Autor 10143 vizualizări


Justiţia sovietică, „cea mai umană din lume", trimitea oamenii pe mulţi ani după gratii pentru „infracţiuni" pentru care azi ar fi pedepsiţi cel mult cu mustrare sau amendă. Arhivele sunt pline de hotărâri-„perle" emise de magistraţii sovietici. Zeci de cetăţenii au fost condamnaţi la închisoare sau corecţie prin muncă pentru că au solicitat reducerea impozitului agricol, n-au achitat la timp taxele, n-au îndeplinit planul de lucru în colhoz, au întârziat la serviciu sau au lipsit o oră. Unii au înfundat puşcăria doar pentru că au scos un par din gardul unei instituţii ca să facă focul în sobă.

Cu o bogată experienţă de aplicare a legilor socialisiste în RASS Moldovenească şi practică de invidiat în anihilarea „elementelor duşmănoase" ale noii orânduiri, justiţia sovietică nu a trebuit să înveţe lecţia de „dreptate" când a revenit în Basarabia la 23 august 1944.

Cele mai mici abateri, unele dintre care nici nu puteau fi calificate drept contravenţii administrative erau considerate infracţiuni. Iar pedeapsa pentru aceste devieri era prestabilită - gulag.

Publicăm mai jos câteva dintre „perlele" justiţiei comuniste, pedepse aplicate basarabenilor după 1944, care arată „umanitatea legilor sovietice", despre care trâmbiţau atât de mult ideologii fostului regim. Pedepsele nu erau altceva decât măsuri diabolice de constrângere aplicate locuitorii dintre Prut şi Nistru în scopul cultivării „dragostei şi devotamentului" faţă de puterea sovietică.

IMPOZITUL AGRICOL, TEMEI PENTRU GULAG

Ilarion Criviţchi s-a născut în anul 1888, în satul Talmaza, judeţul Bender. Nu era membru de partid, ştia puţină carte, a crescut nouă copii, iar la 1945 era locţiitorul preşedintelui sovietului sătesc din localitatea natală.

La 6 august 1945, redactează o petiţie din partea locuitorilor satului pe care o trimite Comitetului executiv judeţean Bender de deputaţi ai poporului, în care, având în vedere seceta ce se abătuse peste sat, dar şi necazurile suferite de ţărani în timpul războiului, solicita autorităţilor reducerea impozitului agricol la stat cu cel puţin 50%.

Procuratura i-a încriminat lui Ilarion Criviţchi „infracţiunea" de „depăşire a atribuţiilor de serviciu", prevăzută de articolul 97 Cod Penal al RSS Ucrainene. Şedinţa de judecată a avut loc la 25 august 1945. La proces Criviţchi a menţionat că n-a crezut că o cerere adresată organului ierarhic superior poate fi considerată o încălcare a legii. Judecătoria populară a raionului Bulboaca l-a condamnat pe Ilarion Criviţchi la doi ani privaţiune de libertate.

Instanţa şi-a motivat pedeapsa prin faptul că, dacă despre scrisoarea respectivă s-ar fi aflat în sat, ea ar fi periclitat planul de colectare a impozitului agricol (postavka), ceea ce era inadmisibil.

În primele zile ale lunii august 1945, locuitorilor satului Puhăceni, raionul Bulboaca, Profir Plămădeală, Luchian Gorgan, Mihail Luca şi Profirii Schidu le-au fost înmânate prescripţiile de predare a impozitului agricol la stat. Seceta şi consecinţele operaţiunilor militare din anul precedent i-a determinat să adreseze o scrisoare Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti, prin care solicitau scutirea de postavkă. Cei patru au îndemnat şi alţi ţărani să scrie cereri la guvern.

Pentru asta, le-a fost încriminată infracţiunea „refuzul de a plăti impozitele" - art. 58 Cod Penal al RSSU. Cei patru au fost învinuiţi şi de faptul că au perturbat planul de colectare a cerealelor la stat, întrucât ţăranii, în loc să execute prescripţiile de predare, au aşteptat răspuns de la guvern.

