Autor 3576 vizualizări


Unele dintre cele mai importante exponate din cadrul Muzeului de Istorie Naţională și Arheologie Constanţa au fost găsite într-un mormânt de incineraţie de epocă romană timpurie. Mormântul a fost descoperit în luna iunie a anului 2016 în timpul cercetărilor arheologice efectuate în zona veche a orașului Constanţa, între Lupa Capitolina și fostul Palat Regal, actualmente Tribunalul Constanţa. Investigaţiile arheologice din această zonă au dus la descoperirea a numeroase vestigii de epocă romană și romano-bizantină databile între secolele I – VI d.Hr.

Mormintele de incineraţie aparţinând epocii romane ce au fost descoperite la Tomis pot fi datate pentru primele două secole ale erei creștine și reprezintă o moștenire a perioadei elenistice, când incineraţia a reprezentat ritul preferat al tomitanilor. Conform tipologiei funerare realizată de V. Barbu, acest mormânt s-ar înscrie în categoria I.2, având groapa ovală și ușor albiată, ofrandele fiind depuse în șanţul de tiraj fără protecţie de ţigle. În această situaţie, oasele calcinate, cărbunii și cenușa sunt adunate sumar, în șanţul de tiraj rămânând pe restul vetrei oase calcinate și uneori chiar obiecte din ofranda incinerării. Această variantă se întâlnește încă din perioada elenistică și continuă în epoca romană mai mult în secolul I și mai rar în secolul al II-lea.

Mormântul descoperit la Constanţa a fost identificat la adâncimea de cca. 3,20 metri faţă de actualul nivel de calcare și a fost amenajat într-o groapă de formă ovală, puţin adâncă, șanţul de tiraj fiind amplasat pe axul median. Mormântul este orientat pe direcţia est-vest și reprezintă până în acest moment cea mai veche intervenţie antropică din perimetrul cercetat. După formă, dimensiuni, inventar și manieră constructivă se încadrează cronologic în primul secol după Hristos, în perioada romană timpurie.


Din cenușa rugului au fost recuperate, pe lângă oasele calcinate ale defunctului, un număr de patru vase ceramice, fragmentele unui opaiţ ceramic și un unguentarium mic de sticlă, spart parţial. Inventarul recuperat constă din următoarele tipuri de vase, comune în epocă și frecvent utilizate în ritul funerar:

Ulcior ceramic – este realizat din pastă de bună calitate, de culoare căramizie. Acest tip de vas reprezintă o parte integrantă a veselei de bucătărie din lumea romană, fiind extrem de prezent și în mediul funerar. Utilizat cu precădere pentru servirea apei sau a vinului în timpul banchetelor sau a meselor curente, ulciorul este însoţit de cele mai multe ori de o cană sau cupă ceramică (kantharos). Cronologic, piesa se încadrează în a doua jumătate a secolului I și începutul secolului al II-lea.

Kantharos: cupă ceramică prevăzută cu două braţe, decorată prin tehnica barbotinei cu frunze stilizate. La exterior se poate observa un firnis grafitat și o angobă de culoare cenușie.

Bol ceramic de formă globulară, realizat din pastă de culoare cărămizie, de bună calitate, având decorul realizat prin impregnarea firelor de nisip în angoba proaspăt aplicată. Piesa este o raritate, fiind produs în atelierele din zona pontică și se datează în prima jumătate a secolului I.

Castron ceramic de mici dimensiuni, realizat din aceeași pastă de culoare cărămizie, parţial angobat. Castronul reprezintă alături de opaiţ o piesă comună, frecvent întâlnită în mediul funerar. Ambele piese sunt încărcate de un puternic simbolism, asigurând defunctului hrană și lumină pentru eternitate.

Unguentarium. Fiind extrem de fragile, vasele de sticlă întregi sunt descoperiri rare în siturile arheologice de epocă romană. O mică spărtură are și acest vas de dimensiuni reduse, utilizat în epocă pentru păstrarea unguentelor, a balsamurilor sau a uleiurilor parfumate. Pentru acest tip de unguentarium „bulb” există o amplă documentare în aproape întreg spaţiul imperiului. Este datat la sfârșitul secolului I î.Hr. și începutul secolului I d.Hr., cu predilecţie pentru epoca lui Augustus.

Epoca lui Ovidiu

În urma analizei inventarului funerar, dar și ca urmare a poziţionării mormântului în raport cu traseul cunoscut al cetăţii Tomis din perioada romană timpurie putem concluziona faptul că mormântul poate fi datat în primele decenii ale secolului I d.Hr. fără a depăși cu mult jumătatea acestuia. Din acest motiv putem considera faptul că personajul incinerat prezentat aici a fost contemporan poate al marelui poet Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis din ordinul împăratului Augustus. Ovidius se stinge în anul 17 d.Hr. pe litoralul tomitan, prestigiul și valoarea sa poetică rămânând neștirbite după aproape două milenii de la dispariţie.  


Muzeul de Istorie Naţională și Arheologie Constanţa a fost înfiinţat în anul 1878 prin grija primului prefect al administraţiei românești în Dobrogea, Remus Opreanu, și a inspectorului școlar Ion Bănescu. Istoria sa îndelungată, de peste o sută de ani, poate fi împărţită în trei mari etape: 1878 – 1957; 1957 – 1977 şi, în sfârşit, din 1977 până în prezent. Pe 25 decembrie 1977 a fost inaugurat Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa în fostul sediu al Prefecturii Constanţa din Piaţa Ovidiu, nr. 12, unde funcţionează și astăzi. Spaţiul expoziţional ocupă trei nivele: parter, etajul I şi etajul II. La parter sunt amenajate două săli de Tezaur; etajul I cuprinde, cronologic, preistoria, istoria veche şi medievală a Dobrogei; la etajul II continuă istoria modernă şi, de asemenea, sunt amenajate câteva expoziţii tematice.

Din august 2017 se redeschide expoziţia permanentă dedicată perioadei comuniste. În perioada sezonului turistic (1 mai-30 septembrie) muzeul poate fi vizitat de luni până duminică, între orele 9:00-20:00, iar în extrasezon (1 octombrie-30 aprilie) de miercuri până duminică între orele 9:00-17:00, luni și marti fiind închis. Tarife de vizitare: adulţi – 13 lei, pensionari – 5 lei, elevi/studenţi din afara judeţului Constanţa – 5 lei, elevi/studenţi din judeţul Constanţa – gratuit (cf. HCJC nr. 59/09.03.2016) pe baza carnetelor de studii aferente.