Autor 51119 vizualizări


De mai bine de 40 000 de ani, oamenii venerează entităţi supranaturale imaginate şi îşi menţin credinţa în viaţă de după moarte prin ceremonii specifice oricărei culturi. Poate că zeii sunt consideraţi nemuritori, dar religiile sunt muritoare. Un zeu este viu, permanent prezent şi nemuritor când oamenii cred în el. Dar când oamenii nu mai cred şi încetează să-l mai venereze, să se roage şi să-i mai poarte respect, acesta dispare, ca şi cum nu a existat niciodată. Astăzi, în spaţiul afroeuroasiatic şi în cel american, 3,9 miliarde de oameni (2,2 miliarde de creştini, 1,6 miliard de musulmani şi 14 milioane de iudaici) venerează un signur ZEU, asta în vreme ce 1 miliard de hinduşi venerează 33 milioane de zei, iar 376 milioane de budişti urmează calea lui Buddha, asta în vreme ce 394 de milioane de chinezi tradiţionalişti veenreaza peste 100 de zei. Pentru 3,9 miliarde de oameni, Dumnezeu/Allah/Yaweh este zeul creator al universului, o entitate imaterială, spirituală, omniprezentă, atotştiutoare, infinită, omnipotentă, omnibenevolentă şi eternă, fără de început şi sfârşit, Dar acum câteva mii de ani, acest ZEU nici nu era conceput în imaginaţia strămoşilor noştri. Acum câteva mii de ani, existau zeci de mii de zei care erau veneraţi şi respectaţi. Monoteismul, redința în existența unui unic zeu, a apărut prima dată la egipteni când era venerat Soarele pe vremea faraonului Akenaten, dar pentru o perioadă scurtă de timp . Evreii au fost cei care au pus bazele unei religii organizate de succes- iudaismul. Ulterior, spre sfârşitul antichităţii şi începutul evului mediu, din rădăcina avraamică a iudaismului au încolţit două ramuri - creştinismul în vest şi islamul în est, religii care venerează acelaşi zeu, dar îl privesc din unghiuri diferite.

Credinţa în acest zeu a schimbat definitiv cursul istoriei în spaţiul afroeuroasiatic şi în cel american. S-au organizat ceremonii religioase, dar s-au desfăşurat şi războaie în numele acestui zeu. S-au construit lăcaşuri de cult în care este omagiat şi venerat şi s-au scris cărţi considerate sfinte despre activitatea adepţilor zeului respectiv. Cum ar fi arătat lumea dacă pur şi simplu acest zeu nu ar fi fost niciodată venerat, religiile avraamice nu ar fi existat, iar religiile politeiste se menţineau în continuare?Dacă personalităţile legendare ca Avraam, Moise, Isus şi Mahomed nu ar fi existat? Ar fi fost cursul istoriei diferit? Cum omul nu poate trăi fără să creadă în zei, în mod sigur religiile antice ar fi persistat sau ar fi fost create altele.

Dacă Iudaismul nu ar fi existat  

Evreii s-au considerat de-a lungul istoriei drept poporul ales de Yaweh. Regatul Israelului a fost de altfel singurul stat care avea religie monoteistă. Dar dacă evreii nu erau monoteişti şi nu se considerau popor divin, cum ar fi arătat istoria?

În mod probabil, nu ar mai fi existat nici creştinismul şi nici islamul, nu mai vorbim de sinagogi, cărţile sfinte, ceremoniile iudaice, sărbători precum Paştele, oraşul Ierusalim şi de conflictele religioase pentru acesta, şi de altfel, probabil că nici Holocaustul şi nici statul Israel n-ar mai fi existat.

S-au făcut totuşi descoperiri arheologice care atestă că erau destui evrei politeişti şi care venerau o zeiţă care părea să fie nevasta lui Yaweh.

Dacă Islamul nu ar fi existat  

Islamul este cea de-a două mare religie la nivel global, având 1,6 miliarde de adepţi care îl venerează pe Allah şi profetul său, Mahomed în toată lumea, densitatea cea mai crescută fiind întâlnită în Orientul Apropiat şi Mijlociu, în Africa de Nord. Comunităţi musulmane se găsesc în regiunile sudice ale Rusiei şi în statele vecine , în Europa de Sud-Vest şi în nord-vestul peninsulii balcanice, precum şi în Indonezia. Coranul este în prezent cea mai citită carte sacră la nivel global.  

