Povestea celui mai mare croitor în viaţă al Americii: „Haina nu doar că îl face pe om, dar îi poate salva viaţa” jpeg

Povestea celui mai mare croitor în viaţă al Americii: „Haina nu doar că îl face pe om, dar îi poate salva viaţa”

📁 Istoria Modei
Autor: Daniela Şerb

A fost numit cel mai mare croitor în viaţă al Americii şi, totodată, cel mai interesant om din lume. Supravieţuitor al Holocaustului, Martin Greenfield, născut pe 9 august 1928, a pus pe picioare o afacere cu îmbrăcăminte a cărei poveste începe cu un banal tricou găsit la tomberonul de gunoi din cel mai teribil lagăr de concentrare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. 

Astăzi, marca de îmbrăcăminte Martin Greenfield Ltd este foarte cunoscută, mai ales în America. Mai puţin cunoscută este însă incredibila poveste de viaţă a omului care a creat acest brand. 

Martin Greenfield este originar din Pavlovo, un sat obişnuit din Cehoslovacia, la graniţa cu Ungaria, undeva la poalele Carpaţilor. Tatăl său era inginer, specialist în electricitate, iar despre bunicul lui se spunea că a construit sinagoga localităţii, care reunea la sărbători şi evenimente religioase toată suflarea evreiască alcătuită din nu mai mult de 50 de familii. Pe când avea doar 15 ani, a doua zi după Paştele din 1944, Pavlovo este înconjurat de nazişti, iar evreilor li se dă o oră pentru a-şi face bagajele. Apoi, sunt urcaţi în vagoane pentru vite şi transportaţi într-un ghetou ucrainean. De acolo, familia Greenfield este deportată la Auschwitz. 

A doua piele

Ajuns faţă în faţă cu Îngerul morţii, dr. Joseph Mengele, Martin nu va uita niciodată cum a fost separat pentru totdeauna de familia sa printr-un simplu gest la drepta sau la stânga, egal cu viaţa sau moartea.

În cartea sa de memorii, Măsura unui om, Greenfield îşi mărturiseşte groaza şi disperarea sa de adolescent silit să trăiască în proximitatea morţii care pândea la tot pasul. În autobiografia sa povesteşte în detaliu despre abuzurile fizice şi psihice la care a fost supus de nazişti. Apelul se făcea la ora 4:30 dimineaţa. Prizonierii erau nevoiţi să stea ore în şir aliniaţi în frig până aproape degerau. Nu aveau ce mânca şi lucrau în condiţii îngrozitoare, mereu înspăimântaţi de priveliştea de coşmar a coşurilor de crematoriu din apropiere. La toate acestea se adăugau bătăile frecvente şi execuţiile la întâmplare.

Soarta a făcut ca Martin să muncească la spălătoria lagărului şi tot ea a făcut ca, într-o zi, să descopere la tomberonul de gunoi un tricou zdrenţuit al unui ofiţer SS. Adolescentul flămând şi înfrigurat culege din gunoi zdreanţa de tricou pe care apoi o coase cu grijă şi o poartă pe sub uniforma lui de deţinut. 

Martin Greenfield,  în biroul său,  în octombrie 2012
Martin Greenfield, în biroul său, în octombrie 2012

Martin Greenfield, în biroul său, în octombrie 2012

Celebrul croitor de astăzi pretinde că gestul acesta i-a salvat viaţa şi că bucata de pânză l-a convins de faptul că hainele în care ne înveşmântăm trupul nu sunt doar simple cârpe, ci posedă o mare putere. Dacă este sau nu aşa rămâne o chestiune de interpretare, cert este că pentru Greenfield povestea tricoului SS purtat pe sub uniforma lui de prizonier avea nu doar să-i salveze viaţa, dar şi să-l poarte către o filosofie de viaţă şi un destin care aveau să-l facă bogat şi faimos.

În mod paradoxal, experienţele brutale din lagăr nu i-au împietrit inima lui Greenfield, ci l-au făcut mai amabil şi curtenitor, stare de spirit la care a ajuns, spune el, şi datorită încrederii neţărmurite în forţele proprii. Eliberat din lagăr după decembrie 1944, Greenfield merge în oraşul vecin Buchenwald cu gândul de a se răzbuna pe soţia primarului. Lucrase pe vremea când era prizonier la reparaţia casei acesteia şi femeia îl turnase forţelor de securitate SS susţinând că i-ar fi furat din alimente. Greenfield se gândea că pentru un asemenea gest femeia merita să moară. Însă când era gata să apese pe trăgaci s-a răzgândit şi a decis că e mai bine să-i fure maşina cu care, o vreme, a rătăcit prin Europa după război. 

America tuturor posibilităţilor

În 1947, îşi schimbă numele şi se urcă pe un vapor către America, ţară pe care o considera, ca mulţi alţii, un adevărat tărâm al tuturor posibilităţilor şi al împlinirii tuturor visurilor.

