Autor 21067 vizualizări


Perioada de stabilitate pe care Europa o tranversează de la mijlocul secolului al XX-lea se datorează în mod special organismelor supranaţionale existente. Un rol important l-a jucat NATO privind securitatea şi liniştea lumii şi apoi Uniunea Europeană prin Tratatul de la Roma în care se preciza cooperarea supranaţională[1].

Încheierea Războiului Rece a servit la trecerea într-o lume unipolară în care Statele Unite ale Americii deţin puterea detaşat de alte state. După 1990, dezvoltarea unei politici externe şi de securitate comună a însemnat pentru România un pas important pentru o dezvoltare şi, în acelasşi timp, un model occidental.

Revoluţia română din decembrie 1989 a fost parte din revoluţiile europene al acelui an care au dus la prăbuşirea regimului comunist. Oamenii au trăit în momentul respectiv o euforie neîntâlnită de 25 de ani şi au simţit gustul democraţiei. Este clar faptul că revoluţia din decembrie a marcat o schimbare.

Din păcate, în România, revoluţia română a cunoscut o stare violentă din cauză că regimul lui Ceauşescu a refuzat să comunice cu cetăţenii. Românii au asaltat instituţiile publice din diverse judeţe ale ţării prin distrugere. În urma confruntării pe care au avut-o cetăţenii români cu regimul, s-au soldat şi morţi. Desfăşurarea evenimentelor din decembrie a fost mediatizată şi a avut un mare ecou internaţional. Transmiterea evenimentelor a generat o amplă solidaritate pentru poporul român, dar şi interese privind evoluţia fenomenului revoluţionar.

Pe 22 dembrie, puterea a fost preluată de Frontul Salvării Naţionale care a anunţat un program ce a mulţumit milioane de locuitori români. Comunicatul program conţinea zece puncte esenţiale în care România se reorienta către valorile occidentale, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Pe 27 decembrie, Ion Iliescu este recunoscut de Consiliul Frontului Salvării Naţionale ca noul preşedinte al României. Noua putere a fost recunoscută şi pe plan internaţional, începând astfel prima bătalie pentru instaurarea democraţiei. Marile puteri occidentale au salutat căderea regimului comunist şi au felicitat noua putere.

Nicolae Ceauşescu a refuzat să accepte faptul că regimul pe care îl conduceaa căzut. În ziua morţii, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fot primii opozanţi ai noii puteri, negând schimbarea. Familia Ceauşescu a fost omorâtă pe 25 decembrie 1989 în Târgovişte printr-un act semnat de Ion Iliescu. Procesul în care erau condamnaţi de subminarea economiei naţionale, subminarea puterii de stat şi acte de diversiune s-a desfăşurat pe ascuns.

După căderea regimului comunist în România, fostele partide politice ce au fost închise în timpul fostului regim au început să reapară. Astfel, începutul anului 1990 aduce Partide precum:Naţional-Liberal, Naţional-Ţărănesc, Creştin-Democrat. În ultimile zile ale lunii decembrie şi începutul lunii ianuarie s-au format şi diverse grupuri politice care susţineau puterea, dar, în acelaşi timp, a apărut şi opoziţia. Bătălia pentru putere începe în primele alegeri libere pentru România. Primele alegeri s-au desfăşurat pe 20 mai 1990. Campania electorală s-a desfăşurat cu incidente şi acuze datorită faptului unii simpatizanţi ai Frontului Salvării Naţionale nu erau de acord cu opoziţia lui Ion Iliescu. Alegerile au fost câştigate de Ion Iliescu cu o majoritate copleşitoare.

După alegeri, Adunarea Constituantă s-a adunat pentru a crea prima Constituţie democratică. Constituţie care va defini statutul României, drepturile şi obligaţiile fiecărui cetăţean, libertatea presei şi a cuvântului.

Intervalul următor de timp poate fi caracterizat ca fiind unul provizoriu, cu multe conflicte interne şi cu lipsuri în ceea ce priveşte legitimitatea.

Fără să realizeze, România a intrat din nou într-o izolare politică şi economică. România a dorit să continue relaţiile cu statele Organizaţiei Tratatului de la Varşovia numulţumind putere occidentale. Implementarea democraţiei şi a economiei libere a durat mai mult decât s-au aşteptat oficialii români. Procesul trecerii de la comunism la democraţie a societăţii româneşti este caracterizat ca unul fiind de lungă durată.

