Autor 6312 vizualizări


Unul dintre simbolurile cele mai importante ale oricărei ţări este imnul. Alături de drapel şi stemă, imnul reprezintă sinteza valorilor și idealurilor poporului care îl cântă. El poate fi un simbol al Casei Regale, în cazul statelor monarhice, sau – cum este și cazul imnului „Deşteaptă-te, Române!” – un cântec de luptă. Posterităţii îi este recomandat un asemenea cântec de câteva condiţii care trebuie întrunite. Este vorba de emoţia publică pe care o generează intonarea acestuia şi momentele istorice în care acesta este repetat. În patrimoniul Muzeului „Casa Mureşenilor” Braşov se află o transcriere din epocă a imnului național al României „Unu resunetu” (Deșteaptă-te, Române!).

Poetului Andrei Mureşanu, profesor la Gimnaziul catolic din Brașov (instituţie de învăţământ condusă de vărul său, Iacob Mureşianu) şi redactor la suplimentul literar „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” al periodicului românesc „Gazeta de Transilvania” condus de George Bariţiu, îi va reveni misiunea elaborării unui cântec de luptă. 

După adunarea de la Blaj de pe Câmpia Libertăţii (3/15 mai 1848), în rândurile opiniei publice româneşti emoţia era febrilă. Împrejurările în care a fost scrisă celebra poezie sunt descrise de soţia lui Andrei Mureşanu, Susana, în consemnarea profesorului Moroianu:„…prin a doua jumătate a lunii mai 1848 erau adunaţi la Braşov mai mulţi fruntaşi ai românilor din Principate, între care Bălcescu, unul sau amândoi fraţii Brătieni, Magheru, Cezar Bolliac, Alecsandri, Gh. Sion, Bolintineanu, fraţii Goleşti şi alţii, dintre care unii se înapoiaseră de la Adunarea Naţională din Blaj, la care luaseră parte. În Braşov, aceşti fruntaşi din Ţara Veche se întâlneau adeseori cu fruntaşii locali ai românilor, cum erau cei doi Mureşeni, Iacob şi Andrei, cu Bariţ, cu protopopul Popazu şi cu dr. Vasici. (…) De la o asemenea întrunire s-a întors odată, pe la finea lui mai, bărbatul ei, târziu după miezul nopţii, fiind foarte agitat. El nu s-a culcat, ci s-a aşezat la masa de scris şi a scris până târziu, după ce se făcuse ziuă, mai sculându-se din când în când de la masă şi plimbându-se prin odaie, citind din ceea ce scrisese. Erau strofe din «Deşteaptă-te, române!».” 

A urmat lupta poetului pentru a-și publica creaţia. Despre eforturile aceastuia ne-a rămas mărturia publicistul George Bariţiu:„După munca zilei ieşeam amândoi aproape regulat pe la cinci ore la aer curat. Astă dată Andrei venise la mine înainte de amiază ca să eşim spre pădure, că are să-mi mai citească ceva. Era Deşteaptă-te, române! – Oare cenzura ceva zice? – Vom încerca într-un noroc. Censorul cel mai sever va pleca de acasă, numai câteva zile să aşteptăm. – Până atunci doară îi voi afla şi o arie.” Această stratagemă a reuşit, poezia fiind publicată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al „Foii pentru minte, inimă şi literatură” sub titlul „Unu resunetu”. Atragem atenţia asupra confuziei generalizate, întreaga posteritate reţinând poezia mai degrabă cu titlul cuprins în primul vers.

„S-a cântat «Deşteaptă-te, Române!», s-a scandat «Jos dictatura! Jos Ceauşescu! Vrem libertate»”

Condiţia pentru ca o melodie să devină imn naţional este ca aceasta să fie reluată în cât mai multe ocazii importante. Acestea nu au încetat să apară, căci în momente cu mare încărcătură emoţională românii au cântat acest marş revoluţionar. Pentru a completa cu adevărat motivele pentru care un cântec devine imn mai este nevoie de încă ceva:de sângele unor martiri, sânge pe care sistemul criminal comunist nu a ezitat să îl verse. Rememorând teribilele zile ale lui decembrie 1989, în grupajul de informaţii privitor la Timişoara, Rodica Palade rezuma:„Un grup de 30 de tineri se îndreaptă spre Catedrală. Urcă treptele şi desfăşoară un steag tricolor cu stema decupată. Încep să cânte «Deşteaptă-te, Române!». Se trage în plin. Morţi şi răniţi. Doar câţiva reuşesc să fugă”. Un participant la evenimentele din 16 decembrie 1989 din Timişoara, Miodrag Milin, descrie marea putere de mobilizare a acestui imn:„În complex, de la acea tribună improvizată (un bloc-transformator IRET), Oprea i-a îndemnat pe studenţi «să vină cu noi! să demonstreze contra dictaturii!!» S-a cântat «Deşteaptă-te, Române!», s-a scandat «Jos dictatura! Jos Ceauşescu! Vrem libertate»”.

Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov

Muzeul „Casa Mureşenilor” Braşov s-a înfiinţat în anul 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşii familiei Mureşianu. Ei puneau astfel în operă testamentul cultural al lui Iacob Mureşianu (1812-1887), oferind statului român, în vederea organizării unui muzeu, spaţiul necesar, o foarte valoroasă colecţie de mobilier, pictură, sculptură şi mai ales o arhivă de o inestimabilă valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Muzeul este consacrat memoriei mai multor membri ai acestei familii cu mari merite în viaţa culturală şi politică a vremii lor, dintre care cel mai cunoscut este Andrei Mureșanu (1816-1863). În urma donației efectuate în anul 2003 de dr. Ovidiu Mărgineanu, cumnatul poetului Ștefan Baciu, în anul 2006 s-a deschis casa memorială dedicată poetului. Astfel, astăzi Muzeul Casa Mureșenilor Brașov se constituie într-un complex muzeal de tip memorialistic, cu două puncte de vizitare:Muzeul „Casa Mureșenilor” Brașov, Piața Sfatului nr. 25, deschis de luni până sâmbătă 9:00-17:00;şi Casa „Ștefan Baciu”, str. G. Baiulescu nr. 9, deschis de luni până sâmbătă 9:00-17:00. Preţ bilete:copii – 2 lei, pensionari – 3 lei, adulți – 5 lei.