O provocare în modă: rebela geacă de piele jpeg

O provocare în modă: rebela geacă de piele

📁 Istoria Modei
Autor: Andreea Lupşor

Ce au în comun aviatorii din cele două războaie mondiale, ofițerii CEKA, Marlon Brando și cântăreții de muzică rock? Nimic? Răspuns greșit! Au purtat și și-au definit stilul vestimentar printr-un element comun:geaca de piele. De un secol încoace, geaca de piele protejează și scoate în evidență purtătorul printr-un impact vizual puternic, o trimitere simbolică la forță și un aspect „cool”. Oricum ai purta-o, atrage atenția. Și nu e nimic rău în asta.

 Din vremuri străvechi, pieile animalelor vânate sau crescute de om au fost folosite pentru a produce încălțăminte sau obiecte de îmbrăcăminte. Încă din preistorie, omul a recunoscut durabilitatea și rezistența acestui material și l-a folosit pentru a-și face existența mai ușoară. Picturi murale și artefacte descoperite în morminte egiptene datând de acum cinci milenii arată că anticii foloseau încă de atunci pieile de animale pentru a-și face sandale, haine sau mănuși. Mai târziu, grecii au descoperit o modalitate de a folosi anumite substanțe pentru a prelucra pieile – într-un proces numit tăbăcire – astfel încât acestea să fie mai durabile, mai flexibile și mai rezistente. Din Elada, aceste obiceiuri și meșteșuguri au trecut granița în Imperiul Roman, unde din pieile de animale se fabricau încălțăminte (sandalele romane sunt celebre și astăzi, nu-i așa?), haine, precum și echipament militar (scuturi, șei și harnașamente).

 Modă la înălțime

Am putea continua această istorie a folosirii pieilor în vestimentație secol cu secol, aflând pe parcurs feluritele lor moduri de întrebuințare. Ne interesează însă momentul în care hainele din piele au intrat în Modă. Pentru asta, trebuie să ne întoarcem în urmă cu exact o sută de ani, în vremea Marelui Război, când armatele beligerante se confruntau pe un front nou:cel al aerului. Pe atunci, avioanele militare nu aveau cabine de zbor închise, iar piloții trebuiau să înfrunte nu numai focul inamic, ci și condițiile meteorologice. Trebuiau să poarte, așadar, haine rezistente, impermeabile și groase, care să le țină de cald. Soluția a fost crearea unui model de haină din piele, cu guler înalt, căptușită uneori cu blană.

Un aviator american poartă o geacă de piele model G-1,  ușor de recunoscut după gulerul din blană. G-1 era unul dintre cele două modele de geacă de aviator purtate de piloții americani.
Un aviator american poartă o geacă de piele model G-1, ușor de recunoscut după gulerul din blană. G-1 era unul dintre cele două modele de geacă de aviator purtate de piloții americani.

Un aviator american poartă o geacă de piele model G-1, ușor de recunoscut după gulerul din blană. G-1 era unul dintre cele două modele de geacă de aviator purtate de piloții americani.

Acest tip de haină era suficient de rezistentă pentru a-i proteja pe piloți de vremea rece sau de precipitații. Cum era nu doar funcțională, ci și arătoasă, a ajuns să fie purtată și de alți militari. În Rusia Războiului Civil, spre exemplu, hainele lungi de piele făceau parte din „uniforma” bolșevicilor, iar mai târziu au fost purtate de temuții ofițeri ai poliției secrete, CEKA. Și în Germania lui Hitler, haina de piele a devenit un simbol al puterii, ea fiind purtată cu precădere de ofițerii de rang înalt, nu doar de aviatori. Începând chiar cu Führerul și continuând cu șefii Gestapo-ului și ai SS-ului, liderii naziști apăreau în public îmbrăcați în haine lungi, din piele neagră. Impactul vizual era puternic, iar simbolistica, evidentă:forță brută și autoritate.

Tradiția folosirii gecilor de piele în armată a continuat și după războiul cel mare. În Regatul Unit, americanul Leslie Irvin (primul parașutist din istorie) a înființat în 1926 o companie pentru producția de geci speciale pentru aviatori. Compania sa a devenit apoi principalul furnizor de geci pentru aviația regală britanică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În America, în schimb, gecile de piele ale aviatorilor – intrate și peste Ocean în uniforma standard – au ajuns să fie cunoscute drept jachete „bomber”, pentru că ele erau purtate de piloții bombardierelor.

 Perfect(o) simplu

Între timp, geaca de piele și-a făcut intrarea şi în moda de masă. În anul 1928, în Statele Unite ale Americii, producătorul de impermeabile Irving Schott a încheiat un parteneriat cu Beck Industries, o firmă distribuitoare de motociclete Harley Davidson, care dorea să ofere clienților săi și o haină care să îi protejeze în cazul unui accident. Acest nou model de geacă de piele – pe care Schott l-a numit Perfecto, după marca sa favorită de trabucuri – se îndepărta de clasicul model tip aviator, înlocuind nasturii cu un fermoar. Avea, în plus, manșete prevăzute și ele cu fermoar, o curea în șold pentru reglarea mărimii, și protecții la umeri. Geaca de piele Perfectoși-a început astfel drumul spre publicul larg în magazinele de motociclete, unde se vindea la prețul de 5, 50$. Modelul a avut succes, faima firmei lui Schott a crescut, iar acesta a ajuns să fabrice geci de piele pentru polițiști, dar și pentru aviația americană.

