Autor 1435 vizualizări


Ar fi fost de aşteptat ca, având în vedere contribuţia şi răspunderile care le reveneau în apărarea, cu mijloace mai mult sau mai puţin licite, a  intereselor naţiunii, cei mai importanţi spioni sau şefi de agenţii de informaţii să facă parte din elita acesteia (acei „Herren” la care se referea cancelarul Germaniei Bismarck) sau măcar să aparţină „corpului” său.

De cele mai multe ori aceasta era situaţia, dar există şi excepţii, nu puţine şi nu lipsite de importanţă, care demonstrează că apartenenţa, originea  etnică a unor agenţi sau chiar a unor conducătorii a unor servicii de spionaj era alta decât a naţiunii, statului pentru care au acţionat, motivele care au dus la această situaţie fiind din cele mai diverse, aşa cum vom încerca să o demonstrăm.

 

Şefi de agenţi cu origini străine

Oricât ar părea de surprinzător, o asemenea constatare se referă chiar la conducători ai serviciilor de informaţii  din o ţară în care „puritatea etnică” era la mare preţ-Germania.

Deşi a afirmat că familia sa era de origine grecească, Wilhelm Franz Canaris (1887 –1945), conducător al Abwehr-ului, serviciul de informaţii al armatei germane în perioada 1935-1945,   investigaţii ulterioare au probat că aceasta provenea din Italia.

Dar chiar adjunctul său, Erwin von Lahousen (1897-1955), avea o origine destul de „amestecată”:  se născuse într-o familie aristocratică din Austria cu „rădăcini” franceze. Tot în Austria se născuse o altă personalitate proeminentă a spionajului german. Otto Skorzeny (1908 –1975), ofiţer SS, conducătorul unor operaţiuni de anvergură în timpul celui de al Doilea Război Mondial,   dar familia sa avea, cum o arată şi numele, origini poloneze.

Se pare că nici originea etnică a primului director al Biroului Federal de Investigaţii al SUA John Edgar Hoover (1895 –1972), nu era 100% americană, căci familia sa provenea din zona germană a Elveţiei.

Chiar numele luiLeon Edward Panetta (1938-), director al CIA, „trădează” originile italiene ale familiei sale. Creatorul şi conducătorul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române în perioada 1924-1940, Mihail Moruzov (1887-1940) s-a născut într-o familie de cazaci.

Ceea ce reiese din această succintă trecere în revistă, la care pot fi adăugate şi alte nume, unele celebre, este faptul că, atunci când era vorba de interese superioare ale naţiunii, originile etnice păleau faţă de capacitatea şi meritele persoanelor vizate să conducă serviciile de informaţii sau să acţioneze pentru ele.

 

Familii „mixte”

Între unii din cei mai importanţi spioni din diferite perioade se numără unii care proveneau din familii cu origini etnice mixte, „amestecate”, stabilite mai demult sau mai recent în ţara ale cărei interese le-au apărat.

Unul din cei mai importanţi agenţi dublii în Marea Britanie, care iniţial spionase pentru Germania în al Doilea Război Mondial, Jack Berg (1919-?)avea o asemenea origine “mixtă”:norvegian şi englez.

Tatăl „asului spionilor”  Richard Sorge (1895-1944) era inginer miner german, trimis să lucreze în zona petroliferă a Caucazului, iar mama sa, Nina Semionovna Kobeleva, era rusoaică. Bunicul său, Friederich Sorge,  a fost secretarul lui Karl Marx.

Tatăl„bunicuţei spioane”, una din cele mai longevive spioane pentru URSS în timpul celui de al Doilea Război Mondial şial Războiul ReceMelitei Norwood (născută Sirnis) (1912 –2005)  era letonian, iar mama sa-englezoică.

„Iubita” lui Fidel Castro, de fapt, agentă pentru Statele Unite, Marita Lorenz (1939-) se născuse la Bremen, tatăl său fiind căpitan de marină german, iar mama-actriţă americană. Şi Emil Bodnăraş (1904-1976), spion sovietic şi demnitar comunist, provenea dintr-o familie mixtă (tată ucrainean, mamă germană).

Şi în cazul lor, originea etnică de „meteci” (termen grecesc care desemnează persoanele de origine străină care  au dobândit drepturi ulterior) a fost „uitată” faţă de meritele pe care le-au avut ca spioni pentru ţara în care se „aclimatizaseră”.

 

Emigranţii

Categoria cea mai numeroasă de persoane de origine străină care se stabiliseră la un moment dat într-o ţară străină, ajungând să se numere printre cei mai importanţi spioni în slujba acesteia, este aceea a emigranţilor. Dintre numeroasele exemple vom aminti doar câteva.

