Autor 12480 vizualizări


Când Franța a capitulat, Adolf Hitler se afla la sediul comandamentului din apropiere de Bruxelles. Cucerirea Franței fusese unul dintre visurile sale mărețe, însă vizitarea Parisului era o dorință aprigă, pe care o păstrase cu sfințenie, din copilărie. Atunci, în iunie 1940, capitala Franței a fost închisă pentru turistul 0. Un oraș pentru o singură persoană. „A fost visul vieții mele să mi se permită să văd Parisul”, a mărturisit Hitler.  

Pe 30 ianuarie 1937, Albert Speer a fost numit, în mod oficial, să ducă la bun sfârșit ceea ce Hitler numea „cea mai mare sarcină arhitecturală”: să construiască în Berlin un bulevard imens, cu un mare arc. „Planurile lui pentru Berlin erau inspirate de Champs-Élysées, cu Arcul de Triumf, înalt de 160 de picioare, început de Napoleon I în 1805. Acesta era modelul pentru marele lui Arc și pentru lățimea bulevardului său, de asemenea: «Champs-Élysées este lată de 330 de picioare. În orice caz, vom face bulevardul nostru cu 70 de picioare mai lat. Când clarvăzătorul Mare Elector [Frederick William, Elector of Brandenburg – n.r.] a creat Unter den Linden, în secolul al XVII-lea, cu o lățime de 200 de picioare, el n-ar fi putut să prevadă traficul de astăzi mai mult decât Haussmann când a proiectat Champs-Élysées»”, își amintea Speer de discuția cu liderul nazist. Însă arhitectul nu era întru totul de acord cu Hitler. Considera, pe bună dreptate, că marele defect al planului său era că nu avea în vedere structura existentă a Berlinului. Obsesia pentru a avea un Champs-Élysées mai mare și mai frumos l-a orbit și n-a mai putut să vadă cele patru milioane de berlinezi ale căror vieţi ar fi fost complet date peste cap de radicala reorganizare a centrului capitalei Reich-ului.

Inspirat de tot ceea ce văzuse, inclusiv mormântul lui Napoleon, Hitler i-a comandat arhitectului său Albert Speer să creeze din Berlin o capitală-operă, care să pună în umbră Parisul

Acum, în vara lui 1940, Hitler și Speer au avut bucuria de a se plimba împreună pe faimosul bulevard parizian, în drumul lor spre Turnul Eiffel. Fuhrer-ul a insistat să se fotografieze cu simbolul Franței, în piața Trocadero, iar când a ajuns la monument, și-a dorit să urce în vârf. Numai că o mână de patrioți francezi au stricat liftul în prealabil. I s-a comunicat că ar trebui să urce, la pas, toate cele 1.710 scări. A decis că n-are nici timpul și nici energia necesare pentru o astfel de osteneală. S-a mulțumit să facă două fotografii, cu mare impact emoțional, împreună cu alaiul său. Imaginile lui Hoffmann aveau să fie eliberate presei internaționale în cel mai scurt timp posibil. Mesajul era fără echivoc: Germania nazistă a ieșit învingătoare în fața unuia dintre cei mai mari inamici ai săi; războiul continua, și de o soartă similară trebuia să se teamă și Anglia – nu era ea principala aliată a Franței în ruine? De cealaltă parte, imaginile aveau darul de a ridica moralul trupelor naziste: de pildă, fotografia cu Fuhrer-ul și alaiul său mergând în fața Turnului Eiffel a fost publicată pe 1 iulie 1940 pe coperta unuia dintre cele mai mari cotidiane din Germania, „Rheinische Landeszeitung”. 

Acest text este un fragment din articolul „Cele trei ore ale lui Hitler la Paris” apărut în numărul 221 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de difuzare a presei în perioada 18 iunie - 17 iulie 2020, dar și în format digital pe platforma paydemic.com 


 Cumpără Acum


 Cumpără Acum