Autor 7292 vizualizări


Anul 1941 a fost marcat de cursa pregătirilor pentru război între Germania nazistă și Uniunea Sovietică. Wehrmacht-ul a atacat pe 22 iunie 1941 și s-a răspândit teza că Armata Roșie n-a fost pregătită de luptă și vinovat a fost Iosif Stalin de starea jalnică în care se afla instrumentul de război al revoluției mondiale. 

Există însă informații despre pregătirile de război și cercetătorii ruși contemporani au realizat o hartă cu dispunerea trupelor sovietice la 22 iunie 1941. Dacă arunci o singură privire pe această realizare cartografică, sesizezi imediat ce idei aveau comandanții comuniști. Armata Roșie a fost concentrată la frontieră cu multe divizii de infanterie ce staționau ca un zid de protecție de la Marea Baltică la Marea Neagră. Erau prea multe mari unități pentru a se putea discuta de necunoașterea pregătirilor inamice. Amplasarea infanteriei în poziții apropiate de frontieră indică în mod evident că Iosif Stalin n-a avut încredere în cuvintele lui Adolf Hitler. Liderul de la Kremlin era mereu suspicios și ar fi fost culmea să creadă în cel ce putea în orice clipă să lanseze aviația peste fragila Linie Molotov.

Mai erau intercalate în această cortină de fier divizii de cavalerie și chiar de tancuri. În adâncime existau divizii de blindate ce erau echivalente numeric cu două sau trei divizii germane. Divizia 23 de tancuri avea 381 de blindate de diferite tipuri. Divizia 7 de tancuri avea „numai” 368, dar era sprijinită de Divizia 4 de tancuri ce dispunea de 453 de mașini de luptă. Era vecină cu Divizia 25 de tancuri, cea care avea în structură 228 de blindate. Și fabricile trimiteau noi și noi mașini de luptă spre pozițiile avansate.  

Sunt numai câteva exemple despre ce se deplasa spre frontieră. Nu era uitată nici România și în Bucovina se afla Divizia 39 de tancuri cu 209 mașini cuirasate. Zona Bălți gemea de trecerea tehnicii șenilate din Divizia 16 de tancuri (210 exemplare). Generalii români nici nu visau la astfel de blindaje din cel mai bun oțel înalt aliat și era clar că furnalele de la Magnitogorsk n-au fost construite în zadar. Erau suficiente mijloace blindate de luptă pentru a străpunge pozițiile forțelor româno – germane ce se aflau dispuse în cordon pe linia Prutului. Artileria antitanc a diviziilor românești era insuficientă și nici nu exista suficientă experiență în lupta modernă.

S-a putut scrie că Iosif Vissarionovici Stalin nu era expert militar și că a neglijat apărarea vastului stat al muncitorilor și țăranilor, bastionul păcii. Urmașii care au ajuns la Kremlin au încercat să-l denigreze pentru a le crește prestigiul în ochii maselor supuse. Aceste teorii din perioada destalinizării demonstrează caracterul absolut murdar al celor ce cândva se ploconeau în fața dictatorului comunist. Stalin n-a neglijat forțele din RSS Moldovenească și în zona Chișinău se afla Divizia 11 de tancuri, capabilă să atace cu 210 blindate, la care se puteau adăuga cele 107 existente în Divizia 15 motorizată. Este interesant de observat că o divizie motorizată sovietică se apropia la capitolul efective blindate de una germană de tancuri.

Sudul Moldovei era interesant pentru o manevră de încercuire și aici au fost concentrate 278 de tancuri din două divizii de tancuri și una motorizată. Dacă poate par prea puține forțele mobile, trebuie precizat că spre frontieră au fost deplasate și două divizii de cavalerie, tot trupe capabile să se infiltreze adânc în dispozitivul inamic. Acoperirea urma să fie asigură de divizii de aviație și numai pe aeroportul din Cernăuți au fost distruse de bombele germane peste o sută de aparate de zbor de toate tipurile. O armată modernă nu mai poate să acționeze sub rafale de gloanțe și bombe venite din aer și trupele terestre sovietice au fost obligate să se descurce cum au putut după 22 iunie 1941.

Aceste forțe au fost dispuse prea aproape de graniță (sub o sută de kilometri în zbor de avion) și inamicul a reușit să le deregleze dispozitivele logistice, să incendieze depozite de muniții și de combustibil. În plus, aveau ordinul să acționeze după indicațiile Moscovei și a existat o inerție birocratică, devastatoare în vreme de război, atunci când un minut contează. Iosif Vissarionovici Stalin s-a pregătit prea mult pentru atac și trupele au fost prea avansate. Așa se explică dezastrul uriaș din vara anului 1941. Teoreticianul chinez Sun Tzu a scris încă din Antichitate că un mare dezastru se produce atunci când inamicul dă lovitura în planurile minuțios concepute. Evenimentele din iunie 1941 i-au confirmat tezele.

Datele despre tancurile sovietice sunt mereu în modificare și de fiecare dată arhivele scot la lumină alte și alte unități mai mici sau mai mari. Trebuie să se termine definitiv cu teza lipsei de pregătire și de concentrare a corpurilor mecanizate. Se mai poate menține teza dacă și numai dacă se aplică mereu principiul că este prea puțin în raport cu ceea ce se putea face. Un istoric de birou din lumea contemporană poate să miște mașinile și marile unități după bunul său plac, dar începe să uite de adevăr și de realitate. 

Foto sus: Anatoliy Garanin / Commons: RIA Novosti

Bibliografie minimală

http://www.armchairgeneral.com/rkkaww2/weapons/tank_number_june01_41.htm .
Bagramean, I. H., Așa a început războiul, Editura Militară, București, 1974.
Haskew, Michael, E., Tanks Inside out, Amber Books Ltd, Londra, 2010. 
Roth, Hans, Infernul de pe Frontul de Est, Meteor Publishing, București, 2016. 
Solonin, Mark, Butoiul și cercurile 22 iunie 1941 sau când a început Marele Război pentru Apărarea Patriei, Polirom, Iași, 2012.
Stănescu, Gheorghe, Vochin, Dumitru, Tancuri și automobile, Editura Militară, București, 1978.
Suvorov, Victor, Spărgătorul de gheață, Polirom, Iași, 1995.