Dar dacă am presupune că Mahomed nu ar fi existat sau că pur şi simplu, acesta nu ar fi avut deloc revelaţia din peştera prin care un înger l-a învăţat să citească ? Cum ar fi arătat orientul mijlociu şi nordul Africii de azi fără Islam ?

Simplu - Coranul, moscheile, Mecca şi Medina, Sharia, Jihad, califatele medievale, Imperiul Otoman, mişcările radicale şi atentatele comise de organizaţiile teroriste precum ISIS sau al-Qaida nu ar mai fi existat . Nicio altă religie din istorie nu a intenţionat să controleze fiecare aspect al societăţii şi să înfăptuiască convertirea în masă chiar şi cu forţa aşa cum a făcut-o Islamul de-a lungul istoriei. Dar probabil că n-ar mai fi existat nici cifrele arabe, universităţile, periuţa de dinţi, moară de vânt, narghileaua, cafeaua, algebra, instrumentele muzicale, optice sau chirurgicale etc. care sunt invenţii ale lumii musulmane sau îmbunătăţiri ale celor împrumutate de la bizantini, indieni şi chinezi. 

Cum ar fi arătat lumea de azi? În Egipt, religia antică şi cultele tradiţionale dedicate unor zei ca Isis, Amon-Ra sau Anubis erau menţinute. În Siria, Irak, Iran, Afghanistan , Pakistan şi în alte state din Asia Centrală, Zoroastrismul ar fi fost religia majoritară în care milioane de adepţi aprindeau focul sacru în cinstea lui Ahura Mazda şi Mithra , asta în vreme ce în peninsula arabă şi în Africa, cultele religioase şi tradiţionale locale ar fi persistat.  

I. Egiptul ar fi fost precum India de azi  

90% din populaţia de azi a Egiptului este musulmană. Dar înainte de apariţia islamului, prin secolele III-VI, Egiptul era un mare centru al creştinismului ortodox. Cum ar fi arătat Egiptul dacă n-ar fi fost influenţat de cele două mari religii? În mod sigur ar fi avut o istorie diferită de cea reală.  


În istoria alternativă în care religiile monoteiste nu existau, în Egipt ar fi continuat să existe şi astăzi religia egipteană antică având în vedere că a supravieţuit tentativei faraonului Akenathen de a o suprima şi de a o înlocui cu o religie monoteistă, atât şi ocupaţiei romane.

Zei precum Osiris( zeu al vieţii de apoi cu pielea verde ce simbolizează fertilitatea) , Isis-zeiţa magiei , dar şi cei cu capete de animale, ca Anubis ( zeul mumificării cu cap de şacal), Toth (zeul cărturar al scrierii şi aritmeticii cu cap de ibis), Horus ( zeul războinic protector cap de şoim), Bastet (zeiţa fecundităţii cu cap de pisica), Seth (zeul cu trup de ogar al deşertului) sau Hathor (zeiţa dragostei cu coarne de vacă). Zeul Amon-Ra ar fi fost în continuare cel mai venerat, fiind Zeul Soarelui, cel care transporta Soarele cu barca către cer noapte de noapte. Soarele şi Nilul ar fi fost elementele principale în jurul cărora se învârtea civilizaţia egipteană. Soarele aducea lumina şi căldură, Nilul (personalizat în zeul etern Nun) aducea fertilitatea şi hrană, potolind foamea şi setea.

Egiptenii vedeau cosmosul altfel- Geb, pământul plat, şi Nut, zeiţă cerească aflată într-o poziţie arcuită, amândoi gata să se împreuneze, dar despărţiţi fiind de Shu, zeiţa aerului, pentru a menţine ordinea şi armonia. Pentru egipteni nu existau zei răi şi buni, ci doar concepţia de ordine (personalizată sub forma Zeiţei Maat) şi haosul (întruchipat într-un şarpe gigantic, Apophis).

Cum ar fi arătat aşadar Egiptul modern din ziua de azi?Probabil că instituţia faraonică ar fi fost demult abolită şi s-ar fi ajuns tot la formă de guvernământ de republică semi-prezidenţială. Dar religios vorbind, fără Islam, practicile ar fi fost foarte diferite.