Judecata a avut loc la 1 septembrie acelaşi an. Profir Plămădeală şi Luchian Gorgan au fost condamnaţi la câte şase ani privaţiune de libertate, iar Mihail Luca şi Profirii Schidu - la câte cinci ani de închisoare, toţi cu confiscarea averii personale (ultimul s-a ales cu pedeapsă cu suspendare). Judecătoria Supremă a RSSM a confirmat sentinţa primei instanţe.

Teodor Chifa s-a născut în anul 1902, în comuna Pererita, judeţul Hotin, şi a fost un gospodar de frunte al satului: în 1945 avea 10, 7 hectare de pământ arabil. Pentru anul agricol respectiv a fost obligat să predea la stat 2.128 de kilograme de grâu, 495 de floarea soarelui, 198 de kilograme de cartofi şi 149 de fân. Reuşeşte să depună la „Zagotzerno" 1.074 de kilograme de grâu şi 66 kilograme de floarea soarelui, motivând neîndeplinirea planului prin recolta proastă din acest an.

Este arestat la 19 octombrie, iar la 2 noiembrie are loc judecata. La proces, Teodor Chifa a rugat să fie eliberat din arest, promiţând că, deşi nu are de unde, în câteva zile va executa integral obligaţia faţă de stat. Cu toate acestea, Judecătoria populară a raionului Lipcani l-a condamnat la cinci ani de gulag cu confiscarea averii.

Nici Judecătoria Supremă, la care a făcut plângere, nu a ţinut cont de faptul că, între timp, familia sa îndeplinise sută la sută planul cerut. Menţinând sentinţa judecătoriei populare, instanţa supremă a motivat că Teodor Chifa a depăşit termenele de predare a cerealelor. Omul nu s-a mai întors din gulag.

CORECŢIE PRIN MUNCĂ

Potrivit statutului colhozului „Klement Voroşilov" din raionul Râbniţa, orice membru era obligat să lucreze în gospodăria colectivă în prima jumătate a anului 30 de zile. S-a constatat că Iadviga Podgorodeţkaia până în luna mai a lucrat doar 16 zile. Judecătoria populară a raionului Râbniţa a condamnat-o la şase luni de muncă.

Ulterior, la şedinţa Judecătoriei Supreme s-a stabilit că Iadviga Podgorodeţkaia a devenit membră a colhozului abia în luna mai 1946, iar termenul de şase luni trebuia calculat din momentul când a depus cererea pentru a deveni membru, astfel că pedeapsa a fost aplicată fără temei.

Iustinei Sărghe din satul Teleşeu, raionul Orhei, în luna mai 1946, i-a fost înmânata prescripţia pentru şase zile de lucru în folosul statului, la reparaţia drumurilor. A refuzat de câteva ori să se conformeze. Femeia a lucrat cele şase zile după ce a fost anunţată că i-a fost întocmit un dosar penal şi că acesta a fost deja transmis instanţei. La 15 iunie 1946, Judecătoria raionului Orhei a condamnat-o la şase luni de munci obligatorii şi la plata a 25% din salariu în folosul statului.

Un an de închisoare pentru un par din gardul comsomolului

Maria Fulga s-a născut în anul 1919, în comuna Lipcani, judeţul Hotin, şi locuia în vecinătatea Comitetului raional al comsomolului. La 12 mai 1946, ea a sustras un par din poarta de la intrare şi o scândură din gardul comsomoliştilor, pentru foc. La 29 mai, Judecătoria populară a raionului Lipcani a condamnat-o la un an de muncă şi plata a 25% din salariu în folosul statului.

Totodată, judecata a obligat-o să achite în fondul comsomolului suma de 2.200 de ruble pentru lemnul folosit.
Judecătoria Supremă a RSSM, examinând plângerea condamnatei, a considerat că nu este niciun temei pentru aplicarea unui pedepse mai blânde sau convenţionale, însă a reţinut că suma de 2.200 ruble, pe care era obligată să o plătească, este disproporţionată faţă de dauna reală adusă comsomolului.

Judecata populară a obligat-o pe Maria Fulga să achite toată poartă şi doi metri de gard. Instanţa supremă a dispus rejudecarea cauzei la acest capitol.

Condamnată pentru că a vrut să facă studii

Eudochia Dorofeeva s-a născut în satul Corjevo, raionul Dubăsari, şi lucra executor responsabil de colectarea impozitelor în sectorul doi din acest raion. La 1946, femeia avea 24 de ani, era căsătorită şi îşi dorea să înveţe. Şi-a depus actele la o şcoală de culinărie din Chişinău.

