Autor 9308 vizualizări


În perioada interbelică, presa feministă şi ziarele dedicate femeilor din România, au cunoascut o dezvoltare fără precedent. Editate la Bucureşti sau în alte centre urbane din ţară, aceste publicaţii, majoritatea cu o durată de apariţie scurtă, oferă posibilitatea înţelegerii dinamicii mişcării de femei şi a contextului istoric în care aceasta s-a dezvoltat.

Două dintre periodicele care prezintă interes din acest punct de vedere sunt Gazeta Femeii. Organ săptămânal independent de informaţie şi de apărare a intereselor feminineşi Gazeta Femeilor. Ziar săptămânal independent pentru susţinerea dreptelor revendicări ale femeilor.

Gazeta Femeii

Gazeta Femeiia apărut la Bucureşti între anii 1931-1939 sub direcţia Catherinei B. Müller, fiind un ziar cu o apariţie bimensuală, de numai patru pagini, care conform titlului era dedicat eforturilor feministe. În articolul de pe pagina întâi din 15 ianuarie 1936 (Jean Ilie Ghiulea, Daţi drepturi egale femeilor, în ”Gazeta Femeii. Organ săptămânal independent de informaţie şi de apărare a intereselor feminine”, an V, nr. 1-2, 15 ianuarie 1936, p.1), doctorul Jean Ilie Ghiulea revendica dreptul de vot pentru femei, argumentând că ţăranii analfabeţi se bucură de exerciţiul drepturilor politice, iar femeile educate, nu. În continuare, doctorul recomanda femeilor alegerea unor profesii care presupuneau un grad ridicat de empatie, precum medicina internă, obstretica, chirurgia sau pediatria.

(Foto:Ella Negruzzi)

Acest ziar acorda o atenţie deosebită problemelor sociale şi celor legate de legislaţia muncii şi de protecţia femeilor muncitoare, colaborând cu medici din cadrul Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale. Un alt articol semnat de acelaşi doctor Ghiulea analiza situaţia ucenicilor, constatând numărul scăzut al acestora, faptul că nu există cămine în care să se cazeze şi tratamentul inuman la care erau supuşi de către patroni, aceştia împiedicându-i să meargă la cursurile teoretice. Medicul atrage atenţia asupra faptului că tinerele ucenice şi femeile care lucrează sunt lipsite de protecţia statului, acesta făcând apel la iniţiativele private.

O altă problemă care a preocupat intens redactorii acestui ziar a fost cea a declinului moralităţii şi a rolului femeii în restaurarea valorilor morale. Un articol relevant în acest sens a fost cel al doctorului D. Galian care considera că femeia trebuia să ajute la instaurarea unei atmosfere de „umanitate şi moralitate” (Dr. D. Galian, În chestiunea feminismului, în „Gazeta Femeii. Organ săptămânal independent de informaţie şi de apărare a intereselor feminine”, nr. 19-20, 7 iulie 1936, p. 4).

Alte categorii de subiecte abordate în paginile ziarului au fost anchetele sociale, drepturile şi datoriile mamei, educaţia copilului, evocarea unor imagini din trecut, dar şi aducerea la cunoştiinţa publicului a diferitelor congrese, întruniri şi iniţiative ale asociaţiilor şi ligilor feministe din România.

O atenţie aparte a fost acordată problemelor legate de protecţia copilului şi a mamei. Una dintre colaboratoarele ziarului, dr. Cornelia Ghiulea, într-un articol publicat în paginile ziarului la 29 aprilie 1936, remarca o legătură directă între cazurile de pruncucidere şi mediile muncitoreşti, pledând pentru crearea în cartierele muncitoreşti, a unor instituţii în care copii femeilor care lucrau să poată fi îngrijiţi în perioada programului acestora.

De asemenea, Gazeta Femeiia încercat ca prin prezentarea cazurilor de femei care au reuşit să aibă o carieră în domeniul justiţiei sau să ocupe o funcţie înaltă în ierarhia administrativă, din Europa sau din America, să impună modele feminine în spaţiul public, dominat de bărbaţi. Un model din România la care s-a făcut referire constant a fost cazul Ellei Negruzzi, care a fost aleasă membră în Consiliul de Disciplină al Baroului Bucureşti.