În acel univers alternativ, la Cairo, dacă te-ai plimbă, ai întâlni nu la muzeu, ci în spaţiile publice şi în apropierea lăcaşurilor de cult statuile şi reliefurile colorate ale celor 2000 de zei egipteni, cele mai multe figurine având forme zoomorfe de ibis, şacali, babuini , lei, şoimi, pisici, crocodili, şerpi, tauri, vaci, aşa cum vezi prin Delhi statui cu zei indieni cu 3 capete şi 8 braţe. Obeliscurile şi sfinxii n-ar fi fost simple ruine uitate în istorie. Piramide nu s-ar mai fi construit (având în vedere că tehnica construirii piramidelor a fost oprită în secolul al VII-lea i.e.n.), dar cu siguranţă ai fi întâlnit la tot pasul temple uriaşe din granit în loc de moschei unde se organizau ceremonii şi jertfe.

Egiptenii ar fi continuat să creadă în viaţa de după moarte ca şi în ziua de azi, dar aplicând practici funerare ca în antichitate-mumificarea. Persoanele bogate şi-ar fi permis în continuare să dispună după moarte de ceremonii religioase complexe, de ritualuri de conservare şi mumificare şi de un loc de veci asigurat prin Valeea Morţilor unde erau înmormântaţi cu mâncare, vin, obiecte de valoare personale, animalele de companie precum pisicile, o parte din bogăţiile agonosite pentru a-şi plăti locul în paradis , în vreme ce indivizii săraci s-ar fi mulţumit să fie pur şi simplu înmormântaţi în deşert cu ceva obiecte rudimentare, a căror suflete puteau să-şi cântărească inima pe o balanţă pe care era aşezată până zeiţei Maat spre a demonstra că au fost drepţi şi cinstiţi în viaţă şi că merită o viaţă mai bună alături de Osiris. Cei răi mergeau în infernul cunoscut ca Duat.

În cadrul slujbelor religioase, egiptenii întonau numeroase rugăciuni şi imnuri pentru zei ori aduceau ofrande. Festivaluri periodice se organizau în toată ţara, iar magia era strâns asociată cu religia oficială. Clasa preoţească ar fi fost şi în modernitate cea mai prestigioasă căci preoţii se considerau o punte dintre oameni şi zei.

Festivaluri sacre ar fi avut loc şi în perioadele de revărsare a Nilului. Aşa cum hinduşii venerează Gangele din India în ziua de azi, la fel şi Nilul ar fi venerat de egiptenii de azi. Egiptenii de azi ar fi fost tradiţionalişti şi ar fi purtat haine de in şi peruci că în antichitate cu scop ceremonial.

În istoria reală, religia egipteană a continuat să supravieţuiască până în epoca romană, fiind supusă elenismului şi sincretismului roman. Deşi egiptenii preluaseră zeii greci, în schimb, romanii începeau să o venereze pe zeiţa Isis, fiind constituite secte. Dar pentru că provincia era slăbită economic, iar centralizarea era absentă, practica religioasă a devenit una fragmentară, zeii fiind veneraţi mai mult local prin tradiţii şi ceremonii diferite, iar templele, abandonate fiind, s-au degradat.   

În secolele III-IV, creştinismul răspândit în Egipt, edictele imperiale şi iconoclasmul au erodat culturile tradiţionale locale considerate păgâne până când religia egipteană antică şi străvechii zei s-au stins încet. Practicile de mumificare au fost şi ele abandonate căci conform doctrinei creştine, omul în ţărână trebuia să se întoarcă după moarte.

Totuşi, multe elemente din religia egipteană străveche au fost preluate de creştinism, precum conceptul de iad şi viaţă de apoi, Isis şi Horus au inspirat imaginea cu mama divină ţinându-şi pruncul mesianic în braţe , iar crezurile egiptene au dat naştere sistemelor de credinţă ezoterice, Egiptul devenind o sursă de înţelepciune mistică. De altfel, practicile funerare de conservare se mai practică şi în modernitate, în special dictatorii din statele comuniste fiind conservaţi după moarte şi depuşi în mausolee pentru a fi comemoraţi de popor şi veneraţi post-mortem.

Faptul că în ziua de azi găsim un Sfinx şi o piramidă modernă construite la Las Vegas, medalioane cu Ankh sau ochiul lui Horus pe bancnotele americane demonstrează că oamenii moderni au fascinaţie pentru civilizaţia şi cultura Egiptului antic.

