Autor 1054 vizualizări


S-a scris mult cǎ ȋn 1929 a ȋnceput cea mai durǎ recesiune economicǎ din istoria sistemului de producție de tip capitalist și din care a rezultat un nou rǎzboi mondial prin ascensiunea mișcǎrilor extremiste. A fost o adevǎratǎ catastrofǎ. Activitatea ȋn construcții a fost practic opritǎ ȋn orașe și valuri de șomeri cǎutau un loc de muncǎ pentru o bucatǎ de pȃine. Cifrele oferite ȋn toate publicațiile sunt sunt ȋnspǎimȃntǎtoare.  

 Oare sǎ fie adevǎratǎ aceastǎ imagine oferitǎ de istorici și economiști? Datele statistice romȃnești nu prea confirmǎ aceste interpretǎri. Muncitorii romȃni cu unelte destul de rudimentare mutau efectiv munții din loc pentru ridicarea de fabrici și locuințe. Astfel, anul 1931 era marcat de extragerea a 275.924 metri cubi de argilǎ pentru cǎrǎmizi și țigle de calitate. Betonul pentru clǎdiri mai rezistente și mai ȋnalte cerea pietriș din belșug și au fost smulși Terrei 233.042 mc. Mortarul implica folosirea a 115.903 mc de nisip și a 113.404 mc de calcar pentru var. Calcarul era apreciat de cǎtre constructori și alți 276.351 mc au intrat ȋn structura pereților. Granitul, mult mai rezistent, a fost mutat spre orașe, volumul total fiind de 131.124 mc. Anul 1932 a fost tot de crizǎ, dar au fost extrași din pǎmȃnt 332.357 mc de argilǎ. A scǎzut cererea de granit, dar a crescut cea de bazalt, 145.079 mc fiind aduși ȋn orașele ȋn plin avȃnt. Marmura a fost ȋntotdeauna pe gustul celor cu bani și au sosit 7.896 mc ȋn loc de 5.344.

 Subsolul mai oferea din belșug și sare, numai ȋn 1930 fiind smulse adȃncurilor 304.777 tone. Alte 288.070 t au fost livrate pieței ȋn 1932. Rocile ascunse privirii ofereau din belșug petrol și ȋn 1932 s-a ajuns la o producție de 7.348.321 t. Anul 1933 a adus o creștere a livrǎrilor pȃnǎ la 7.376.604 t.

 Dacǎ problemele economice au afectat ca un tsunami afacerile de pe ȋntreaga planetǎ, pofta de cȃștig și de trai bun au dus la o accelerare a ritmului exploitǎrii resurselor oferite de naturǎ. Cererea de argilǎ a sporit și ȋn 1934 au fost livrați 548.291 mc pentru cǎrǎmizile necesare caselor durabile din orașe. Nisipul necesar mortarului a ajuns la cota 204.079. Mai interesant era pietrișul pentru betoane și statisticile timpului consemnau 231.519 mc. Industria cimentului a cerut 194.762 mc de calcar ȋn 1934, dar consumul ȋn creștere a dus la livrǎri de 259.102 mc ȋn anul urmǎtor. Bazaltul ajunge la 158.970 mc, romȃnii de la oraș nefiind mulțumiți de materialele cu durabilitate scǎzutǎ. Aceste cifre reflectǎ ȋn special cererea din mediul urban, sǎtenii fiind obișnuiți sǎ transporte cu cǎruțele resursele existente pe raza localitǎților de domiciliu sau sǎ foloseascǎ materiale mai ușor de prelucrat, precum lemnul și pǎmȃntul pentru chirpici.

  Se muncea mult și se construia mult ȋn condițiile ȋn care nu existau suficiente mașini. Ar fi fost nevoie sǎ se exploateze și mai mult resursele subsolului, dar nivelul tehnologic și deciziile politice nu permiteau accelerarea vieții economice la valori care sǎ satisfacǎ necesarul ȋntregii populații. Romȃnia se schimba zilnic la fațǎ chiar ȋn perioada de crizǎ economicǎ, statisticile timpului consemnȃnd numai pentru anul 1930 apariția a 6.324 de clǎdiri noi cu un total de 8.903 apartamente. Se ajungea ȋn 1934 la 7.063, dar numǎrul apartamentelor era de 13.809, ceea ce ȋnseamnǎ cǎ orașele ȋncepeau sǎ se dezvolte și pe verticalǎ. Numai capitala s-a ȋmbogǎțit cu 2.892 de clǎdiri, totalul apartamentelor fiind de 7.220. Bucureștiul cunoștea o adevǎratǎ febrǎ a construcțiilor. Este foarte interesantǎ valoarea apartamentelor ȋn 1935. Prețul estimat de autoritǎți era de 5.284.800.000 lei. Cel al petrolului era de 4.565.258.772 lei pentru o cantitate de 8.376.017 t. Dacǎ dispǎreau munți de materiale, coloși din cǎrǎmidǎ, piatrǎ, oțel și beton apǎreau ȋn centrele urbane de pe ȋntreaga suprafațǎ a țǎrii. Exact ȋn anii de recesiune era ridicat, ca o dovadǎ a forței capitalismului, Palatul Telefoanelor, construcție de tip zgȃrie-nori ce se ridica pȃnǎ la 52,5 m.

 Creșterea ȋnǎlțimii clǎdirilor a dus la apariția nevoii de noi materiale pentru sporirea rezistenței structurilor masive. Oțelul era cel mai cǎutat ȋn economie și ȋn 1926 sursele interne au furnizat numai 40.946 t. Situația s-a schimbat radical ȋn anii recesiunii și furnalele au livrat 144.766 t numai ȋn anul 1933.

 Erau multe de fǎcut ȋn țara grav afectatǎ și de desfǎșurarea ostilitǎților din prima conflagrație mondialǎ. Afacerile mergeau bine, dar veniturile importante se ȋnvȃrteau ȋn mediul urban și aici clasa politicǎ și economicǎ lua esența. Statul trebuia sǎ refacǎ o infrastructurǎ uzatǎ de o pe suprafațǎ vastǎ. Romȃnia era ȋn plinǎ ascensiune pe timp de recesiune, dar a urmat un nou conflict mondial pentru a satisface poftele politicienilor marilor puteri și s-a continuat cu un experiment social ȋn care era la mare modǎ folosirea deținuților politic pentru realizarea marilor lucrǎri publice. Progresul stǎtea pe oasele oamenilor și resursele țǎrii au ȋnceput sǎ fie exploatate ȋn cel mai sǎlbatic mod pentru ȋndeplinirea utopiei politice de tip egalitarist.

Bibliografie minimalǎ

Anuarul statistic al Romȃniei 1935 și 1936.