„Oameni şi melci”, comedia post-revoluţionară

Jumătatea lunii septembrie ne aşteaptă cu o producţie românească deosebită, marca Tudor Giurgiu. Este vorba despre comedia „Oameni şi melci”, peliculă care a avut deja două proiecţii în cadrul festivalurilor de la TIFF şi Anonimul. Reacţiile bune nu au întârziat să apară.

Avându-i în distribuţie pe Dorel Vişan, Andi Vasluianu şi Monica Bârlădeanu, comedia savuroasă abordează un subiect delicat din perioada post-revoluţionară. Scenariul scris de Ionuţ Teianu, inspirat de o întâmplare petrecută la începutul anilor 2000, mută evenimentele mai devreme în trecut, prin 1992, când Michael Jackson este cel mai important personaj de pe scena mondială. Dar, în contextul vizitei sale la Bucureşti din cadrul turneului „Dangerous”, muncitorii de la fabrica ARO din Câmpulung Muscel au alte griji:o firmă franceză plănuieşte împreună cu directorul fabricii (Dorel Vişan) să transforme întreprinderea într-un procesator de melci, disponibilizând un număr semnificativ de angajaţi. Soluţia salvatoare vine de la Gică (Andi Vasluianu), liderul de sindicat:tranzacţia trebuie împiedicată şi muncitorii trebuie să-şi recapete fabrica donând vreme de şase zile spermă unei clinici americane.

Comicul de situaţie este fructificat cu îndemânare de regizor, care apelează la teme comune din filmele străine:protagoniştii apar exact atunci când e nevoie de ei, flirtul este la el acasă, au loc secvenţe de karaoke, se ţin discursuri mobilizatoare. Între aceste artificii se simte însă România contemporană:muncitorii se înghesuie în faţa clinicii, se vorbeşte spaniola învăţată din auzite, întreprinzătorii se poartă corupt şi fără scrupule.

Într-adevăr, filmul nu se laudă cu o valoare estetică deosebită, ci mai degrabă cu capacitatea de a determina o rezonanţă a publicului, fapt deja probat de ovaţiile de la Sfântu Gheorghe. Este un film românesc făcut pentru public, nu pentru festivaluri, un film care vinde o poveste, nu doar copiază viaţa, un film care îmbină ingenios ironia şi nostalgia, care îndeamnă la zâmbete, nu doar la meditaţii filosofice. Aşadar, să mergem să-l vedem în cinematografe din 14 septembrie.