Autor 1146 vizualizări


Cupa Mondială din 1986 a stat, indiscutabil, sub semnul lui Diego Maradona, care, aproape de unul singur, a condus o naţională a Argentinei altfel modestă spre titlul suprem. Dar al doilea Mondial mexican nu a confirmat doar statutul legendar al lui El Pibe d'Oro, ci şi emergenţa fotbalului african.

La ediţiile precedente, Tunisia, Camerun şi, mai ales, Algeria anunţaseră ascensiunea fotbalului african, dar nici una dintre echipe nu reuşise să treacă de primul tur, în ciuda unor rezultate importante. A făcut-o naţionala Marocului în Mexic, şi nu oricum, ci terminând pe primul loc într-o grupă cu Anglia, Polonia şi Portugalia, trei forţe ale Europei. Africa trecuse Rubiconul şi, din acel moment, nu a mai privit niciodată în urmă.

Africa la Cupa Mondială

Prima participare a unei echipe din Africa la Cupa Mondială s-a înregistrat în 1934, atunci când naţionala Egiptului a pierdut în optimile de finală în faţa Ungariei (2-4), după ce la pauză rezultatul a fost egal. Aveau să treacă 36 de ani pentru ca o reprezentantă a continentului negru să revină la turneul final. În Mexic, în 1970, Marocul a condus o repriză în faţa Germaniei de Vest, dar a pierdut în cele din urmă (1-2), pentru ca apoi să fie învinsă categoric de Peru (0-3), înainte de a încheia la egalitate cu Bulgaria (1-1) şi să aducă astfel primul punct al unei echipe africane la Cupa Mondială.

Prezenţa Zairului (actuala RD Congo) la Mondialul din 1974 părea să confirme ideea că echipele africane nu pot face faţă la un asemenea nivel. Trei înfrângeri, printre care şi un 0-9 cu Iugoslavia, niciun gol marcat, 14 primite, plus o fază care a rămas celebră şi care a arătat faptul că unii jucători nu cunoşteau nici măcar regulile jocului. Acea imagine deplorabilă a început însă se schimbe patru ani mai târziu, în Argentina, când naţionala Tunisiei a adus Africii prima victorie la Cupa Mondială, 3-1 cu Mexic. Mai mult decât atât, tunisienii au reuşit şi un egal alb cu Germania de Vest, deţinătoarea titlului, dar aceste rezultate au fost insuficiente pentru calificarea în faza următoare.

Cupa Mondială din 1982 a fost prima la care au participat 24 de echipe, iar Africa a beneficiat de două locuri la turneul final. Reprezentantele sale, Camerun şi Algeria, au avut evoluţii şi rezultate mai mult decât onorabile. Camerunezii au încheiat neînvinşi o grupă cu Italia, viitoarea campioană mondială, Polonia, care a încheiat competiţia pe locul 3, şi Peru, în timp ce algerienii au obţinut o victorie istorică în faţa Germaniei de Vest (2-1) şi au învins Chile cu 3-2, ratând calificarea doar după ce vest-germanii s-au impus cu 1-0 în meciul cu vecinii din Austria, într-unul dintre cele mai controversate episoade din istoria turneelor finale.

Algeria a revenit la Cupa Mondială în 1986, sperând să răzbune nedreptatea de care a avut parte cu patru ani înainte, dar nu a mai repetat prestaţiile din Spania şi a încheiat pe ultimul loc într-o grupă cu Brazilia, Spania şi Irlanda de Nord. În schimb, naţionala Marocului, aflată de asemenea la a doua prezenţă la turneul final, a fost una dintre revelaţiile din Mexic.

Continuarea pe Antena3.ro