Pâinea noastră cea de toate zilele

Pâinea, sub diversele sale forme, este cel mai consumat aliment din lume. Este o importantă sursă de carbohidrați, nutrienți esențiali pentru corpul uman, și este compactă și portabilă, fapt ce explică de ce pâinea se regăsește în dieta oamenilor din toate colțurile lumii de mii de ani. Când, mai exact, începe istoria pâinii? Unele cercetări științifice arată că omul consumă pâine de cel puțin 30.000 de ani.

Omul preistoric consuma un fel de terci făcut dintr-un amestec de grâne și apă. De acolo până la coacerea acestui amestec nu mai era decât un singur pas. Așa s-a realizat, probabil, prima pâine:dintr-un experiment. Dar de la prima pâine coaptă pe pietre încinse până la pâinile sofisticate de astăzi este cale lungă. 

Evoluția pâinii a cunoscut trei etape – și inovații – importante.

1. Fermentarea

Procesul de fermentare este cel face ca pâinea să crească și să devină pufoasă. Pâinile antice fără fermentare, care se consumă și astăzi în unele părți ale lumii, erau plate, de tipul pitei orientale, naan-ului indian sau tortilla central-americană. 

Cel mai probabil, prima pâine fermentată a fost, și ea, un accident. Așa a descoperit omul că procesul de fermentare schimbă textura aluatului, rezultatul fiind o pâine mai ușoară și mai aerată. Producția comercială de drojdie, cel mai răspândit agent de dospire, datează din jurul anului 300 î.Hr., din Egiptul antic. 

2. Făina rafinată

În preistorie, grânele erau măcinate cu piatra. Din această „făină” preistorică rezulta o pâine brută, din cereale integrale. Un proces mai sofisticat de obținere a făinii a fost gândit de mesopotamieni în jurul anului 800 î.Hr., aceștia invetând o nouă metodă de macinare. A apărut astfel moara, baza producției de făină și în zilele noastre. Făina astfel rezultată, mai albă și mai fină, a devenit rapid simbol al unui statut superior, iar dorința de a obține cea mai albă și cea mai rafinată pâine a continuat până în era modernă. 

3. Felierea mecanică 

Timp de sute de ani, pâinile – fie că vorbim de baguettes sau ciabatta – erau vândute în bucăți mari ce urmau a fi tăiate acasă. Însă în 1917, un bijutier pe nume Otto Rohwedder a creat primul aparat mecanic de feliere a pâinii. Inițial, companiile au fost convinse că gospodinele nu ar fi interesate să cumpere pâine deja feliată, iar mașina a lui Rohwedder și-a găsit locul într-o fabrică de pâine abia în 1928. Ideea de a vinde pâinea deja feliată s-a dovedit a fi un mare succes:în doar doi ani, 90% din pâinea vândută în magazine era feliată.

Această evoluție a pâinii a dus la imaginea standard a lumii moderne privind pâinea ideală:albă, cu o crustă crocantă și un interior pufos, tăiată în felii perfect egale. În ultimii ani însă, pe măsură ce specialiștii au demonstrat că pâinea albă este nesănătoasă (din cauza rafinării excesive a grânelor), în societățile occidentale s-a răspândit semnificativ consumul de pâine din cereale integrale. Astfel, dacă la începutul secolului XX, spre exemplu, bogații mâncau pâine albă, iar săracii pâine neagră, considerată inferioară, astăzi situația este exact inversă:săracii consumă pâine albă, în timp ce clasa medie și superioară preferă pâinea integrală.

Sursa:www.history.com