Cum era să dispară Castelul Corvinilor. Povestea incendiului care l-a transformat în ruină
Cel mai puternic incendiu care a cuprins Castelul Corvinilor a avut loc în 13 aprilie 1854. Atunci, cetatea clădită de familia Huniazilor a fost devastată aproape în întregime.
De-a lungul existenţei de şase secole, Castelul Corvinilor a suferit mai multe incendii, cel mai devastator dintre el fiind înregistrat în 13 aprilie 1854. Flăcările au izbucnit în jurul orei 11 seara, în partea nordică a Castelului Corvinilor, iar vântul puternic a făcut ca până dimineaţă tot acoperişul, pardoselile şi tavanele din lemn să fie prefăcute în scrum.
Potrivit unor istorici, incendiul a izbucnit lângă turnul de poartă, din neglijenţa pretorului plasei Hunedoara, Dombrády, şi s-a extins foarte repede, transformând din nou castelul în ruină, până în anul 1868 când, pe data de 25 noiembrie 1868 sub conducerea arhitectului Francisc Schultz, au început lucrările de restaurare a castelului. O altă variantă a pornirii acestui incendiu este lovirea acoperişului castelului de un fulger în partea de nord in timpul unei furtuni, la ora 23, în noaptea de 13 aprilie 1854.
„După un abandon de 14 ani, singurul element de lemn din secolul al XV-lea care se mai păstrează în Castel este uşa de acces în Turnul nou de poartă, devenită după modificări succesive uşă a închisorii”, a informat Muzeul Castelului Corvinilor. Evenimentul a fost reprodus în versuri de către Schmied Vilmos: „Şi-aşa arzând/ Podoaba Hunedoarei,/ A devenit un cuib sălbaticei furtuni!/ În golurile geamurilor putrezite/ Locuiesc fantome,/ Iar cerul, norii, ce-n adânc privesc/ În goluri triste neacoperite!”
Primele reparaţii, după un deceniu şi jumătate
De la mijlocul anilor 1860, soarta Castelului Corvinilor urma să se schimbe. Omul care a contribuit decisiv la transformarea acestuia dintr-o ruină medievală în aşezarea maiestuoasă din zilele noastre a fost Lajos Aranyi, un medic pasionat de arheologie şi îndrăgostit de monumentul istoric.
În lucrarea sa Vajda-Hunyad vára. 1452. 1681. 1866. Szóban és Képben. Pozsony, 1867, Arányi Lajos menţionează că Iosif Lorenz în calitate de conservator a înştiinţat Central-Commision zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale (Comisia centrală imperială de cercetare şi conservare a monumentelor istorice) despre incendiul izbucnit în 1854 la Castelul Corvinilor şi s-a luat decizia acoperirii, păstrării în picioare şi punerii în grija comisiei ardelene a monumentului.
Castelul, de Ludwig Rohbock.
„În ceea ce priveşte situaţia Castelului, Aranyi menţionează: în afară de cinci uşi şi o fereastră la care eu personal i-am tăiat sticlă în timpul cât am desenat acolo, restul este fără ferestre, motiv pentru care zi şi noapte prin golurile de ferestre şi de uşi zboară o mulţime de ciori, întrerupând liniştea mormântală de la castel şi accentuând părerea de rău şi starea de spirit groaznică. Deşi acoperişul cu puţin noroc a fost realizat, reparaţia castelului de 12 ani nu a mai fost discutată, cu toate că ar fi fost atât de uşor sprijini cauza sa!
Dacă fiecare conducător religios, în ultimă instanţă, ar solicita predicatorilor, rabinilor, ca pentru Rusaliile viitoare să ceară de la credincioşi să sacrifice pentru reconstrucţia castelului câte un creiţar de credincios, iar trezoreria să adauge la aceste donaţii încă 10.000 de forinţi (bani oferiţi pentru repararea podului de fier care conduce la castel, ai cărui stâlpi sunt în stare bună, fierul pentru pod putând fi adus de la Govăjdie, de la furnalul trezoreriei, care se găseşte la o distanţă de numai o oră), dacă am urma acest plan ardelenii s-ar grăbii să se sacrifice, chiar şi reprezentanţii regali nu s-ar lăsa mai prejos, deoarece Matia şi Ioan, împreună au slujit peste ţările surori, fiind cunoscuţi deopotrivă de tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci”, a informat Muzeul Castelului Corvinilor.
