Autor 1381 vizualizări


14 iulie 1930. Pe stadionul Pocitos din Montevideo, naţionala României îşi făcea debutul la Cupa Mondială câştigând cu 3-1 în faţa Perului. Povestea acelui meci nu este deloc una banală. Nu a fost un "veni, vidi, vici", ci mai curând o victorie a la Pyrrhus.

Povestea primului succes românesc la un campionat mondial de fotbal poate fi considerată o epopee. Este o poveste despre curaj, despre ambiţie, despre sacrificiu. Este povestea unei traversări a Atlanticului aproape legendară şi a unei echipe fără o anvergură internaţională deosebită, dar care, prin prezenţa în Uruguay, şi-a câştigat respectul în lume.

Octav Luchide, nu Carol al II-lea


Reconstituirea participării României la prima ediţie a Cupei Mondiale nu este deloc o sarcină uşoară. Asta pentru că totul reprezintă un amestec de fapte verificate şi de legende care au supravieţuit timpului.

Una dintre aceste legende este că cel mai mare merit în prezenţa naţionalei României în Uruguay îi aparţine Regelui Carol al II-lea. Chiar şi FIFA l-a omagiat pe fostul suveran, în ziua în care s-au împlinit 60 de ani de la moartea sa. Într-un articol intitulat "Regele nebun după fotbal al României", site-ul oficial al forului mondial povesteşte despre rolul decisiv pe care l-ar fi jucat monarhul în participarea românilor la Mondialul din 1930. Articolul merge mai departe şi susţine că regele ar fi ales inclusiv lotul care a călătorit în America de Sud. Lucrurile nu sunt însă atât de simple.

Carol al II-lea a renunţat la tron şi a hotărât să rămână în străinătate cu amanta sa, Elena Lupescu, la sfârşitul anului 1925. A revenit în ţară pe 6 iunie 1930, iar două zile mai târziu a fost proclamat rege. În mai puţin de două săptămâni, naţionala de fotbal a plecat la Cupa Mondială, astfel că pare puţin probabil ca noul monarh să aibă ca primă grijă a domniei sale alegerea lotului României şi deplasarea peste ocean a jucătorilor români. Mai mult decât atât, se pare că fotbalul nu se număra printre interesele sale. De altfel, într-un interviu acordat la începutul anilor '20 publicaţiei "Ecoul sportiv", Carol numea ca sporturi preferate tenisul, cursele auto şi sporturile de iarnă.

De fapt, discuţiile despre o posibilă participare a României la Cupa Mondială începuseră de câteva luni, aşa cum susţine căpitanul echipei, Rudy Wetzer, în jurnalul aventurii din 1930, redat de Ioan Chirilă în celebra sa carte "Şi noi am fost pe Conte Verde". Tot de acolo aflăm că adevăratul iniţiator şi susţinător al ideii de a merge în Uruguay a fost Octav Luchide.

De numele lui Luchide se leagă mai multe evenimente importante pentru fotbalul românesc. El a fost cel care a înfiinţat Federaţia Română de Fotbal (condiţie necesară pentru înscrierea la Cupa Mondială), tot el a pus bazele campionatului intern în sistem divizionar şi tot el a fost cel care s-a ocupat de aproape toate aspectele privind plecarea echipei naţionale în Uruguay.



Continuarea pe Antena3.ro.