Autor 15514 vizualizări


La origine, obscenitățile de limbaj și/sau de gestică, precum și obiectele cu forme evocând actele sexuale, vor fi avut conotații sacre pe care cu greu le mai percepem azi fără un efort exegetic. E probabil mai convingător dacă regăsim astfel de elemente nu în compania Afroditei – zeița specializată în contexte erotice – ci în preajma unor divinități severe ca, de exemplu, Demetra. Or, tocmai celebrările închinate acesteia, fie la Eleusis, fie în cadrul Thesmoforiilor ateniene, comportă elemente surprinzătoare de caracter obscen, cel puțin la prima vedere.

Thesmoforiile erau un străvechi festival închinat Demetrei. Această sărbătoare era răspândită în întreaga lume greacă, așa cum o dovedesc izvoarele arheologice mai ales, dar nu se celebra neapărat la aceeași dată pretutindeni. Festivalul era apropiat ca semnificație de Misterele Eleusine, având în centrul riturilor același mit, al doliului zeiței, disperată de faptul că Hades i-a răpit fiica, pe Core. Copleșită de durere, Demetra refuză să mai dăruiască oamenilot cerealele indispensabile supraviețuirii și perseverează în «greva» ei până când o femeie simplă – pe nume Iambe sau Baubo – reușește să o facă să râdă prin gestica și vorbele ei grotesc obscene.

Iată cum evocă acest episod Imnul homeric pentru Demetra:

Mult timp a stat zeița fără să vorbească, din pricina dorerii ei, și nu a adresat nimănui nici un semn sau vorbă de salut, ci a rămas, fără să zâmbească, fără să se atingă de hrană sau apă, fiindcă era sfâșiată de dor după fiica ei cu mândru trup, până când grijulia Iambe… cu multele ei schime și glume deșucheate a făcut-o să zâmbească pe divina Doamnă, chiar să râdă și să-și bucure inima.

 Baubo în Antichitate și după

Aceeași poveste, dar cu alt nume pentru femeia-bufon – Baubo – justifica obscenitățile rituale de la Thesmoforii. În 1898, arheologii germani care săpau la Priene, în sanctuarul Demetrei, au descoperit un grup de figurine din lut din epoca elenistică, cu un aspect cu totul insolit:capul fiecărei statuete era reprezentat între picioare, lipsind orice urmă de tors sau de gât. Această grotescă imagine este interpretată în legătură cu tradiția transmisă de părinții Bisericii, Clemens din Alexandria și Arnobius, după care Baubo ar fi făcut-o pe Demetra să râdă ridicându-și poalele și mimând un dans obscen cu pudenda.Goethe o va reprezenta peBaubo ca pe o vrăjitoare zburând spre Noaptea Walpurgiei călare pe o scroafă, Nietzsche o va aminti în introducerea la Știința voioasă, iar Freud îi consacră studiul din 1916, O paralelă mitologică a uneiobsesii vizuale.

Zeiţa Demetra și fiica ei,  Persefona,  reprezentate pe o placă votivă datând din secolul V î.e.n.

Zeiţa Demetra și fiica ei, Persefona, reprezentate pe o placă votivă datând din secolul V î.e.n.

Ritul relua întrucâtva mitul:cu câteva luni de zile înaintea Thesmoforiilor, un episod numit Skeniaprilejuia dispunerea într-un puț numit megarona unor purcei de lapte sacrificați, împreună cu obiecte cu forme evocatoare de fertilitate – mici pâini modelate din lut în formă de falus sau vulvă, ori conuri de pin. În timpul sărbătorii Thesmoforiilor, resturile putrezite ale sacrificiului, împreună cu obiectele propițiatoare, erau scoase de femeile participante din groapa sacră și așezate pe altar, de unde cultivatorii pământurilor le luau și le presărau pe câmp primăvara, la primul semănat, amestecate cu semințele.

 Opoziții binare

Cum spuneam, la Thesmoforii era strict interzisă participarea bărbaților, dar și a femeilor care nu erau măritate cu un cetățean atenian. Într-o logică a opozițiilor binare pe care Marcel Detienne a evidențiat-o, soțiile legiuite ale atenienilor se pregăteau pentru această sărbătoare a fertilității universale prin abstinență sexuală. Sărbătoarea ținea trei zile încheiate, de la 11 la 13 Pyanepsion.

