoana orașului a fost forțată să se predea. Însă germanii nu-și puteau continua drumul prin Belgia, către Franța, fără cucerirea tuturor forturilor de apărare din jurul Liège-ului. Prin urmare, bătălia s-a prelungit, iar germanii au introdus în luptă armele lor secrete:tunul de 420mm și obuzierele. În fața acestei artilerii grele, armata belgiană n-a mai avut nicio șansă, fiind nevoită să se predea pe 16 august.

Încă de la începutul invaziei Belgiei, în rândurile armatei germane s-a răspândit ideea că populația locală încearcă să-i saboteze eforturile prin acțiuni de gherilă. Germanii răspuns așadar prin atacuri împotriva civililor (inclusiv execuții sumare) și prin distrugerea orașelor și patrimoniului belgian.

În ziua următoare, germanii (prin Armatele 1, 2 și 3) au început implementarea noului pas al Planului Schlieffen, anume traversarea Belgiei către frontiera cu Franța. După căderea Liège-ului, armata belgiană s-a retras către Antwerp și Namur, unde va mai rezista până pe 23 august;orașul Bruxelles a fost și el cucerit și ocupat pe 20 august. Încălcarea neutralității Belgiei și numeroasele abuzuri ale germanilor împotriva populației civile au dus la inflamarea opiniei publice internaționale împotriva Germaniei, creând în același timp un mit al rezistenței belgiene, folosit intens de propaganda Aliată.