Originar din Africa de sud, la un moment dat spion în Marea Britanie pentru Germania în Primul Război Mondial, datorită sentimentelor sale antibritanice pe care le-a căpătat în timpul Războiul burilor, Jules Crawdford Silber a preferat ulterior să se pună la „adăpost” în Statele Unite, unde a emigrat.

Familia lui Dušan "Duško" Popov (1912-1981), agent dublu pentru MI5 şi Abwehr în al Doilea Război Mondial, era originară din Serbia, de unde a emigrat în Croaţia, pe atunci in Austro-Ungaria, iar mai departe Popov a ajuns un adevărat “spion internaţional”.

Uneori, soarta unor asemenea emigranţi este cu „dus şi întors”. Gordon Arnold Lonsdale (Molody) (1922-1970), spion pentru URSS în Marea  Britanie,   se născuse în Rusia de unde a emigrat în SUA. Ulterior şi-a revizuit concepţiile şi activitatea de spion, căci s-a reîntors în URSS unde a intrat în KGB.

Există şi cazuri în care unii emigranţi au acţionat împotriva ţării care le acordase găzduire. Este cazul celei care a fost considerată cea mai nocivă "cârtiţă" (agent infiltrat) a regimului de la Havana care a acţionat vreodată pe teritoriul Statelor Unite.Născută într-o bază militară americană din Germania, Ana Belen-Montes (1957-) a emigrat în Statele Unite, fiind perfect integrată în societatea americană. Totuşi,   deşi se bucurase de condiţii din cele mai bune, studiind la universităţi din Virginia şi lucrând  în cadrul Biroului de Informaţii al Departamentului american de Justiţie, ea a preferat să spioneze pentru Cuba din motive ideologice, astfel încât depoziţia ei la procesul care i-a fost intentat, în 2002, s-a transformat într-un adevărat rechizitoriu la adresa politicii americane faţă de Cuba. :"Cred că politica Guvernului american faţă de Cuba este crudă şi nedreaptă" .

Din acestea câteva exemple reiese faptul că, deşi cei mai mulţi dintre cei care deveniseră emigranţi  din motive din cele mai deosebite, cel mai adesea asigurarea propriei securităţi şi a unor perspective mai bune, au acceptat să servească ţara de adopţie ca agenţi, uneori atitudinea lor s-a modificat sau a devenit  ceva mai critică (sau conjuncturală), preferând să se reîntoarcă în ţara de origine sau  să spioneze pentru  alte state.

...în „Ţara Sfântă”
Dar, aşa cum o demonstrează statisticile, cea mai amplă categorie dintre emigranţi este formată din persoanele de origine evreiască, care, în diferite perioade, mai ales în condiţiile prigoanei împotriva acestei etnii din diferite ţări, au fost puse în situaţia de a se pune la adăpost în state unde nu existau asemenea măsuri, cel puţin la un moment dat,   dovedindu-şi recunoştinţa faţă de acestea şi pe „frontul secret”.
            Între acestea este şi categoria acelor persoane care au preferat să emigreze în cele din urmă, în „ţara de origine”, cum este cazul lui Aaron Aaronsohn (1876-1919), , originar din România, de unde a emigrat în Palestina, devenind conducător al unei reţele de spionaj pentru Marea Britanie în confruntarea cu Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial

La fel, cel care a devenitdirectorul agenţiei de informaţii israeliene “Mossad” (1952-1963)            Isser Harel (1912-2003), se născuse în Rusia, de unde a emigrat in Palestina în 1930.

Uneori această „reîntoarcere” s-a făcut cu o anumită întârziere şi în condiţii dramatice. Leopold  Trepper (1904-1982), organizator al reţelei „Orchestra Roşie” pentru URSS în timpul Perioadei interbelice şi a celui de al Doilea Război Mondial, s-a născut într-o familie evreiască din Polonia, care a emigrat la Viena. După Revoluţia din 1917, Trepper revine în Polonia şi  se înrolează în Partidul comunist, dar dezamăgit de unele atitudini politice ale acestuia sau poate impulsionat de „dorul de patrie”,   în 1924, se mută în Palestina şi face parte din mişcarea „Hashomer Hatzair” care lupta împotriva trupelor britanice.

Eli Cohen (1924-1965), spion israelian în Egipt în timpul Războiului Rece, s-a născut în Alexandria, de unde, prin anii 1949-1950, familia sa va emigra în Israel, Elie mai rămânând timp de şase ani în Egipt, pentru a acţiona potrivit sarcinilor informative ce şi le asumase şi sfârşind prin a fi executat.