În ciuda eforturilor pe care şi le-a asumat pentru a contribui la popularizarea cauzei feministe, ziarul nu a fost lipsit de critici. Eleonora Stratilescu, una dintre susţinătoarele cele mai importante ale mişcării de emancipare, va critica dur gazeta, ironizâd faptul că în paginile acesteia se regăseau şi articole dedicate îngrijirii feminine alături de secţiuni ce cuprindeau sfaturi utile pentru bucătărie. Ceea ce aceasta treceea cu vederea era faptul că în contextul unui public firav, needificat complet în privinţa mişcării de emancipare, care nu de puţine ori s-a dovedit dezinteresat de aceasta, menţinerea unor elemente cunoscute şi comerciale în acelaşi timp, precum ultimele tendinţe în modă sau îngrijirea corporală, asigura existenţa ziarului.

Gazeta Femeilor

Un alt ziar important în perioada interbelică a fost Gazeta Femeilor. Ziar săptămânal independent pentru susţinerea dreptelor revendicări ale femeilor. Acesta a apărut la Bucureşti între anii 1932-1938. Atât Gazeta Femeiicât şi Gazeta Femeilorabordau aceleaşi tipuri de subiecte, aflându-se în competiţie pentru acelaşi segment de public, motiv pentru care între cele două redacţii au apărut unele disensiuni legate de problema întâietăţii date de argumentul vechimii pe piaţă. Aceasta a fost cauza pentru care Gazeta Femeilorşi-a modificat formatul grafic, încercând să se individualizeze în raport cu Gazeta Femeii. Şi acest ziar se publica în format de patru pagini, apărând de două ori pe lună. Diferenţa era dată de faptul că în cazul Gazetei Femeilor, accentul cădea într-o mai mare măsură asupra problemelor sociale, având o rubrică dedicată anchetelor sociale extrem de activă.

O atenţie deosebită era acordată chestiunilor de morală şi moralitate, în economia ziarului, un spaţiu considerabil fiind alocat acestor subiecte. Într-un articol al Sarinei Cassvan, o feministă angajată social şi politic, era expusă teza superiorităţii morale a femeilor. Abordând subiectul asasinării premierului I. G. Duca, percepută ca o consecinţă a crizei morale pe care societatea o traversa, aceasta considera o sarcină a femeii „purificarea morală a lumii, ameliorarea moravurilor, a bolilor sociale şi elaborarea unui program de asanare morală, de însănătoşire a societăţii” (Sarina Cassvan, Fapte diverse, în ”Gazeta Femeilor. Ziar săptămânal independent pentru susţinerea dreptelor revendicări ale femeilor”, an III, nr. 42, 12 ianuarie 1934, p. 1).

Problema moralităţii era abordată şi de Sophia Trestian în articolul Cruciada împotriva imoralităţii. În cadrul acestui articol erau expuse ideile lansate în cadrul unei conferinţe susţinute de profesorul Nicolae Minovici la Societatea Studenţilor. Acesta identifica printre cauzele lipsei de moralitate, cinematografia străină indecentă, literatura erotică şi şcolile de dans, făcând apel la mame pentru a oferi educaţie morală copiilor.

(foto:Henriette Yvonne Stahl)

Chestiunile ce priveau problema educaţiei copiilor şi a tinerilor, precum şi maternitatea erau intens dezbătute în paginile ziarului. În privinţa maternităţii, Raluca Cernea semna un articol satiric numit Legenda maternităţii, în care condamna lipsa de interes a mamelor faţă de propriul copil după naştere. Aceasta trăgea un semnal de alarmă cu privire la consecinţele negative pe care nealăptatul îl avea asupra sănătăţii copilului.

Alte categorii de subiecte abordate în paginile ziarului priveau desfăşurarea acţiunilor asociaţiilor feministe, iniţiativele societăţilor de asistenţă socială, manifestări culturale şi artistice, precum şi evocarea unor figuri emblematice ale culturii româneşti. Printre personalităţile evocate, care se făcuseră remarcate în spaţiul public se numărau Martha Bibescu, Ella Negruzzi, artista Enriqueta Rodrigo Athanasiu, primadona Florica Cristoforeanu, scriitoarea Henriette Yvonne Stahl sau aviatoarea Smaranda Brăescu. Ca şi în cazul Gazetei Femeii, evocarea acestor personalităţi avea scopul de a lansa modele feminine, de a oferi exemple de femei de succes şi de sparge monopolul masculin instituit la această rubrică.

Deşi au existat o serie de fricţiuni între cele două periodice feminine, acestea au reprezentat cel mai eficace mijloc de a informa opinia publică despre evoluţia mişcării de emancipare feminină. În ciuda criticii venite chiar din partea unei feministe, Eleonora Stratilescu, meritul de a acţiona ca intermediar între activitatea feministă şi opinia publică, aparţine în totalitate presei. De asemenea, abordarea unor subiecte din sfera socială şi politică, urmărea dezvoltarea unor atitudini civice în rândul publicului cititor, precum şi educarea acestuia.

 

""