Partidul Comunist, o structură mafiotă

Autor 7405 vizualizări


Nomenclatura sovietică funcţiona asemeni unui clan, protejând interesele membrilor săi. Pentru a ancheta un comunist, miliţia avea nevoie de aprobarea a cinci structuri de diferit nivel ale PCUS. Partidul Comunist al Moldovei, ca parte componentă a Partidului Comunist din Uniunea Sovietică (PCUS), reprezenta o structură politică ce a monopolizat toată puterea în stat şi făcea legea.

Ea controla numirea în funcţiile cele mai importante din guvern, ministere şi departamente, dar şi directori de întreprinderi industriale, conducători ai instituţiilor de învăţământ, directori de colhozuri şi sovhozuri etc. Posturile cele mai importante erau repartizate de către CC al PCUS, căruia îi aparţinea ultimul cuvânt în cazul în care o persoană urma să deţină o funcţie sau nu.

PCM controla poliţia politică (KGB), sistemul judecătoresc, procuratura şi miliţia. Uneori însă existau şi conflicte dintre organele de justiţie şi cele de forţă, de pe o parte, şi cele de partid, pe de alta.

Atunci când partidul emitea anumite ordine şi miliţia sau procuratura era criticată că ţinea partea infractorilor în cazul unor furturi de amploare, organele de justiţie şi cele de forţă veneau cu replici tăioase la adresa partidului.

ELITA COMUNISTĂ, O NOUĂ BURGHEZIE

Există câteva lucrări clasice despre partidul comunist, mai exact despre elita acestuia, care funcţiona ca o castă, o structură mafiotă care îşi proteja interesele în detrimentul interesului public sau, cum se spunea în epocă, a „poporului muncitor".

E vorba, bunăoară, de cărţile „Noua Clasă" (1957) de Milovan Djilas şi „Nomenclatura" (1984) de Michael Voslensky. Potrivit lui Djilas, fost apropiat al liderului iugoslav comunist Iosip Broz Tito, elita partidului comunist s-a transformat într-o nouă burghezie, care se bucura de privilegii însemnate, avea acces la o reţea de aprovizionare cu toate cele necesare - de la produse alimentare până la locuinţe, maşini, case de odihnă, spitale etc.

Voslensky, la rândul său, descrie realităţile din URSS şi analizează schemele prin care partidul comunist sovietic funcţiona ca o reţea socială ce proteja interesele membrilor săi, le asigura o viaţă îmbelşugată, în contrast cu oamenii de rând, care trebuiau să stea ore în şir pentru a-şi procura cele necesare, stăteau zeci de ani la rând pentru spaţiu locativ sau erau condamnaţi la ani grei de detenţie pentru cele mai mici încălcări sau delapidări.

În anii 1960, în RSSM, pentru furtul a câteva kilograme de cereale, oamenii simpli erau pedepsiţi cu cel puţin doi ani de puşcărie, în timp ce mulţi dintre şefii care furau sute de mii de ruble erau pedepsiţi uşor sau chiar erau achitaţi.

COMUNIŞTII, ANCHETAŢI DOAR CU ACORDUL PARTIDULUI

Înainte de a ancheta un comunist, miliţia avea nevoie de aprobarea partidului. Drept confirmare serveşte stenograma adunării activului de partid din Ministerul de Interne al RSS Moldoveneşti din 12 iunie 1962, la care a fost discutat modul în care avea loc îndeplinirea directivelor scrisorii secrete a Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS din 29 martie 1962 „Despre intensificarea combaterii fenomenelor de corupţie şi a delapidărilor din averea poporului".

La această adunare au luat cuvântul mai mulţi şefi ai miliţiei din RSSM, printre care cel al oraşului Chişinău, Stepan Gavrev, reprezentanţi din Bender, Tiraspol, Bălţi, din raioanele Comrat, Basarabeasca, Taraclia, Cotovsc, Edineţ, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie din RSSM H. N. Zingan, secretarul CC al PCM Kurilenko etc.

