Autor 7525 vizualizări


Fostul pilot de Formula 1 Niki Lauda a murit pe 20 mai 2019, la vârsta de 70 de ani, la nouă luni după un transplant de plămân. Triplul campion mondial „a murit liniștit“, a anunțat familia fostului pilot austriac, într-un comunicat de presă.

„Cu profundă tristețe anunțăm că iubitul nostru Niki a decedat luni, în prezența familiei sale”, anunță comunicatul citat de Mediafax.

Fostul pilot austriac a fost campion mondial de Formula 1 în anii 1975 și 1977, alături de echipa Ferrari, și în 1984, alături de McLaren. În 1976 Lauda a suferit arsuri grave în urma unui accident petrecut pe circuitul de la Nurburgring, în timpul Marelui Premiul al Germaniei, însă a revenit la volanul mașinilor de Formula 1.

Născut la 22 februarie 1949, la Viena, într-o familie înstărită, Niki Lauda a avut o pasiune pentru viteză încă de mic, intrând în lumea circuitelor auto, deși familia lui s-a opus vehement. În 1971, nedorind să-și implice familia în cariera sa de pilot, Niki a făcut un împrumut bancar și a folosit banii pentru a-și cumpăra un loc în echipa Match, din Formula 2.

De aici a fost rapid promovat în Formula 1, în 1972, fiind la un moment dat pilot în ambele competiții. Cu toate că mașinile din F2 mergeau exemplar, iar calitățile de pilot ale lui Lauda erau foarte bune, sezonul din 1972 din Formula 1 a fost unul foarte prost pentru echipa March, iar Lauda s-a hotărât să mai facă un împrumut la bancă pentru a-și cumpăra un loc de pilot în echipa BRM, în 1973.

Deși el se descurca admirabil, echipa a decăzut. Colegul său, Clay Regazzoni, a părăsit BRM pentru a ocupa scaunul de pilot de la Ferrari, moment în care, la insistențele sale, Enzo Ferrari, patronul echipei căluțului cabrat, i-a propus și lui Lauda să li se alăture. Acesta a acceptat imediat, iar cu salariul pe care l-a primit a reușit să-și achite toate datoriile pe care le mai avea.

Consacrarea la Ferrari

Ghinionul parea să-l urmărească însă și la Ferrari, 1973 fiind un an dezastruos pentru echipă. Aceasta se reface din temelii sub conducerea lui Luca di Montezemolo, iar la începutul sezonului din 1974, Niki reușește să-și consolideze poziția de pilot după ce urcă pe locul doi în prima cursă de pe circuitul din Argentina.

Un prim loc pe podium vine la doar trei curse distanță, în Spania. Deși reușește să se claseze de nu mai puțin de șase ori la rând în pole position, el nu mai câștigă decât o cursă până la finalul sezonului, echipa acuzând lipsa de experiență combinată cu probleme tehince. Cu toate acestea, el obține un nesperat loc patru în clasamentul piloților.


Niki Lauda în 1975

Sezonul 1975 din Formula 1 a început timid pentru Lauda, poziția a cincea fiind cea mai bună pe care a atins-o în primele patru curse. După aceea, a reușit să câștige însă patru din cinci trasee și a terminat anul, pentru prima oară, pe locul întâi în topul piloților. Tot atunci, Lauda reușește să-și atingă primul record mondial, reușind un timp de mai puțin de șapte minute pe un tur de pistă la Nürburgring. Şi sezonul 1976 a fost unul foarte bun pentru tânărul pilot, el câștigând patru din șase curse, în celelalte două clasându-se pe poziția a doua.

La jumătatea sezonului, Lauda avea deja de două ori mai multe puncte decât competitorii săi direcți, Jody Scheckter și James Hunt, iar un al doilea titlu de campion mondial se întrevedea fără probleme. Cu o săptămână înainte de cursa de la Nürburgring, deși era cel mai rapid pe turul de pistă aici, Lauda a încercat să boicoteze Marele Premiu din Germania, pe motive de siguranță. Cei mai mulți piloți au votat însă împotrivă, așa că evenimentul a avut loc.

