Povestea ultimului sclav african din Statele Unite ale Americii
Pe 2 martie 1807 Congresul a interzis cumpărarea de sclavi din Africa, legea intrând în vigoare la 1 ianuarie 1808. Cudjo Lewis este ultimul sclav, despre existenţa căruia se ştie, care a sosit în Statele Unite cu ultimul transport ilegal. De-a lungul timpului el şi-a văzut întreaga viaţă cum i se schimbă în moduri inimaginabile. A fost luat din satul natal aflat în Africa, făcut sclav, iar mai târziu eliberat din nou, existenţa fiindu-i totuşi limitată.
Cudjo Lewis s-a născut în 1840, în satul african Benin. Pe atunci purta numele de Kossola, şi avea nu mai puţin de 17 fraţi, toţi făcând parte din grupul etnic Yoruba, unul dintre cele mai mari de pe continent. La vârsta de 14 ani, Kossola a început să se antreneze pentru a deveni un luptător şi, în cele din urmă, a fost făcut membru al organizaţiei secrete masculine, oro. Era o realizare importantă pentru un băiat de vârsta lui, care de obicei ar fii căutat sfaturi şi aprobări de la cei mai bătrâni. La 19 ani începuse iniţierea pentru a deveni un membru cu drepturi depline al tribului său, devenind totodată mult mai respectat în comunitate.
Pregătirea lui Kossola a fost întreruptă pe neaşteptate, când satul lor le-a fost invadat de nişte soldaţi din oraşul alăturat, Dahomey. Aceştia au omorât şi încarcerat mai mulţi membri ai comunităţii. El a fost unul dintre cei 115 africani care au fost duşi în portul Ouidah, un port la Atlantic, unde toţi au fost vânduţi căpitanului unui vas care transporta ilegal sclavi. Timp de 45 de zile cât a durat drumul, el a aflat ce îl aşteaptă în viitor, ca sclav.
Ajungând în final în Statele Unite, el a fost vândut unui anume Mr. James din Mobile, Alabama. Din cauză că nu îi putea pronunţa numele în africană, noul său stăpân l-a numit Cudjo. Războiul Civil a început la doar un an de la sosirea sa şi a trebuit să mai îndure câţiva ani de sclavie până să fie eliberat în 1865. Atunci, nesigur în privinţa viitorului şi neştiind drumul spre casă, Cudjo şi alţi sclavi liberi au pus bazele unei comunităţi lângă Mobile, numită Africatown. Cu toate că era un loc izolat, mulţi dintre africanii nou veniţi s-au refugiat aici.
Ei doreau cu disperare să se întoarcă în Africa, şi începuseră să strângă bani pentru a cumpăra un bilet către casă. Dar indiferent cât de mult s-au străduit, preţul era prea mare. În primă fază, membri comunităţii l-au delegat pe Cudjo să-l roage pe fostul său stăpân să le dea banii necesari să îşi cumpere propriul pământ. Acesta a refuzat, aşa că ei s-au hotărât să muncească din greu pentru a reuşi. După mai câţiva ani de trudă, Cudjo a reuşit să cumpere 2 acri de pâmânt în Mobile pentru suma de 100 de dolari. Africatown era mai mult decât un loc unde se ascundeau foştii sclavi. Devenise o comunitate de sine-stătătoare, cu propriile reguli, propriul dialect;o comunitate bazată pe valori tradiţionale africane. Împreună, ei au pus bazele unei şcoli şi unei biserici.
La începutul secolului XX, Cudjo a început să îşi povestească viaţa unor specialişti care doreau să scrie despre el şi să dea lumii mai departe povestea unuia dintre ultimii sclavi africani de pe teritoriul american. În 1925, Cudjo a fost recunoscut ca fiind ultimul supravieţuitor al vasului Clotilde, vasul cu care a fost transportat în America, fiind inclus în mai multe lucrări de specialitate. De asemenea, în 1927, el a fost intervievat şi fotografiat de către Nora Neale Hurston. Cudjo a murit pe 17 iulie 1935 şi este înmormântat în cimitirul din Africatown.