II. Zoroastrismul ar fi fost religia cu cei mai mulţi adepţi la nivel global  

Fondată în anii 2000 i.e.n. de către profetul Zarathustra, zoroastrismul s-a răspândit în Persia (Iranul de azi), Irak, în Asia Centrală şi în Azerbaidjan. Această religie se baza pe dualismul bine-rău. Cartea sacră a religiei era Avesta, o culegere de texte mitologice. Zeul suprem era considerat Ahura Mazda, creatorul universului, zeu al luminii şi focului, în antiteză cu Angra Mainyu, zeul întunericului.


Conform mitologiei, zeii, pentru a-şi păstra nemurirea, consumau o băutură halucinogenă din plantă efedrei, iar asta o dobândeau numai din sacrificii oferite de muritori, care şi ei îşi puteau asigura o nemurire provizionala. Perşii adepţi ai religiei credeau în sfârşitul lumii, în ideea că forţele binelui vor învinge forţele răului şi că va avea loc mântuirea şi judecata de apoi.

Se mai practică şi cultul focului, iar mulţi adepţi purtau talsimane ce reprezentau scene de lupte dintre şerpi şi dragoni, între lumina şi întuneric. Ceremoniile aveau loc în sanctuarele în aer liber.

Faravhar era unul dintre marile simboluri ale religie, înfăţişând un Fravashi, spirit protector.

Dacă Islamul nu exista, probabil că Imperiul Sasanid, şi aşa decadent, nu s-ar fi prăbuşit brusc în secolul al VII-lea, iar istoria orientului ar fi fost cu totul alta. În Siria, Irak, Iran, Afghanistan şi Pakistan, Ahura Mazda era zeul suprem venerat şi nu Allah, iar în loc de profetul Mahomed, era venerat Mithra, zeul luminii şi al soarelui care asigura ordinea universului şi succesiunea anotimpurilor, venerat şi de soldaţii romani în antichitate. Prin uciderea taurului, acesta îmblânzise natura şi lumea sălbatică.  

În loc de moschei se construiau ziggurate , sanctuare şi altare pe care era aprins focul dedicat zeului Ahura Mazda, iar în loc de Coran, era citită Avesta. Mecca şi Medina n-ar mai fi existat, în Arabia Saudită de azi fiind practicate culte religioase locale tradiţionale. Picturi, statui şi sculpturi în reliefuri ar fi fost realizate, demne de admirat in modernitate.  

Califatul Abbasid sau Imperiul Otoman n-ar fi existat niciodată, iar terorismul secolului XXI n-ar fi fost de natură religioasă. Probabil că Imperiul Bizantin ar fi avut o existenţa mai îndelungată. Iranul zoroastrist ar fi fost diferit faţă de Iranul de azi care este o republica teocratică islamică.  

Ideea de lupta dintre bine şi rău i-a captat pe oameni de-a lungul istoriei şi probabil că zoroastrismul ar fi avut astăzi sute de milioane de adepţi în spaţiul euroasiatic, poate chiar 1 miliard.  

De altfel, am putea urmări activităţile şi practicile comunităţii Parsi din India (o comunitate zoroastrica) pentru a deduce cum ar fi arătat lumea de azi în cazul în care zoroastrismul ar fi supravieţuit şi ar fi fost practicat la nivel global. Parsii moderni se declara monoteişti, poartă cămăşi albe cu o frânghie înnodată în jurul taliei şi veghează focurile sacre în cadrul purificărilor rituale din temple. Aceştia combat forţele răului prin gânduri, fapte şi cuvinte bune.

Pare că zoroastrismul să fi fost o alternativă mult mai paşnică şi armonioasă în raport cu Islamul şi în mod sigur s-ar fi extins şi în Europa şi Africa în locul creştinismului.

Dar dacă ar fi existat şi adepţii zeului întunericului şi al distrugerii, Angra Mainyu, a căror scop era să-i anihileze pe adepţii zeului Ahura Mazda, pentru a instaura o nouă ordine? Am fi avut oare lupte că cele de azi dintre şiiţi şi sunniţi? Ar fi intenţionat şi aceştia să convertească cu forţă alte civilizaţii vecine la religia acestora?  

Observăm că multe elemente din zoroastrism au supravieţuit, fiind preluate de creştinism, precum ideea de lupta dintre bine şi rău, conceptul Mesiei şi judecata de apoi.  