Accidentul teribil de la Nurburgring

În timpul Marelui Premiul al Germaniei din 1976, desfășurat pe circuitul de la Nurburgring, mașina condusă de Lauda a lovit terasamentul, din cauza unor probleme la suspensie, și s-a răsturnat pe circuit în fața bolidului condus de Brett Lunger. După impact, ambele mașini iau foc (video jos), iar Lauda a fost blocat înăuntru. Primii care au ajuns la locul accidentului au fost piloții Arturo Merzario, Guy Edwards și Harald Ertl, care au reușit să-l scoată din automobil.


Niki Lauda suferise însă arsuri la nivelul capului, iar căile sale respiratorii și sângele îi fuseseră intoxicate cu gaze. Imediat după ce a fost scos din mașină, tânărul pilot a reușit să meargă pe propriile picioare, dar s-a prăbușit pe terasament și a intrat în comă. Doctorii s-au declarat rezervați asupra stării sale, iar un preot i-a dat chiar ultima împărtășanie. Dar Lauda și-a revenit, iar arsurile au lăsat urme adânci pe față. Singurele operații estetice pe care le-a făcut au fost cele pentru reconstrucția pleoapelor.

Niki a spus, mai târziu, că nu are nevoie de mai mult. De atunci, Lauda a purtat mereu o șapcă roșie care-i ascundea parțial semnele. Pilotul austriac nu a stat mult timp departe de circuit, iar după doar șase săptămâni și două Mari Premii, a revenit pe pistă, ocupând poziția a patra în cursa din Italia.

Deși nu a lipsit prea mult, James Hunt a reușit să câștige următoarele competiții și s-a apropiat de Lauda, la doar trei puncte înaintea ultimei curse din campionat. La antrenamente, austriacul a reușit să ocupe poziția a treia, cu un loc în spatele lui Hunt, însă în ziua cursei, vremea s-a stricat, a început o ploaie torențială, iar Lauda s-a retras după doar două tururi de pistă, considerând că e prea periculos să continue în aceste condiții. Hunt a câștigat în acel an titlul de cel mai bun pilot, la doar un punct în fața lui Lauda. Austriacul a rămas însă în memoria tuturor drept unul dintre cei mai curajoși piloți.

Rivalitatea legendară dintre austriacul Niki Lauda și englezul James Hunt a devenit sursa de inspirație a filmului Rush, din 2013.


De la mașini la avioane

Cu toate că gestul lui de a părăsi cursa a fost considerat normal, cei de la Ferrari i-au pus bețe în roate pe toată durata sezonului 1977, așa că pilotul a părăsit echipa la sfârșitul anului și a intrat în lumea afacerilor, deschizându-și compania aeriană Lauda Air.

În 1978 s-a alăturat echipei Brabham, de la care a primit un salariu de un milion de euro pe sezon, însă nu a reușit să se adapteze mașinii, așa că un an mai târziu l-a anunțat pe proprietarul Bernie Ecclestone că dorește să se retragă și să se dedice în totalitate afacerii sale. Din cauze strict financiare, în 1982, Lauda se întoarce în lumea curselor, simțind că mai are un cuvânt de spus în Formula 1. Semnează un contract cu McLaren și revine repede în topul celor mai buni piloți. Doi ani mai târziu, el primește, pentru a treia oară, titlul de cel mai bun pilot, surclasându-l la doar un punct distanță, pe coechipierul său, Alain Prost.

Sezonul 1985 este însă unul slab pentru Lauda. El se retrage în 13 din cele 16 curse și câștigă doar una, pe circuitul din Olanda. Acesta este, de altfel, și ultimul premiu câștigat de Niki Lauda în Formula 1 și, în același timp, ultima competiție ce s-a ținut în Ţara Lalelelor. La finalul sezonului, pilotul se retrage definitiv din cursele auto.


Niki Lauda, în 2014

Departe de circuite, el se întoarce la conducerea companiei aeriene, în același timp, însă lucrează alături de cei de la Ferrari pentru a da o imagine nouă echipei. După ce vinde Lauda Air celor de la Austrian Airlines, în 1999, el este înlăturat din consiliul companiei. La sfârșitul lui 2003, fostul pilot preia operatorul charter Aero Lloyd Austria, pe care îl relansează în câteva luni sub numele de Fly Niki. Din când în când, pasagerii companiei s-au putut bucura de prezența sa la bordul avioanelor, în calitate de căpitan, întrucât Niki Lauda deținea brevetul de pilot.

""