Schimbarea regimului comunist în cel democratic a însemnat pentru ţara noastră, în primul rând, schimbarea mentalităţii, de organizare, de implementare şi implicare a oamenilor publici către cetăţeni. Uneori acest lucru nu a fost înţeles, iar puterea a fost mulţumită de situaţie ce se crea. Datorită revoluţiei, în anul 1990, poporul român a devenit într-un final o naţiune.

România în 1989 a reuşit să îşi achite datoria externă, iar din acel moment, ţara noastră a fost ruptă de piaţă internaţională. Restabilirea legăturilor cu Fondul Monetar Internaţional realizându-se cu dificultate. După 1989, societatea economică românească a cunoscut un declin dramatic. Lăsând ca industria să cadă, liderii politici au sperat ca agricultura să fie un domeniu prosper.

Politica pe care a abordat-o ţara noastră în euforia vremurilor a fost cu o viziune internaţională, cu valori ce nu se aflau în graniţele României, dar viziunea nu a putut fi implementă.

 Desluşirea implicaţiilor politice ce au stat la baza revoluţiei din decembrie vor măcina o parte din elita politică. Astfel, opoziţia va fi mereu împotriva regimului condus de Ion Iliescu.

Alţi factori care ar fi trebuit să stea la modernizarea ţării noastre au fost Tratatele semnate cu Italia, Franţa şi Germania. Aceste trei state au încercat să ajute România şi în integrarea la structurile supranaţionale. Franţa şi Italia cerând Comisiei Europene să adopte o politică mai blândă faţă de guvernul de la Bucureşti deoarece acesta se afla într-o perioadă de acomodare cu noul statut şi cu noua democraţie

România a încercat să îşi asigure securitatea naţională încercând să adere la marile organisme supranaţionale, Uniunea Europeană şi Organizaţia Atlanticului de Nord. Astfel, pentru a adera la structurile supranaţionale, România a avut de parcurs un drum lung. Primul lucru pe care trebuia România să îl implementeze pentru a adera la cele două structuri a fost democraţia şi alegerile libere. Fapt întâmplat. După acest punct bifat de pe agenda diplomatică, trebuia să avem Tratate de cooperare şi bună vecinătate cu vecinii. Tratatetele cu Ucraina, Ungaria, Republica Moldova au fost cele mai grele de parafat în diplomaţia românească.

. Diplomaţia românească s-a descurcat cu provocările cu care s-a întâlnit, reuşind astfel să creeze relaţii de cooperare care au definit mai târziu România. O clasă politică adevărată şi responsabilă va reuşi să găsească soluţii optime pentru România pentru a depăşi criza instituţională care se află din 1989. Nu pot să nuadmite că reprezentanţii statului român din 1989 au reuşit să se implice în activitatea politică exterioară a vremii. Singurul lucru care le-a lipsit a fost siguranţa.

În prezent, România face parte din ambele structuri internaţionale, astfel în 2004, am aderat la NATO, iar în 2007 la Uniunea Europeană. Drumul a fost lung până la aderarea României la aceste organisme suprastatale, dar important e că s-au văzut roadele începute de diplomaţia anilor 1990, în prezent. Nici în momentul actual, România nu a atins cerinţele occidentale, dar trecerea timpului trebuie să o facă. România este un factor pasiv aşteptând să primească directive, deşi prin mărimea teritoriului şi a populaţiei este îndreptăţită să aibe un cuvânt greu de spus între statele dezvoltate ale momentului.

În momentul de faţă, societatea românească încă simte pagubele produse de fostul regim, dar şi de alegerile greşite făcute de oamenii noii puteri ai anilor 1989. De altdel, toate statele foste socialiste au cunoscut o tranziţie ce este caracterizată printr-o criză financiară, diminuarea producţiei industriale, deteriorarea gravă a nivelului de trai, corupţie.

Există diverse surse de informare privind revoluţia română deoarece subiectul reprezintă un real interes pentru totţi cercetătorii.

Cercetările în domeniu sunt în amplă desfăşurare. Deschiderea Arhivelor va fi un nou început de cercetare istorică pentru desluşirea evenimentelor din 1989. În momentul actual, documentele ce există sunt subiective deoarece unele dintre materiale sunt scrise chiar de cei care au fost la conducere în 1989:Ion Iliescu, Sergiu Nicolăescu şa.

 

NOTE

[1]*** Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, tratatul CEE-text original, pe site+ul official al Uniunii Europene:http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro.htm.