Autor 6215 vizualizări


Peştera Movile de pe litoralul românesc este considerată de speologi una dintre cele mai mari descoperiri ştiinţifice ale secolului XX. Caverna este unică datorită sistemului de chemosinteză prin care organismele au supravieţuit, în lipsa oxigenului, prin oxidarea unor substanţe minerale. Inclusiv cercetătorii de la NASA au comparat mediul din Peştera cu cel de pe planeta Marte.

„Până în 1990, când s-a inceput explorarea peşterii, cei 12.000 de metri pătraţi au fost complet izolaţi de schimbările mediului exterior. Ecosistemul se presupune că ar fi fost separat de mediul exterior pentru aproximativ 5.5 milioane de ani, chemosinteza fiind procesul care stă la baza functionarii sistemului“ explică speologii de la Grupul pentru Explorări Subacvatice şi Subterane (GESS), cei care au grijă de Peştera Movile.

Descoperirea de la Mangalia

Dacă Nicolae Ceauşescu n-ar fi ordonat construirea unei termocentrale lângă Mangalia, universul de la Movile ar fi rămas necunoscut. Speologii de la Grupul pentru Explorări Subacvatice şi Subterane (GESS) sunt cei care o au în grijă. Liderul GESS Cristian Lascu, redactor-şef al revistei National Geographic Romania, a relatat cum a decurs descoperirea peşterii denumite un tezaur biospeologic.

„În 1986, Nicolae Ceauşescu ordona începerea investigaţiilor geologice în zona 2 Mai-Vama Veche în vederea construirii unei termocentrale uriaşe. Se zice că dictatorul ar fi indicat locul chiar din elicopter. Locul indicat era o zona carstică dominată de movile (localnicii numeau movile ridicăturile de pământ).

«Am forat un puţ ca să găsesc pestera. Am avut puţin noroc, pentru că am nimerit chiar în galerie, la 20 de metri adâncime. Am văzut pe pereţii încăperii mişunând păianjeni, scorpioni, miriapozi şi alte vieţuitoare. Biologii de la Institutul de Speologie au determinat fauna, au zis că sint nemaiîntâlnite în lume:o specie nouă de păianjen, singurul scorpion de apă dulce cunoscut, nu ştiu ce lipitoare-minune şi prima lipitoare cavernicolă din lume», îşi aminteşte Cristian Lascu, reputat geolog şi redactor-sef la revista „National Geographic Romania“.



Proiectul de construcţie a termocentralei a fost abandonat, din fericire. În 1996, peştera este luată în vizorul NASA care împreună cu cercetătorii români lucrează la peşteră, interesul fiind maxim, asemănarea cu fosele vulcanice de pe Marte fiind evidentă. Odată lucrările terminate cercetătorii români au fost furaţi de NASA“, glumeşte Lascu. Speologul arată că potenţialul ştiinţific al peşterii nu este epuizat, însă nimic semnificativ nu se mai petrece la Movile.

Intrarea în peşteră se face printr-un puţ săpat artificial, închis cu o poartă de beton. Peştera nu poate fi vizitată decât de specialişti, în echipe de 2-3 persoane, iar durata unei vizite nu trebuie să depăşească două ore. Cercetătorii notează că peştera este aşezată în Platforma Moesică şi datează din Cuaternar. Are o lungime totală de 300 de metri şi pasaje înguste ce alcătuiesc un labirint de galerii joase, de 1-2 metri.

„Mediul din subteran este foarte bogat în hydrogen sulfurat (8-12 mg/l), nivelul oxigenului este destul de redus (maximum 10%), nivelul dioxidului de carbon este ridicat (2-3, 5%), în timp ce nivelul metanului este destul de ridicat (1-2%). Apa din peşteră are o compoziţie chimică diferită faţă de fântânile din apropiere, iar în sedimentele din peşteră nu s-au găsit izotopii radioactivi comuni în solul României după accidentul de la Cernobâl din 1986“, au constatat speologii de la GESS.

Ecosistemul din Movile, caz unic pe Terra:nu depinde de energia solară

Mangalia se mândreşte cu patrimoniul său inestimabil, unic în lume. Pe site-ul Primăriei Mangalia este descrisă seria de descoperiri a specialiştilor:

„Peştera are la capătul galeriei un mic lac cu apă termală sulfuroasă. Au mai fost găsite câteva încăperi mici, parţial inundate, cu numeroase vieţuitoare nevertebrate:viermi, melci, gândaci, scorpioni, izopode, lipitori, miriapode. Toate sunt depigmentate şi lipsite de ochi, dar înzestrate cu antene lungi şi cu alte adaptări specifice mediului cavernicol.

Cercetându-le cu atenţie, zoologii au putut descoperi printre ele 35 de specii noi, necunoscute lumii ştiinţifice până atunci. Doar în Peştera Mammoth din America s-au mai găsit atâtea specii! Dar aceea are 550 km, nu doar 200 m. S-a constatat că fauna din Peştera Movile nu seamănă cu fauna din nicio peşteră din România. Unele rude ale insectelor troglobionte trăiesc azi în lacurile sulfuroase de la Mangalia. Fauna are un caracter meridional, de climă caldă.

Când şi cum s-au adaptat vieţuitoarele mediului relativ ostil al peşterii a rămas o întrebare fără răspuns. O altă enigmă a fost sursa de hrană care alimenta bogata comunitate biologică subterană, deoarece în această cavernă nu se infiltrează apă de la suprafaţă care să transporte frunze şi lemne putrede, guano sau alte substanţe organice cu care se mulţumesc de obicei nepretenţioasele vieţuitoare subterane.

Apa sulfuroasă şi termală din peşteră (21 grade Celsius) circulă prin canale carstice închise, venind direct din adâncul pământului, pe o falie profundă. Ea conţine doar mici cantităţi de hidrogen sulfurat şi metan. Pe suprafaţa apei sulfuroase din peşteră s-a observat prezenţa unui strat de câţiva milimetri grosime de substanţă albă, cremoasă. S-a constatat că era vorba despre o substanţă organică nutritivă, în care se aflau numeroase organisme, îndeosebi melci mici şi viermi.

Click aici pentru mai multe imagini

Apărea astfel ideea că Peştera Movile adăposteşte un adevărat ecosistem subteran care nu depinde de energia solară, caz unic pe Terra“.