În istoria reală, zoroastrismul a fost înlăturat de musulmani în secolul al VII-lea după ce au cucerit şi islamizat teritoriile fostului Imperiu Sasanid. În Califatul Umaiad, adepţii zoroastrismului, declaraţi cetăţeni non-musulmani, aveau restricţii şi plăteau taxe, ulterior fiind hărţuiţi şi persecutaţi. Au fost islamizaţi în masă, şi în ziua de azi, mai există doar 2,6 milioane de adepţi în toată lumea, majoritatea în Iran şi India.  

Dacă Creştinismul nu ar fi existat?  

Să ne imaginăm că Isus nu ar fi existat, automat nici mesajul său care transmitea iertare, iubirea aproapelui, egalitatea tuturor oamenilor indiferent de statut în faţa divinităţii şi speranţa în viaţa de după moarte.  

Europa ar fi fost foarte diferită faţă de cea de azi. Imperiul Roman tot ar fi intrat în declin şi ar fi colapsat chiar mult mai rapid fără o religie monoteistă care să menţină centralizarea şi loialitatea provinciilor faţă de autoritatea imperială pentru încă două secole.

Europa ar fi fost mult mai divizată pentru că ar fi fost mai multe religii şi culte. Unii europeni ar venera zeităţi germanice şi celtice, alţi europeni ar venera zeităţi greco-romane.

În al doilea rând, n-ar mai fi existat Papalitate care să influenţeze deciziile regilor medievali sau să iniţieze Cruciade şi războaie sfinte pentru convertire. De asemenea, ne luăm adio şi de la inchiziţie, concilii ecumenice, schisme şi reformele protestante. De creştinarea continentelor americane sau a celui african nu mai vorbim.  

Triburile s-ar fi menţinut în continuare după căderea Imperiului Roman, neexistând factorul catalizator (Papalitatea) care să influenţeze formarea unor state monarhice centralizate. 

Europa politeistă ar fi fost total diferită. Mai mulţi zei ar însemna mai multe regate şi naţiuni care ar fi fost divizate şi fragmentate.  

Ar mai fi existat războaie sfinte? Cu siguranţă că în fond, religia e doar o justificare a războaielor, nu o cauză, motivele fiind mai degrabă economice, din interese de profit sau din orgolii personale.  

De altfel, e greşit să presupui că creştinismul a încetinit dezvoltarea tehnologică şi ştiinţifică de-a lungul evului mediu când au existat destui inventatori, artişti şi savanţi creştini care au contribuit la dezvoltarea civilizaţiei europene. Ba chiar aş spune că creştinismul a contribuit chiar foarte mult la răspândirea invenţiilor, ideilor is teoriilor, pentru că după cum susţineam anterior, creştinismul a contribuit la centralizarea şi unitatea regatelor europene.  

E posibil chiar ca marile descoperiri geografice şi industrializarea să fi întârziat fără creştinism. Universităţile şi spitalele ar fi existat şi fără creştinism, şi în mod sigur şi democraţia, drepturile civile şi capitalismul. De altfel, nu trebuie să-i deconsiderăm pe antici şi să-i imaginăm drept oameni lipsiţi de empatie şi milostenie.

Cum ar fi fost aşadar istoria Europei, a Africii şi a Americilor fără creştinism?  

III. Europa Mediterana între Religia Greco-Română şi Mithraism

În Italia, Spania, Portugalia şi sudul Franţei, religia greco-romană ar fi persistat şi după declinul Imperiului Roman. Locuitorii ţărilor respective i-ar fi venerat în continuare pe zei ca Iuppiter, zeul cerurilor şi fulgerelor, pe Marte, zeul războiului, pe Neptun, zeul marilor, pe Pluto, zeul infernului, pe Apollo, zeul Soarelui şi al artelor, pe Venus, zeiţă dragostei, pe Bacchus, zeul beţiei etc. Se construiau temple în locul bisericilor, deşi probabil că s-ar fi făcut tranziţia la arhitectură romanică ulterior şi tot am fi avut catedralele medievale care ne încânta privirile.

Roma ar fi devenit centrul religiei romane chiar şi în perioada marilor migraţii, condusă de un PONTIFEX MAXIMUS, marele preot din colegiul pontifilor, dar care puţin probabil ar fi avut autoritatea Papei.


