Autor 29434 vizualizări


Perşii au întemeiat un puternic imperiu între 500 şi 330 a.Hr., cu centrul în Iranul de azi. Măreţilor lideri persani care guvernau de la Persepolis li se supuneau milioane de oameni, din Turcia până în Pakistan.

Era într-adevăr o structură gigant. În perioada sa de apogeu, imperiul persan se întindea pe impresionanta suprafaţă de opt milioane de km2, cu Libia în vest, pakistan în est, Grecia în nord şi Arabia Saudită în sud.

Ştiaţi că?

44% din populaţia lumii cunoscute în acea epocă, adică aproape 50 de milioane de oameni, s-ar fi aflat potrivit estimărilor moderne sub dominaţie persană în 480 a.Hr.

Primele izvoare scrise care menţionează persanii datează din secolul al IX-lea a.Hr.

Imperiul a fost desfiinţat de trei ori:primul (550-330 a.Hr.) a fost cucerit de Alexandru cel Mare, al doilea (224-651) a fost invadat de musulmani, iar al treilea (1501-1979) a fost abolit ca urmare a unei răscoale islamice.

Anticul imperiu persan era susţinut de o reţea de drumuri bine întreţinute, întinzându-se pe 2500 de km2, precum şi de un sistem poştal eficient.

Regele Cirus cel Mare apare de 23 de ori în Biblie. Scrierea îl laudă pe regele persan, care ar fi eliberta evreii din robia babiloniană şi chiar ar fi plătit pentru reconstrucţia templului iudeu din Ierusalim.

O treime din flota persană (1200 de corăbii) ar fi pierit, conform lui Herodot, într-o furtună atunci când perşii au atacat insulele greceşti în 480 a.Hr.

Xerxes, cel care a condus mai multe atacuri împotriva grecilor (cel mai faimos la Termopile), a ocupat tronul persan vreme de 21 de ani.

Luptele dintre oraşele greceşti şi perşi au durat 50 de ani. (499-449 a.Hr.)

10.000 de soldaţi de elită, numiţi nemuritorii, îl păzeau pe rege.

Cilindrul lui Cirus, un document din argilă descoperit în 1879 şi datând din jurul anului 500 a.Hr., ar reprezenta prima ‘declaraţie’ a drepturilor omului.