Foto: Lenin veghea de pe perete ca justiția sovietică să nu devieze de la principiul luptei de clasă

Este invitată pentru data de 11 septembrie să susţină examenele, însă administraţia nu-i permite. În ziua respectivă a plecat totuşi la Chişinău, a susţinut probele şi a revenit la lucru a doua zi, pe 12 septembrie. Judecătoria populară a raionului Dubăsari, prin sentinţa din 14 septembrie 1946, a condamnat-o la trei luni de munci corecţionale, cu plata a 25% din salariu în folosul statului.

Fiica lui Petru Chiriac din Vulcăneşti a terminat cele şapte clase obligatorii. Tatăl său, având nevoie de braţe de muncă în gospodărie, nu a mai lăsat-o în clasa a opta. La 10 aprilie 1946, Judecătoria populară a raionului Vulcăneşti l-a condamnat în baza art. 202 din Codul Penal la plata unei amenzi în valoare de 200 de ruble pentru că nu i-a permis fiicei să-şi continue studiile.

Judecătoria Supremă a RSSM, la care Chiriac a făcut plângere, a reţinut totuşi că învăţământul obligatoriu se referă la şapte clase, iar clasa a opta este urmată la dorinţă. Petru Chiriac a fost achitat.

Pedeapsă pentru 23 de minute întârziere

Valentina Beznosiuc era inspector superior la Inspectoratul fiscal din raionul Cimişlia. În ziua de 29 mai 1946 a revenit de la pauza de masă cu 30 minute mai târziu, iar la 30 mai a întârziat la lucru 23 de minute. A fost învinuită, în baza Decretului Prezidiului Sovietului S uprem al URSS din 26 iunie 1940, „Privind trecerea la ziua de lucru de opt ore şi la săptămâna de lucru de şapte zile şi interzicerea părăsirii locului de muncă de către funcţionari şi muncitori". Pedeapsa putea fi până la patru luni de muncă de corecţie cu reţinerea a 25% din salariu în folosul statului.

La şedinţa Judecătoriei populare a raionului Cimişlia, din 5 iunie, Beznosiuc a prezentat un certificat care atesta că la 29 mai, între orele 14.00 şi 14.30 ea s-a aflat la Comitetul executiv raional, la indicaţia directorului Fiscului. În baza acestei dovezi, instanţa a clasat dosarul.

Foto:În fața groaznicului nkvd-ist, puțini rezistau să nu mărturisească „adevărul“

Judecătoria Supremă, examinând protestul procurorului, a precizat că prima instanţă nu s-a expus asupra celor 23 de minute întârziate de Beznosiuc a doua zi, întrucât în ordinul de la Fisc se specifica faptul că în această perioadă de timp inspectoarea a lipsit de la lucru. Instanţa supremă a dispus rejudecarea cazului într-o altă componenţă.

Tamara Donţu era controlor-casieriţă la Banca raională de economii din Lipcani. La 23 mai 1946, a ieşit din încăperea băncii la ora 9.40 şi a revenit la ora 10.15. Anchetatorul NKVD a acuzat-o pe Donţu de lipsă nemotivată de la serviciu, abatere pasibilă de pedeapsă, conform decretului din 26 iunie 1940. La 26 iunie acelaşi an, Tamara Donţu a fost condamnată de către Judecătoria populară a raionului Lipcani la patru luni de muncă de corecţie, cu reţinerea a 25% din salariu în folosul statului.

Dănilă Scripnic locuia în satul Bereozchi, raionul Bulboaca, şi executa munci sezoniere în sovhozul Cebanovca. La 25 septembrie 1945 a fost condamnat la trei luni de închisoare pentru că la 25 iulie acelaşi an a părăsit locul de lucru. Lui Scripnic i-a fost încriminată infracţiunea de părăsire a locului de muncă. Atât în prima instanţă, judecătoria Bulboaca, cât şi la Judecătoria Supremă, omul a explicat că nu a depus cerere pentru a fi angajat în sovhoz, ci doar executa anumite munci, argumente ce nu au fost luate în calcul.