S-ar fi format noi regate ca regatul franc, regatul vizigot, regatul ostrogot , regatul alaman, care să ducă continuitatea romană mai departe. Probabil că între secolele V-IX, cursul istoriei ar fi fost cam acelaşi, doar că în loc de religia catolică era religia romană. În loc de Evul Mediu, perioada ar fi căpătat denumirea de Epoca Post-Clasică şi europenii ar fi recurs tot la construirea de cetăţi şi castele pentru că erau mai sigure, şi în mod sigur ar fi trăit acelaşi stil de viaţă feudal.

Triada Capitolină Iuppiter-Juno-Minerva ar fi fost în prim-plan. Hercule ar fi fost venerat ca principalul semizeu şi fiu al lui Juppiter şi peste tot ar fi avut statui închinate.

Pe plan cultural şi social: luptele dintre gladiatori şi cursele cu care trase de cai ar fi fost menţinute ca principalele sporturi. S-ar fi menţinut arta greco-romană , mozaicul şi sculptură romană , iar limba latină ar fi fost cea mai vorbită de pe continentul european. Colegii preoţeşti ca Augurii, Fetiales , Flamines s-ar fi menţinut, iar vestalele virgine supravegheau focul sacru sub controlul lui Pontifex Maximus.

Ar fi fost celebrate sărbători religioase. Pe 15 februarie se sărbătorea Lupercalia, pe 9 ianuarie -Agonalia , pe 13 februarie-Parentalia , luna martie îi era dedicată zeului Marte şi se organizau festivaluri , Veneralia pe 1 aprilie în cinstea lui Venus, pe 12 aprilie- Ceralia, festival agricol, 23 aprilie- Vinalia, festivalul vinului, 15 mai-Mercuralia, 7 iunie-Vestalia, luna iulie era dedicată lui Iulius Cezar, pe 6 -13 iunie erau jocurile în cinstea lui Apollo, pe 23 iunie-Neptunalia, august era luna în care aveau loc ceremoniile de sacrificii de animale, pe 23 august era Vulcanalia, pe 28 august-jocurile din Circus Maximus în onoarea lui Sol , pe 1 septembrie îl celebrăm pe Iuppiter Tonans, pe 4 octombrie o celebram iar pe Ceres, pe 4-17 noiembrie erau jocurile plebiene, iar în decembrie, erau sărbători de iarnă ca Saturnalia şi pe 25 decembrie Dies Natalis Solis Invicti-naşterea Soarelui.

S-ar fi trecut rapid la Renaştere şi Umanism, încă de pe la 1000 când situaţia politică şi socială s-ar fi stabilizat. În mod sigur nu s-ar mai fi format un nou Imperiu Roman ca cel antic, însă tot ar fi existat regate europene care să-l imite. Tot am fi traversat perioada întunecată datorită situaţiei sociale şi politice, în care rata alfabetismului era scăzută.

În Europa balcanică , nordul Africii şi Orientul Apropiat, adică pe teritoriile Imperiului Bizantin (care era grecizat unde se vorbea limba greacă). Erau veneraţi zei greci ca Zeus, Ares, Hera, Atena, Apollo, Artemis, Afrodita, Poseidon, Hermes.Byzantion ar fi devenit centrul răsăritean datorită amplasării strategice , însă şi Antiohia, Atena şi Alexandria ar fi devenit centre religioase greceşti. Împăratului bizantin i s-ar fi dedicat un cult imperial şi ideologia universalistă , considerându-se "Zeus pe Pământ" sau " Sol Invictus" şi şi-ar fi luat titlul de Basileu-Autokaton-Hegemon, şi s-ar fi alcătuit o elită de arhonţi şi strategi.Pe plan cultural, în Imperiul Bizantin, Jocurile OIimpice ar fi fost ţinute din 4 în 4 ani, iar oracolul de la Delfi ar fi fost în continuare cel mai mare centru religios unde se înghesuiau mulţi pentru a li se profeţi viitorul. Arta şi sculptura greacă ar fi fost revitalizate. Probabil că ar fi urmărit aceeaşi evoluţie economică având în vedere că provinciile orientale erau mai bogate. Se celebrau sărbători ca Panathenea, festivalurile închinate lui Dyonisos, vara -Boedromia şi Thargelia în cinstea zeilor Apollo şi Artemis, festivalul Adonia în cinstea lui Adonis şi Afrodita, Thesmophoria-festival agricol în cinstea zeiţelor Persefona şi Demestra, Hermeia cu ceva concursuri de gimnastică, Heracleia care îl onora pe Heracles, fiul semizeu al lui Zeus , festivalurile cetăţeniei şi familiei. Jocurile Olimpice se desfăşurau din 4 în 4 ani.

