Autor 8422 vizualizări


Laos este una dintre cele mai sărace ţări din Asia, însă are resurse din abundenţă şi a înregistrat o oarecare creştere economică în prezent. Politic vorbind, se numără printre puţinele state contemporane comuniste cu partid unic.

Geografie

Topografia din Laos se caracterizează prin lanţuri muntoase şi platouri înalte, relief care cuprinde aproape 70% din suprafaţa ţării. Fluviul Mekong curge de la nord la sud şi majoritatea populaţiei locuieşte în regiunea fertilă dominată de acesta. Despăduririle necontrolate, precum şi extinderea terenurilor agricole şi distrugerile din timpul războiului au contribuit decisiv la reducerea semnificativă a rezervelor forestiere. Populaţia din Laos cuprind în mod oficial 49 de grupuri etnice, la rândul lor divizate în 160 de categorii. Grupurile se împarte în 4 familii etnolingvistice, şi anume Lao-Tai, Mon-Khmer, Hmong-Mien şi grupul sino-tibetan.

Cel mai numeros şi mai puternic este grupul Lao-Tai, care a migrat din China între anii 800 şi 1100 şi a dislocat populaţiile băştinaşe din zonă, care s-au retras în munţi, unde au supravieţuit prin vânătoare şi agricultura pe pârloage. Poziţia de putere a grupului Lao s-a întărit în timpul colonialismului întrucât mulţi lucrau în administraţie, dominând social şi politic. Un alt grup, Hmong, şi-a făcut apariţia în secolul al XIX-lea în nordul muntos.

Istorie

Începuturile statalităţii ne poartă înapoi până în anul 1353, când a fost fondat regatul Lan Xang (s-ar traduce ‘ţara celor un milion de elefanţi’), considerat primul regat Lao veritabil. De atunci războaiele civile au devenit o constantă în regiunea care în anumite epoci s-a aflat sub dominaţia Thailandei, Burmei sau Vietnamului. Din anul 1893, Laos a devenit parte a Indochinei Franceze, dar după ocupaţia japoneză din cel de-al doilea război mondial, ţara şi-a câştigat independenţa şi s-a proclamat regat.

În anii ’50, pe fondul razboiului din Vietnam, s-a produs şi aici un război civil culminând cu o lovitură de stat. în anii ’70, trupele din nordul Vietnamului au folosit  teritoriul ca linie de aprovizionare în timpul luptelor cu sudul, făcându-l vulnerabil atacurilor din partea americanilor, ceea ce a transformat Laos în cea mai bombardată ţară din lume. Bombe nedetonate încă se mai găsesc. În 1975, gherila comunistă Pahet Lao a preluat puterea în majoritatea teritoriului, cu ajutorul URSS şi Vietnamului de nord. În acelaşi an s-au pus bazele unui guvern de coaliţie între Partidul Revoluţionar al Poporului (LPRP) şi regaliştii sprijiniţi de Franţa şi SUA. După mai multe conflicte, LPRP a reuşit să se impună, obligându-l pe rege să abdice. Tara a fost rebotezată drept republică populară democrată.

Societate

Laos este şi astăzi un stat comunist, cu o constituţie datând din 1991. Cea mai mare autoritate o deţine preşedintele care este totodată şi comandantul suprem al armatei, numeşte guvernul şi ratifică legile. În Constituţie se precizează că ţara aderă la sistemul economiei de piaţă şi este garantată proprietatea privată. Cu toate acestea, în Laos există foarte multă sărăcie, cu atât mai grav cu cât populaţia este tânără, 4 din 5 cetăţeni având vârste de sub 15 ani. Atât industria cât şi infrastructura au carenţe mari. 2 din 3 oameni locuiesc la ţară, iar densitatea populaţiei este cea mai scăzută din zona Asiei de sud.

O altă problemă o reprezintă relaţia tensionată dintre populaţia majoritară şi minorităţi. Un mic grup de Hmong duce din 1975 un război de gherilă împotriva regimului, iar guvernul la rândul său a răspuns întotdeauna cu bombardamente în zonele majoritare Hmong. Prin urmare, în jur de o treime din această minoritate a fost nevoită să se refugieze în alte părţi. Începând cu criza asiatică din anul 2000 au avut loc mai multe demonstraţii împotriva regimului opresiv, dar poliţia le-a înăbuşit imediat.

Economie

Deşi una din cele mai sărace ţări din lume, Laos nu duce lipsă de resurse naturale, dintre care pădurile, minereurile sau apa se găsesc din abundenţă. Economia planificată şi centralizată care a funcţionat iniţial, în deceniul al 8-lea, a fost treptat înlocuită de economia de piaţă, ceea ce a contribuit decisiv la îmbunătăţirea situaţiei. În anii 2000 s-a înregistrat o creştere economică de 7%, vreme în care au început să se folosească din ce în ce mai mult resursele naturale, cum ar fi de pildă energia hidraulică. Creşterea economică a susţinut la rândul ei în bună măsură dezvoltarea oraşelor, dar şi a comunităţilor din zonele joase, iar ţara primeşte şi ajutor internaţional. Cu siguranţă însă că nivelul de sărăcie rămâne unul ridicat mai ales în zonele izolate, unde nu există căi ferate iar cu maşina nu se poate ajunge la mai bine de o treime din sate.

Principala ramură industrială rămâne oricum agricultura, care contribuie la jumătate din PIB-ul ţării şi angrenează nu mai puţin de 80% din forţa de muncă. Industria are în general un nivel foarte scăzut, la fel şi producţia. O bună bucată de vreme Laos a fost unul dintre principalii producători de opiu, dar ulterior a renunţat aproape de tot la această ramură, conform rapoartelor ONU din 2008.

sursa:Globalis.se 

""