Luna Pyanepsion era a patra lună din calendarul atic, și dura din a treia săptămână a lui septembrie din calendarul actual până la aproximativ a treia săptămână a lui octombrie actual. Lună de toamnă prin excelență, lună a recoltelor adăpostite în cămări și hambare, Pyanepsion purta numele unei sărbători a recoltei închinată zeului Apollon, în a șaptea zi a lunii antice, când – exact ca la noi de Anul Nou – băiețandrii colindau pe la casele vecine și le descântau de bine în schimbul hranei primite.

 Urcușul, postul, nașterea frumoasă

Spre jumătatea lunii, cam pe la începutul lui octombrie de acum, soțiile legiuite ale atenienilor își părăseau casele, gospodăriile, soții și copiii, și se îndreptau spre sanctuarul Demetrei Thesmofore. Thesmoforiile durau trei zile la rând și, spre deosebire de Misterele de la Eleusis, erau rezervate exclusiv femeilor căsătorite. În cea dintâi zi a celebrărilor, purtând numele de anodos, urcușul, femeile ateniene urcau împovărate de provizii pe colina Pnyx, în preajma căreia se afla sanctuarul Demetrei Thesmofore. Sub supravegherea unor femei archousai, echivalentul feminin al arhonților cetății, ele petreceau prima noapte în colibe improvizate, iar a doua zi, numită Nesteia, postul, răbdau de efoame până seara târziu, asemeni zeiței îndoliate;noaptea însă începeau ospățul, care nu înceta nici în a treia zi a sărbătorii, și îl însoțeau, asemeni lui Baubo, de glume și pantomime întrecându-se în obscenități ostentative, în vreme ce a treia zi, dimpotrivă, aduceau jertfe și participau la ospețe îmbelșugate.

A treia zi a sărbătorii purta numele deKalligeneia, ziua «nașterii frumoase», când femeile se rugau de zeițe ca să aibă prunci frumoși și sănătoși. Kalligeneia era unul din numele zeiței Ge, sau Geia, străvechea divinitate a pământului roditor, dar și numele unei nimfe care ar fi fost odinioară dădaca zeiței Demetra și apoi a Persefonei:la Eleusis, unde aceasta era o zeiță adorată în ceremoniile inițierilor prezidate de Demetra și Core-Persefone, un izvor numit Callirhoe, apa «frumos curgătoare», era ocrotit de această nimfă (sau naiadă). O tradiție transmisă de poetul târziu Nonnos, în poemul Dionisiacele, povestea că Demetra trimisese în taină la curtea lui Hades cei doi balauri care îi purtau în zbor carul fermecatacelași pe care, cum scriam în legătură cu legenda lui Triptolemos, i-l împrumutase eroului pentru a răspândi în întreaga oikumene cultura binefăcătoare a cerealelor. Împreună cu perechea de animale fabuloase, și nimfa Kalligeneia, dădaca celor două zeițe, ajunsese pe tărâmul morții pentru a purta de grijă Persefonei.

 Castitatea sălbatică și căsătoria legitimă

Se credea că fiicele lui Danaos, Danaidele, ar fi introdus în Grecia sărbătoarea Thesmoforiilor. Reluând o ipoteză a lui D. S. Robertson, George Thomson s-a hazardat chiar să presupună că Eschil încheia trilogia Danaidelor prin punerea solemnă în scenă a sărbătorii inaugurale a Tesmoforiilor, tot aşa cum, la sfârşitul Orestiei, făcuse să strălucească în noapte torţele procesiunii Eumenidelor[1]. Putem urma sau nu această ipoteză, dar trebuie oricum să remarcăm afinitatea dintre itinerariile lui Io şi ale descendentelor sale cu urcarea spre lumină, anodos, a Persefonei, care era miezul festivalului sacru al Thesmoforiilor, şi apropierea între castitatea sălbatică a Danaidelor, „domesticită” în sfârşit prin căsătorie, şi abstinenţa rituală a Thesmoforelor, preludiu la bucuriile legitime oferite de Demeter Kalligeneia[2].

[1]G. Thomson, Aischylos und Athen, Berlin, 1957, pp. 324-325.

[2]P. Scarpi, Letture sulla religione classica.L’inno omerico a Demeter.Elementi per una tipologia del mito, Florenţa, 1976, pp. 151-159 şi passim, oferă numeroase sugestii cu privire la sărbătorile Demetrei, fie de la Eleusis, fie de la Atena.

""