Nu ar fi existat acele lupte iconoclaste, lupte hristologice şi concilii ecumenice.

Fiecare templu din spaţiul european era dedicat fiecărui zeu greco-roman şi ar fi avut simbolurile specifice pe acoperiş în loc de crucile de pe turlele bisericilor.

În mod probabil, Mithraismul ar fi avut numeroşi adepţi pe continentul european.

IV. Religia celtică în Europa de Vest

Situaţia ar fi fost ceva mai complicată prin Franţa, Benelux, Regatul unit al Marii Britanii, Irlanda, Germania, unde triburile celtice ar fi continuat să se menţină. Multe dintre ele ar fi rămas adepte ale religiei romane, altele ar fi fost influenţate de credinţele migratorilor germanici, iar altele şi-ar fi păstrat cultele şi credinţele autohtone.

În istoria reală, miturile celtice din Marea Britanie şi Irlanda chiar au pătruns în cultură medievală, supravieţuind până în prezent sub formă creștinată. Amintim de legende despre eroul irlandez Cuchulainn, colecţia de proză galeză Mabinogion, de legenda regelui Arthur. Credinţa în elfi, hobbiţi, orci, dragoni etc. ar fi fost mai intensificată.

De altfel, şi în cultură populară modernă de azi, influenţele celtice s-au menţinut vii în universul lui J.R. Tolkien (Stăpânul Inelelor).

Animalele erau venerate căci erau considerate făpturile ce-i însoţeau pe zei, asociaţi cu pădurile, vântul, munţii, râurile şi lacurile.


În Franţa , Anglia, Scoţia sau Irlanda de azi erau venerate divinităţi că Teutates- zeul războiului, Talanis-zeul fulgerelor, Belenos-zeul focului, Belisama-zeiţa metalurgiei , Epona-zeiţă cailor etc.

Se organizau ceremonii periodice şi festivaluri ori întruniri ritualice în care se aduceau ofrande zeilor.

Se practicau jerfte animale, dar şi sacrificii umane, căci se credea că o viaţă nouă renaşte din moarte. Probabil că sacrificiile umane ar fi fost practicate în evul mediu la scară largă că şi în antichitate, poate chiar şi în ajunul modernităţii.

În Irlanda, oamenii credeau în existenţa tărâmului elfilor, Tir na nOg, unde locuitorii acestei insule erau mereu tineri şi fericiţi.

Druizii, o clasa preoţească, supravegheau sacrificiile, făceau prevestiri, judecau, interpretau visele. Deşi clasa acestora a fost suprimată de romani în anul 14, aceştia au revenit în forţă din secolele XVIII-XIX.

În Marea Britanie , prin anii 50, s-a dezvoltat cultul vrăjitoarelor, Wicca, care venerează spiritele naturii.

Probabil că datorită diviziunii şi fragmentării, triburile şi statele ar fi fost izolaţioniste şi tradiţionaliste, iar absenţa unor legături intensificate ar fi însemnat o întârziere a industrializării şi dezvoltării. Probabil că modernitatea ar fi început nu în 1700-1800, ci câteva sute de ani mai târziu.

 V.Religia vikinga în Europa de Nord

În Europa nordică, pe toată durata epocii post-clasice, s-ar fi menţinut religia nordică, în care zei că Odin, Thor, Loki, Heimdall , Freya, Tyr, Baldr, Njord, Braji sau Forseti. Relgia nordică s-ar fi răspândit din Danemarca de azi prin spaţiul german, şi prin intermediul anglo-saxonilor, religia nordică ar fi fost răspândită în Britania pe la 790-900. Pe la 900-1000, spaţiul german s-ar fi convertit la religia română şi s-ar fi format Sacrul Imperiu Roman, în timp ce în Britania, pe la 1070, normanzii ar fi convertit Anglia la religia romană.Doar regatele scandinave şi-ar fi păstrat credinţă în zeii nordici. Ceremoniile funerare de incinerare a morţilor s-ar fi menţinut în continuare pe durata evului mediu. Pentru nordici şi germani, intrarea în Valahlla după moarte pricinuită într-o bătălie era dorinţa cea mai arzătoare.


