Autor 32262 vizualizări


Imediat după fuga în Vest a lui Ioan Mihai Pacepa, Nicolae Ceauşescu a căutat să îl elimine pe omul care până la trădare îi fusese unul dintre cei mai de încredere apropiaţi.

Şi cum „prietenul la nevoie se cunoaşte”, dictatorul libian Muhammad Gaddafi l-a sfătuit pe Ceauşescu, la începutul anilor 80, să apeleze pentru „lichidarea „problemei” la „Carlos Şacalul”. Colonelul Sergiu Nica afirma într-un raport, în 1990 că CIE (Centrala de Informaţii Externe) l-a folosit pe "Carlos Şacalul" pentru "neutralizarea trădătorului Pacepa", fiind confirmat şi de alte surse din cadrul serviciilor de informaţii din România.

Dictatorul libian tocmai îi comandase atunci cunoscutului terorist asasinare preşedintelui american, Ronald Reagan. Preţul pe care era dispus să îl plătească Gaddafi pentru „capul” lui Reagan era de 100 de milioane de dolari, în schimb Ceauşescu era dispus să achite două milioane de dolari lichidare fostului „prieten”. Cum ambele atentate trebuiau să aibă loc pe teritoriul SUA, teroristul le-a acceptat la pachet. Pentru ducerea la îndeplinire a planului, spionajul românesc apelase pentru a-i facilita misiunea lui Carlos la fostul comandant al unităţii speciale "Task Force 157" din Vietnam, Edwin P. Wilson, ce avea legături cu CIA-ul. Soarta a făcut ca Wilson să intre pe mâna autorităţilor americane într-o altă problemă. La interogatoriu acesta a cedat şi a devaluat planurile de asasinare a lui Regan şi Pacepa.

„Carlos Şacalul” şi Europa Liberă

Securitatea îl plătiseră pe Carlos Şacalul şi pentru a rezolva o altă problemă spinoasă pentru regimul Ceauşescu:Radio Europa Liberă
Operaţiunea „Tangoul Munchenez”, iniţiată de Carlos prevedea lichidarea unor români aflaţi în exil, ce lucrau la Europa Liberă, prin detonarea unei bombe în cadrul secţiei române a postului de radio. La 4 februarie 1981, au loc trei atentate cu scrisori capcană împotriva:Nicolae Penescu (grav rănit), Paul Goma şi Şerban Orăscu (nici unul nu a murit). Tot atunci, la sediul din München a Radioului Europa Liberă a explodat o bombă. Atentatul, soldat cu 4 răniţi dintre angajaţii Europei Libere şi importante pagube materiale, Operaţiunea „tangoul munchenez” a eşuat deoarece colaboratorii lui Carlos au greşit ţinta, distrugând secţia cehoslovacă şi rănind 8 persoane.

„L-am respectat pe Ceauşescu"

În 2010, Carlos Şacalul, aflat într-o închisoare din Franţa, a acceptat să vorbească despre relaţia pe care a a avut-o cu Nicolae Ceauşescu. Carlos susţine însă că a avut o relaţie personală foarte bună cu Nicolae Ceauşescu: „Mie îmi plăcea Ceauşescu şi l-am respectat. Era foarte puţin inteligent - un tip de la munte, ce provenea dintr-o familie săracă, însă foarte patriot şi foarte solidar. Ne-a primit foarte călduros, cu toate onorurile: casă, posibilităţi de a călători, însă nu am primit niciun ban de la el".
Ciudat este faptul că fostul terorist nu explică scopul acestor întâlniri, extrem de cordiale, cu Ceauşescu. În 2005, generalul (r) Nicolae Pleşiţă, fost şef al spionajului românesc după fuga lui Pacepa, recunoştea intenţia lui Ceauşescu de a-l angaja pe Carlos pentru a comite asasinate politice. Pleşiţă părea foarte informat în acest sens, întrucât el însuşi se caracterizează drept omul de legătură dintre Ceauşescu şi Carlos.

Carlos a mai afirmat că nu s-a lăsat doar angajat de anumite guverne, ci le-a şi impus condiţiile lui:„Noi nu ceream bani, ci impuneam să ni se plătească. Am lucrat şi cu state prietene, şi cu duşmanii. Francezii ne-au plătit cinci milioane de dolari în 1976, când eu mă aflam în Algeria, pentru un avion Air France pe care l-am dus până în Entebe, un aeroport din Uganda. Toată lumea plăteşte, frate".
În relaţia cu Ceauşescu, intermediată de generalul Pleşiţă , Carlos „Şacalul" pare să fi fost însă un tip docil şi, mai mult chiar, „un om simpatic, un latin de-al nostru", susţine Pleşiţă. El nu spune ce a făcut concret Carlos pentru Ceauşescu, ci afirmă că relaţia serviciilor secrete româneşti cu teroristul a fost aceea de „a-l tolera, atât timp cât nu va organiza atentate teroriste pe teritoriul României. De fapt, aceasta a fost condiţia de bază a cooperării noastre", a afirmat Pleşiţă.