Cu ajutorul unui prieten imigrant şi el, găseşte cel mai umil loc de muncă în Brooklyn, la firma de îmbrăcăminte GGG. Are norocul să fie simpatizat de William P. Goldman, care era proprietarul fabricii. Acesta îl ia sub aripa sa protectoare şi îl învaţă cum se asamblează un costum de haine de la cap la coadă, dar îi insuflă şi grija pentru croială, răscroială, garnituri, cusături, sablări, împletituri. Aşa ajunge să fie promovat în cadrul personalului care inspecta calitatea produselor, iar mai apoi ocupă o poziţie executivă. 

Pe mâna lui Martin Greenfield e vizibil încă numărul tatuat la Auschwitz: A4406
Pe mâna lui Martin Greenfield e vizibil încă numărul tatuat la Auschwitz: A4406

Pe mâna lui Martin Greenfield e vizibil încă numărul tatuat la Auschwitz:A4406

Firma GGG avea o lungă listă de clienţi importanţi. Aproape toată lumea din industria divertismentului purta costume lucrate aici, inclusiv celebrităţi precum Eddie Cantor, Paul Newman, Walter Cronkite. Greenfield are ocazia să croiască haine pentru preşedintele Eisenhower în 1950, căruia, se spune, îi oferea sfaturi nesolicitate, strecurându-i bileţele în buzunarul hainelor cusute;se pare că i-a oferit inclusiv sugestii pentru a pune capăt crizei Canalului de Suez, în 1956.

În 1977, după 30 de ani muncă la GGG, Greenfield cumpără fabrica de la familia Goldman şi o redenumeşte Martin Greenfield, continuând să creeze haine pentru o clientelă de superstaruri. Pe baza reputaţiei sale impecabile continuă să fie designerul unor nume mari din politică în anii 1970 şi 1980, dar şi al unor lanţuri importante de magazine precum Neiman, Barneys New York şi Sacks Fifth Avenue pentru care livrează costume. Greenfield revine la Casa Albă pentru a realiza costume preşedintelui Bill Clinton. Se povesteşte că, întrucât povestea bileţelelor livrate lui Eisenhower îl făcuseră oarecum celebru la Casa Albă, Clinton i-ar fi spus că dacă are ceva să-i comunice, cel mai bine ar fi să-i trimită un fax. 

Măsura unui om

Designerul nu este lipsit de probleme financiare, cu atât mai mult cu cât costumele sale realizate manual ajung la câteva mii de euro, însă acest lucru nu-l determină să facă rabat de la calitate. „Am refuzat să fac compromisuri. Doar peste cadavrul meu s-ar putea întâmpla aşa ceva. Noi folosim doar materiale de foarte bună calitate şi metode adecvate, testate şi recunoscute”, explică Greenfield în cartea sa autobiografică.

Abordarea a impus respect clienţilor săi foarte spilcuiţi, dar şi breslei deopotrivă. Astfel, Scott Sternberg, fondatorul liniei Brand of Outsiders, mărturisea că Greenfield l-a învăţat tot ce ştie despre croitoria clasică şi, lucrul cel mai interesant, mai spune acesta, este faptul că Marin nu este blocat în trecut. „Inovează mereu, dar, pe de altă parte, are un apetit foarte mare de a face lucrurile aşa cum trebuie”. 

Fostul primar al New Yorkului, Michael Bloomberg, client vechi al lui Greenfield, spunea că are pentru acesta doar admiraţie. „Vorbim despre un om care a supravieţuit celei mai cumplite experienţe ale omenirii, care a luptat să supravieţuiască şi a venit aici fără nimic. A muncit din greu, a prosperat şi a avut grijă de familia lui. Martin este unul dintre cele mai bune exemple pe care le putem oferi. Povestea lui nu se putea întâmpla aiurea pe cuprinsul Americi, ci doar la New York, iar eu nu-mi cumpăr costumele de altundeva”, mărturisea edilul, explicând că, pe lângă haine, cumpără şi povestea care stă în spatele lor. 

Memoriile lui Greenfield adună laolaltă întâlniri cu personalităţi precum Elie Wiesel, Frank Sinatra şi Lana Turner, Michael Jackson, Shaquille O’Neal, Leonardo DiCaprio, Al Pacino, Jimmy Fallon şi Johnny Depp, experienţe de viaţă pe care Greenfield le pune pe seama oportunităţilor pe care i le-a oferit America. „Când am venit aici, la 19 ani, mi s-a pus în mână un green card şi mi s-a spus că sunt american. M-am gândit că nu mai există niciun alt loc în lume unde să se întâmple aşa ceva. Oportunităţile sunt aici. Dacă ai la dispoziţie suficient timp şi eşti crescut de părinţi aşa cum trebuie poţi deveni orice vrei să devii, chiar şi preşedinte”, mărturisea Greenfield. 

Scrisă cu un ciudat simţ al umorului, cartea sa autobiografică Măsura unui om inspiră speranţă, fiind totodată şi o mărturie a capacităţii de rezistenţă a omului. Toate aceste istorii ale unei vieţi cu totul deosebite nu ar fi văzut poate lumina zilei dacă, într-o zi, un puşti american nu ar fi avut ca proiect şcolar o poveste culeasă despre un supravieţuitor al Holocaustului. Iar acel supravieţuitor s-a întâmplat să fie Martin Greenfield...