 VI. Religie folclorică în Europa de Est

În Europa răsăriteană, în spaţiul baltic şi cel polonez se menţineau religii pe baza folclorului, precum cultul Romuva care celebra solistitiul de iarnă sau echinocţiul de vară. Ungurii s-ar fi convertit la religia romană, bulgarii şi slavii la religia greacă. în spaţiul României de azi , populaţia locală romanizată s-ar fi convertit la religia greacă. Prin intermediul bizantinilor, slavii erau alfabetizaţi şi convertiţi la religia greacă. Ar fi existat pe teritoriul Rusiei de azi zeci sau sute de culte păgâne tradiţionale menţinute din antichitate, multe dintre ele moştenite de la sciţi.

A se observa în Mitologia românească că mai sunt ţărani care încă cred în superstiţii şi în legende despre balauri, căpcăuni, iele, Mumă Pădurii, Sânziene, Strigoi, Zmei, Făt-Frumos. De altfel, multe tradiţii practicate de sărbătoriile creştine sunt de origine păgână.


VII. Religia în spaţiile extraeuropene

Probabil că în mod sigur, descoperirea Americii ar fi fost realizată tot de europeni divizaţi, dar aflaţi în plină competiţie. Europenii nordici ar coloniza America de Nord şi şi-ar răspândi religia acolo, însă ar fi fost mai toleranţi cu nativii nord americani şi credinţele acestora. Puţin probabil să mai fi existat Statele Unite ale Americii.

În ce priveşte America de Sud, putem presupune că spaniolii de religie romană ar fi colonizat America de Sud, dar nu putem ştii dacă s-ar mai fi ajuns la anihilarea amerindienilor şi a civilizaţiilor aztece şi incaşe. De fapt, acestea au dispărut datorită aducerii bolilor, dar chiar şi aşa, spaniolii romani ar fi fost mai toleranţi cu credinţele băştinaşilor amerindieni decât au fost spaniolii creştini din istoria reală. Credinţele şi religiile maiase, incaşe şi aztece s-ar fi menţinut şi în mod probabil, sacrificiile umane erau desfăşurate în continuare pentru a îndură zeii să aducă ploaia înperioadele de seceta.


În Extremul Orient (China, India, Japonia), cât şi în Australia şi în sudul Africii, religiile aministe şi cultele tradiţionale locale s-ar fi menţinut, dar probabil că colonizarea europeană tot ar fi avut loc la un moment dat. Religii că Budismul, Hinduismul sau Sintoismul ar fi prosperat chiar mai mult în absenţa Islamului şi Creştinismului care aveau intenţii misionare şi expansioniste.

Probabil că tot la cele două războaie mondiale, testarea unor ideologii totalitare, la societatea consumeristă , epoca informaţiei şi la globalizare s-ar fi ajuns în cele din urmă. Observăm că multe elemente păgâne s-au menţinut vii în cultura creştină.

 New Age-renaşterea păgânismului?

Un nou curent spiritual şi-a făcut apariţia la jumătatea secolului XX. Acesta este New Age. Obiectivul? Să înlăture religii monoteiste tradiţionale şi să readucă la viaţă vechile religii politeiste, adaptate la vremurile noastre. Adepţii curentului susţin că omenirea va intră în Era Vărsătorului, o eră a păcii, armoniei, a împlinirii spirituale şi a dezvoltării tehnologice. Este o viziune a lumii ce include şi ştiinţa şi spiritualitatea. Sunt practicate diferite forme de ocultism, şamanism, ezoterism, paranormal, astrologie, hipnoză, medicină alternativă,spiritism, ufologie. Majoritatea adepţilor cred în reîncarnare. De asemenea, împrumută credinţele din budism, hinduism şi taoism.


Până la urmă, credinţele păgâne încă sunt moştenite şi s-au menţinut. De altfel, mulţi dintre cei care se declara creştini sau musulmani încă mai comit practici păgâne fără intenţie.

S-ar putea de astfel că peste câteva secole că creştinismul, iudaismul şi islamul să nu mai aibă adepţi şi Dumnezeu chiar să dispară din amintirea oamenilor , poate chiar şi din istorie, că şi cum n-a existat niciodată, asemeni celorlalţi zei din antichitate. 

""