Autor 16870 vizualizări


Având în spate o istorie tulbure, Cambodgia se află acum pe drumul către redresare. Introducerea democraţiei şi creşterea stabilităţii politice sunt principalele motive pentru care ţara atrage din ce în ce mai mult investitorii şi turiştii.

Geografie.În inima Cambodgiei se află lacul Tônlê Sab. Acesta se leagă de râul Mekong, care străbate şase ţări şi este unul dintre cele mai mari râuri din lume. În timpul sezonului ploios, lacul Tônlê Sabdevine cel mai mare lac cuapă dulce din Asia de sud-est. Relieful cambodgian constă în vaste suprafeţe plate şi aproape jumătate din teritoriu este acoperit de păduri. Aceste suprafeţe sunt mărginite la sud de muntele Kardemumma şi muntele Elefantului. Munţii Dangrek din nord marchează graniţa cu Thailanda. Cambodgia se confruntă cu numeroase probleme ce ţin de mediul înconjurător. La sate oamenii nu au de cele mai multe ori acces la apă potabilă. Nici în oraşe situaţia nu străluceşte, poluarea datorându-se proastei administrări a resturilor industriale, deşeurilor şi apelor menajere. Vechile zone împădurite au mai dispărut între timp din cauza exploatărilor ilegale sau despăduririlor în vederea obţinerii de teren arabil. Distrugerea mediului, dar şi minele neexplodate, au dus la periclitarea multor specii de animale. De asemenea, rezervele de peşte din lacul central s-au redus considerabil ca urmare a pescuitului excesiv.

Istorie.Pe steagul cambodgian putem observa Angkor Wat, templul oraşului omonim acum aflat în ruine. Acesta se ridică la apogeul imperiului Angkor, una dintre cele mai puternice stăpâniri din Asia de sud-est. Imperiul îşi începe ascensiunea în secolul al IX-lea, la finele unui război egional de lungă durată, iar până la prăbuşirea sa în secolul al XV-lea se dezvoltă structuri sociale avansate, cuprinzând printre altele un sistem judiciar şi servicii de asistenţă socială. Ţara a fost forţată să se supună după ce Thailanda şi Vietnam preiau controlul asupra mai multor regiuni. În 1863 Cambodgia cere ajutorul Franţei, iar în schimbul apărării Cambodgia devine colonie franceză. Francezii părăsesc însă zona în momentul în care Japonia intervine în timpul celui de-al doilea război mondial. Deşi se mai încearcă reluarea controlului, după retragerea japonezilor pretenţiile la independenţă ale localnicilor sunt în continuă creştere. În 1953 Cambodgia şi le împlineşte, numai că tensiunile interne provoacă un război civil şi în 1975 khmerii roşii (organizaţie comunistă de gherilă) preia puterea. Khmerii roşii colectivizează agricultura, evacuează oraşele şi elimină moneda ţării. În jur de 1, 7 milioane de oameni pier de pe urma foametei şi bolilor. Disidenţii şi intelectualii sunt executaţi. În 1978 Vietnam invadează Cambodgia după un masacru din propria ţară, ceea ce aduce sfârşitul stăpânirii khmerilor roşii.

Societate.În 1993 au loc primele alegeri parlamentare după mulţi ani de război civil. Se redactează o nouă constituţie şi se reinstaurează monarhia. Din acest moment Cambodgia este monarhie constituţională. Khmerii roşii îşi reduc treptat efectivele şi în 1999 capitulează şi ultimii membrii. Odată cu începuturile democratizării în 1993 puterea o deţine Partidul Poporului Cambodgian. Partidul câştigă din ce în ce mai multe locuri în parlament şi se concentrează pe menţinerea stabilităţii şi obţinerea de progrese economice. Cu toate acestea, diferenţele dintre săraci şi bogaţi se menţin, ba chiar cresc. Corupţia este un fenomen larg răspândit. În pofida unor standarde de viaţă mai ridicate, o treime din populaţie trăieşte la limita subzistenţei. Şase din zece persoane nu au acces la apă potabilă, ceea ce măreşte incidenţa bolilor. Mulţi suferă de stres post-traumatic din cauza anilor de teroare şi război. Cambodgia este una din ţările cu cel mai mare număr de persoane cu handicap, mai ales din cauza rănilor provocate de mine. O altă problemă majoră o reprezintă lipsa personalului calificat. O întreagă generaţie care a crescut în timpul comuniştilor nu a fost alfabetizată şi chiar şi astăzi există o lipsă acută de şcoli şi profesori.

Economie.În ultimii ani stabilitatea politică a avut efecte benefice asupra economiei, în creştere până la criza financiară globală din 2008. Criza a diminuat exporturile, iar sectorul industriei de construcţii a stagnat. Ţara rămâne aşadar una dintre cele mai sărace din Asia şi trebuie să facă faţă unor mari provocări, în special din cauza numărului redus de oameni bine pregătiţi profesional. Economia se bazează în mare parte pe agricultură, dar cambodgienii se confruntă cu un sistem slab de irigaţii şi cu proasta folosire a terenurilor. Industria textilă înregistrează creşteri începând cu 1990 şi reprezintă astăzi principala sursă de export. Cambodgia depinde mult de ajutorul extern, în 2009 de pildă jumătate din bugetul de stat s-a bazat pe contribuţii primite de la alte state, îndeosebi de la China. Există însă speranţe în ceea ce priveşte economia:în momentul de faţă se forează în Golful Thailandei în căutare de petrol, iar în nord se găsesc zăcăminte importante de gaze naturale. Turismul înfloreşte şi el, cu aproximativ 2 milioane de vizitatori pe an.