Nenorocirea intelectualǎ impusǎ de liderii de la București
Anul 1948 a fost marcat de declanșarea unei curse disperate pentru introducerea acceleratǎ a reformelor de tip comunist pentru a satisface poftele lui Iosif Stalin de revoluție mondialǎ. Teroarea fizicǎ nu era suficientǎ ȋn ochii celor ce luaserǎ puterea ȋn 1945 și s-a declanșat lupta ȋmpotriva lumii vechi, libere, la nivel de idei. Bibliotecile erau curǎțate de cǎrțile considerate anticomuniste, profesorii erau dați afarǎ din instituțiile școlare și instituțiile religioase erau atacate fǎrǎ milǎ ȋn numele ateismului.
Era totuși prea puțin. Curǎțenia din interior nu putea sǎ fie menținutǎ fǎrǎ eliminarea contactelor cu lumea capitalistǎ și normalǎ. Ana Pauker, ministru de externe, s-a dovedit plinǎ de un zel demn de o cauzǎ mai bunǎ. Secretariatul C. C. al P. M. R. a avut o ședințǎ ȋn data de 4 noiembrie 1948 și la punctul 6 a fost analizatǎ propunerea guvernului francez de a face un transfer gratuit de informație științificǎ pentru Romȃnia, țara sorǎ prin latinitate. Cadoul cuprindea 4 (patru) milioane de cǎrți științifice și ar fi adus universitǎțile romȃnești la nivelul celor din Occident ȋn ceea ce privește baza documentarǎ. Dacǎ s-ar lua ȋn calcul numai masa lucrǎrilor tipǎrite, ar fi fost nevoie de un tren ȋntreg pentru aducerea ȋn țarǎ. Ana Pauker a considerat cǎ este un dar otrǎvit al lumii capitaliste și a propus respingerea ofertei.
Vasile Luca sublinia cǎ Franța vrea sǎ se infiltreze ȋn creierele romȃnilor și sǎ elimine astfel știința furnizatǎ de Uniunea Sovieticǎ. Colegii de partid, ȋn frunte cu Gheorghe Vasilichi, Ministrul Educației naționale, au fost de acord și savanții romȃni au fost limitați la mǎrețele realizǎri sovietice și la literatura veche, dacǎ autorii nu erau interziși prin deciziile partidului. Progresul intelectual a fost stopat prin toate metodele, așa cum și-a dorit Iosif Vissarionovici Stalin prin renumita directivǎ din iunie 1947 adresatǎ tuturor partidelor comuniste din marele lagǎr socialist prin intermediul temutei poliții politice sovietice. Acolo se spunea clar cǎ trebuie sǎ intre ȋn universitǎți numai acele persoane ce nu vor sǎ se perfecționeze la cel mai ȋnalt nivel, ci doar sǎ obținǎ o diplomǎ.
Conducerea comunistǎ de la București dorea sǎ te vadǎ prost sau mediocru și a condamnat poporul romȃn la ȋnapoiere. Lagǎrele au fost umplute cu intelectualii formați ȋn perioada capitalistǎ și nici elevii și studenții n-au fost uitați de autoritǎți. Originea socialǎ condamna rapid și profesorii erau obligați sǎ ȋntocmeascǎ tabele cu școlarii din clase ȋn funcție de ce au fǎcut cȃndva pǎrinții lor. A fost nevoie de ordine de la Moscova pentru a se relansa calitatea ȋnvǎțǎmȃntului dupǎ 1960, decalajul fațǎ de Occidentul liber fiind exagerat de mare. Chiar și Uniunea Sovieticǎ a ȋnceput sǎ absoarbǎ noi energii intelectuale din lumea pe care se grǎbea sǎ o distrugǎ pe calea armelor sau poate prin focul nuclear.
Bibliografie minimală
Arhivele Naționale ale Romȃniei, Stenogramele ședințelor Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romȃn, vol. I, 1948, București, 2002.
Experimentul Pitești – Reeducarea prin torturǎ: comunicǎri prezentate la Simpozionul Internațional: ediția a 16-a, Pitești, 2016, Editor Ilie Popa, Fundația culturalǎ Memoria, Filiala Pitești, 2017.