Mai mulţi vorbitori au salutat scrisoarea secretă a CC al PCUS în vederea combaterii corupţiei şi au relevat faptul că există o serie de impedimente de ordin politic în ceea ce priveşte anchetarea şi condamnarea făptaşilor responsabili de delapidarea unor bunuri materiale impunătoare, persoane implicate în traficul de influenţă, crearea unor reţele mafiote şi de corupţie.

Cel mai direct a fost şeful secţiei Chişinău a miliţiei, Stepan Gavrev. El a mărturisit audienţei că cel mai important impediment legat de anchetarea unor inculpaţi este protecţia pe care le-o oferă acestora sistemul de partid. Mai exact, el se referă la cazul unui oarecare Şurman, care, deşi prins cu „mâţa-n sac", nu a putut fi anchetat şi arestat decât după trei săptămâni, întrucât instanţele de partid nu au aprobat urmărirea penală a acestuia.

Între timp acesta a avut timp la dispoziţie pentru a vorbi cu martorii, a scos din apartamentul său toată averea ce putea fi confiscată şi a distrus probele în baza cărora putea fi condamnat. Esenţial este aici detaliul potrivit căruia înainte de a fi anchetat un comunist pe un dosar penal, miliţia trebuia să aştepte aprobarea instanţelor de partid - cinci la număr, în ordine ierarhică, de la adunarea primară de partid până la Biroul Politic al CC al PCM.

PCUS SFIDA LEGILE

Deşi în general este cunoscută procedura potrivit căreia un membru de partid nu putea fi anchetat decât cu aprobarea Partidului Comunist, documentul în cauză scoate în vileag un sistem bine pus la punct care era menit să protejeze comuniştii implicaţi în activităţi ilegale de ordin economic.

Existenţa a cinci instanţe în cadrul partidului îi oferea inculpatului posibilitatea de a interveni prin reţelele clientelare de care aparţinea pentru a bloca ancheta preconizată de organele de ordine.

Este un argument explicit şi cu greutate, întrucât este invocat de însuşi şeful miliţiei din Chişinău, ceea ce ne face să concluzionăm că exprima o realitate recurentă, aşa cum o spune clar şi Gavrev.

El nu se referă doar la un caz izolat, dar spune că e vorba de sistem. Acest document aruncă o nouă lumină - pentru cei care se îndoiau de acest lucru - asupra caracterului sistemului comunist care era de tip clientelar şi mafiot, menit să protejeze afacerile şi schemele de corupţie ale membrilor de partid.

Este o confirmare în plus a rolului justiţiei în timpul regimului comunist, care era subordonată partidului unic. Cu alte cuvinte, documentul vine să confirme fără tăgadă faptul că legile în URSS în ansamblu şi în RSSM în particular erau mai mult formale şi că Partidul Comunist se situa deasupra legilor.

Extras din stenograma adunării de partid de la MAI

„Există o dispoziţie incorectă, potrivit căreia făptaşul are bilet de membru de partid în buzunar şi noi încercăm în fel şi chip să nu greşim, ezităm înainte de a-l apuca de guler şi a-l aduce unde îi este locul. Ultimul dosar, în baza căruia au fost arestate şapte persoane, a fost pe 14 mai [1962]. Am intentat dosar penal şi abia pe 5 iunie l-am pus pe Şurman după gratii.

Am ridicat problema acestuia la adunarea de partid, la care nu puteam dezvălui toată informaţia, întrucât acolo erau prezenţi zece comunişti, dintre care cinci erau tovarăşi ai făptaşului. Au început să le pună întrebări lucrătorilor miliţiei în loc să ceară socoteală făptaşului, iar între timp acesta din urmă s-a întâlnit cu toţi martorii pe care i-am interogat, a distrus o serie de probe, a evacuat toată averea, atunci când am plecat la apartamentul său rămăseseră doar găurile de la cuiele din pereţi. S-a comportat foarte brutal.

Nu putem să anchetăm un membru de partid decât după ce avem aprobarea organizaţiei primare de partid şi tot aşa până la decizia Biroului Comitetului Central - în total cinci instanţe, iar între timp inculpatul are suficient timp la dispoziţie ca să facă ce vrea, să lichideze probele".

Stepan Gavrev, şeful miliţiei oraşului Chişinău, 12 iunie 1962

""