 

...în Marea Britanie

Născută în România a fost şi Vera Maria Atkins (Rosenberg) (1908–2000), a cărei familie emigrase, în 1933, în Marea Britanie, unde ea a devenit una din cele mai importante agente aleSOE („Special Operations Executive”), organizaţie în subordinea prim-ministrului Marii Britanii, având drept scop desfăşurarea de acţiuni informative şi de sabotaj în teritoriile ocupate de Germania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Tot în Marea Britanie din Cehoslovacia emigrase şi familia viitorului magnat de presăRobert Maxwell (1923-1991), presupus agent dublu pentru   MI6 şi KGB.

 

..în Statele Unite

Şi  aici s-au refugiat o serie de persoane de origine evreiască care au devenit agenţi pentru aceasta.

Un exemplu ar fi acela al lui Morris Berg (1902-1972) (Moe Berg), jucător profesionist de baseball, spion pentru SUA în Japonia şi Europa în timpul celui de al Doilea Război Mondial, care era  fiul unei familii de evrei refugiată din Rusia.

Dar mai numeroase exemple sunt acelea ale unor evrei provenind din familii care se refugiaseră în Statele Unite, devenind însă spioni în această ţară pentru alte state, de cele mai multe ori, URSS. Exemplele nu sunt puţine.

Harry Gold (1912-1972), om de ştiinţă,   „spion atomic” pentru URSS în SUA  în timpul Războiului Rece, provenea dintr-o familie originară din Ucraina care, ulterior, s-a mutat în SUA.

Un alt „spion atomic” pentru URSS Julius Rosenberg(1918-1953), s-a născut într-o familie de emigranţi evrei care s-a stabilit la New York.

Tatăl lui Morris Cohen (Peter Kroger) (1910-1995), spion pentru URSS în SUA,   era originar din Ucraina, iar mama-din Lituania, de unde s-au refugiat în Statele Unite.

Victor Perlo  (1912–1999), economist marxist, spion pentru URSS în SUA în Perioada interbelică şi a celui de-al Doilea Război Mondial s-a născut într-o familie   emigrată din Rusia în SUA.


...în URSS

Rudolf  Ivanovici Abel (1903-1955), agent sovietic (OGPU/NKVD)  în perioada interbelică şi al Doilea Război  Mondial, s-a născut în Marea Britanie, unde tatăl său Genrich Fischer, revoluţionar, prieten al lui Lenin, emigrase din Rusia. În 1921, s-au întors în Rusia.

Familia luiWalter G. Krivitski (Samuel Ginsberg) (1899-1941), ofiţer, agent sovietic (NKVD), defector  în timpul Perioadei interbelice, era originară din Galiţia, în Austro-Ungaria, unde suferise din cauza antisemitismului,   refugindu-se în URSS.

De fapt, cu motivul care îi făcuse să emigreze în URSS, prigoana antisemită, aveau să se confrunte şi o serie de persoane de origine evreiască, între care unii deveniseră agenţi, atunci când şi în Uniunea Sovietică se va dezlănţui „purificarea” etnică declanşată de „teroarea stalinistă”     

Au existat, de asemenea, agenţi născuţi în diferite state care, fără să fi emigrat în Uniunea Sovietică, au spionat pentru această ţară.

Este, spre exemplu cazul lui Sándor Alexander Rado (Radolfi) (1899 – 1981), jurnalist, geograf, agent pentru URSS în Elveţia în timpul celui de al Doilea Război Mondialcare se născuse în Ungaria. Arthur Koestler (Sternberg) (1905-1983), filozof, scriitor, agent pentru URSS (GRU) în timpul celui de al Doilea Război Mondial, provenea de asemenea dintr-o familie evevreiască din Ungaria.

De origine evreiască, născut în SUA a fost şi Jonathan Pollard (1954-), spionpentru Israel şi alte ţări în SUA în timpul Războiului Rece. Arestarea lui Pollard risca să declanşeze atitudini antisemite, astfel încât principalul reprezentant al cercurilor influente evreieşti din SUA, Kenneth Bialkin, a declarat:"Recrutarea lui Pollard a fost un plan nebunesc, şi probabil nici nu a fost necesar", iar Richard Helm, fost director al CIA, a declarat în legătură cu acest caz:"In afacerile de informaţii, fiecare spionează pe celalalt, chiar şi prieten pe prieten”.

Pentru a opri extinderea sentimentelor antisemite, principalul reprezentant al cercurilor influente evreieşti din SUA, Kenneth Bialkin, a declarat: "Recrutarea lui Pollard a fost un plan nebunesc, şi probabil nici nu a fost necesar". Primul ministru al Israelului, Peres, a cerut, în cele din urmă, scuze Statelor Unite. Richard Helm, fost director al CIA, a declarat în legătură cu acest caz: "In afacerile de informaţii, fiecare spionează pe celalalt, chiar şi prieten pe prieten”.

""