 Hollywood-ul poartă piele

Momentul-cheie în istoria gecii de piele este anul 1953. La Hollywood a fost lansat filmul „Sălbaticul”, în care actorul Marlon Brando a interpretat rolul lui Johnny Strabler, liderul unui găști de motocicliști. Brando – considerat deja, la vremea aceea, un mare star de cinema și un sex-simbol – apare în film călare pe propria lui motocicletă Triumph Thunderbird 6T, îmbrăcat în blugi și o geacă de piele neagră (modelul clasic Perfecto), și afișează cu nonșalanță o atitudine de „băiat rău”. Magnetismul personajului jucat de Brando a asigurat succesul filmului și i-a inspirat pe tinerii americani să adopte același look, pentru care geaca de piele era indispensabilă.

Actorii James Dean și Correy Allen (de la stânga la dreapta) într-o scenă din filmul „Rebel fără cauză”. James Dean a popularizat imaginea „băiatului-rău”,  din uniforma căruia geaca de piele era nelipsită.
Actorii James Dean și Correy Allen (de la stânga la dreapta) într-o scenă din filmul „Rebel fără cauză”. James Dean a popularizat imaginea „băiatului-rău”, din uniforma căruia geaca de piele era nelipsită.

Actorii James Dean și Correy Allen (de la stânga la dreapta) într-o scenă din filmul „Rebel fără cauză”. James Dean a popularizat imaginea „băiatului-rău”, din uniforma căruia geaca de piele era nelipsită.

Doi ani mai târziu, celălalt rebel preferat al Hollywood-ului, James Dean, apărea pe marile ecrane în filmul „Rebel fără cauză” (1955) îmbrăcat și el într-o geacă de piele. Succesul incredibil al tânărului actor, pe-atunci în vârstă de 24 de ani, amplificat apoi de moartea sa tragică, chiar în anul 1955, a consolidat și mai mult succesul gecii de piele. Aceasta a devenit simbolul rebelilor, al proscrișilor și-al tuturor celor ce contestau cumințenia societății postbelice.

 Rock ’n’ roll

Întâmplarea a făcut ca acest debut senzațional al gecii de piele în moda populară să aibă loc în toiul epocii rock ’n’ roll și cu doar câțiva ani înaintea instaurării epocii muzicii rock, care va consacra pe deplin acest obiect de îmbrăcăminte.

În 1953, Elvis Presley înregistra primele sale melodii. În 1957, doi tineri din Liverpool făceau cunoștință și, descoperindu-și pasiunea comună, începeau să cânte împreună. Trei ani mai târziu, trupa născută în jurul lui John Lennon și Paul McCartney se lansa sub numele The Beatles. Restul, cum se spune, e istorie. A urmat era clasică a muzicii rock și debutul erei punk, care au făcut din geaca de piele o haină-simbol, purtată de tineri și adulți deopotrivă pentru a-și declara – în văzul tuturor – apartenența la o subcultură pe care societatea a privit-o, la început, drept o amenințare.

Sid Vicious,  basistul trupei de punk Sex Pistols,  apărea rar în public fără geaca de piele.
Sid Vicious, basistul trupei de punk Sex Pistols, apărea rar în public fără geaca de piele.

Sid Vicious, basistul trupei de punk Sex Pistols, apărea rar în public fără geaca de piele.

Ca altele înaintea lor, subculturile rock și punk au provocat rânduiala așezată a societății și au fost, ca atare, marginalizate. Spre exemplu, în școlile americane ale anilor ’70-’80, purtarea gecilor de piele de către elevi a fost interzisă. Ca părul lung în alte colțuri ale lumii, geaca de piele era privită drept o provocare la adresa normelor societale și nu avea ce căuta în instituțiile de învățământ. Pe stradă, în schimb, dominația ei se observa cu ochiul liber, cu atât mai mult cu cât geaca de piele a pătruns și în șifonierul doamnelor.

E adevărat, purtarea gecilor de piele a fost, vreme îndelungată, un trend dominat de bărbați. Însă odată cu vremea feminismului, în anii ’70-’80, femeile au început să poarte și ele haine de piele, inspirate de cântărețe nonconformiste precum Joan Jett sau Debbie Harry, solista trupei Blondie.

 Proba timpului

Geaca de piele a depășit statutul de simbol al unei culturi undergroundși a pătruns în cultura de masă. Astăzi, este pe gustul tuturor. O întâlnim în fiecare sezon la defilările marilor case de modă. Designeri din toată lumea creează geci de piele cu modele sofisticate, la prețuri pe măsură. Modelul cel mai apreciat rămâne însă cel clasic, care păstrează liniile desenate de Irving Schott în 1928. Ne putem întreba, așadar, dacă mai există vreun alt obiect vestimentar care să fi rămas atât de fidel creatorului său... Opt decenii mai târziu, inspirata creație a lui Schott rămâne un reper în modă. Geaca de piele încă face senzație.