Autor 1429 vizualizări


Complexul de la Jelling, Danemarca, reprezintă un sit unde se îmbină într-un mod foarte interesant și sugestiv elementele păgâne și creștine, într-o bătălie ideologicăcare are loc între Gormr (den Gamle/cel bătrân, 940-958), ultimul rege păgân din zona Danemarcei[1], și fiul său, Haraldr (Blåtand/dinte albastru, 958-986)[2]. Pe măsură ce complexul se extinde, ideologia suferă și ea mutații, noile elemente fie completându-le, fie subminându-le pe cele precedente.

Dacă analizăm complexul dintr-o perspectivă de ansamblu, am putea găsi o cheie de interpretare a mesajelor politice pe care ni le transmit monumentele din care este alcătuit.

Asta pentru că monumentele nu există în izolare, ci interacționează unele cu altele, ceea ce permite de exemplu în cazul nostru remarci asupra ideologiilor pe care le poartă cu sine astfel de monumente.

Ambiguitățile au înconjurat întotdeauna acest complex încă din secolul al XVIII-lea de când au început excavările. Au rămas încă multe controverse, printre care și cea legatăde translația corupului lui Gormr[4]. Putem stabili anumite etape de construcție, dar multe aspecte încănu sunt lămurite, cum ar fi de pildă problema monumentelor (“Kumbl”) pe care Gormr le ridică în cinstea soției sale Thyra[5].

Este posibil să fie vorba despre un soi de aranjament în formă de corabie, lucru deloc neobișnuit în Scandinavia. Corpul Thyrei nu s-a găsit, fiind probabil incinerat, iar în cazul existenței unui astfel de aranjament, cu siguranță căa fost parțial deranjat de construcțiile ulterioare ale lui Haraldr.

Mai este necesară și precizarea carenței surselor scrise care abordează istoria acestor oameni. Adam din Bremen menționează situl într-adevăr, dar relatarea sa datează din secolul al XI-lea, fiind posibilă o influență a favoritismului său fațăde regii dinastiei Jelling sau a reprezentărilor populare a acestora.

Complexul mai degrabă vorbește de la sine pân ăîntr-un anumit punct[6]. Iar pietrele runice contribuie la documentația literară. Înainte de a formula o părere referitoare la mesajele propagandistice pe care le-ar sugera complexul, vom încerca să lămurim cine și ce anume a construit.

Grosso modole-am putea clasifica în trei grupe:monumentele lui Gormr șimonumentele în onoarea sa, cel mai probabil atribuibile lui Haraldr, care la rândul lor se încadrează în două mode:păgână si creștină. Toate sunt, luate individual, destul de impresionante, dar credem că pot fi înțelese mult mai bine dacă le privim ca pe un tot unitar.

Așadar, lui Gormr îi putem asocia mica piatră runică și probabil acel setting în formăde corabie menționat, care stăîn continuare sub semnul întrebării. Faza păgână a construcțiilor lui Haraldr cuprinde tumulul nordic, precum și mormântul din interior. Există și aici o controversă legată de inventarul mormântului, dar cei mai mulți cercetători sunt de acord că acesta este de sorginte păgână[7]. În schimb, tumulul sudic apare în urma analizelor dendrocronologice mai recent decât cel nordic cu cel puțin doi ani, prin urmare pare plauzibilă încadrarea în faza creștină, post-conversiune[8]. Elemente creștine mult mai concludente sunt marea piatră runică și biserica de lemn.

Din anumite puncte de vedere, mesajul de putere care ar reieși din ce a lăsat în urmă are anumite dificultăți de interpretare din pricina identității problematice a acelor “kumblr”. În legătură cu tumulul din nord însă este de remarcat poziționarea sa pe un tumul deja existent, din epoca bronzului, ridicat la rândul său într-un punct înalt pe teren, cu alte cuvinte, peisajul natural a fost utilizat pentru sublinierea autorității umane[9].

Ce este foarte vizibil are și impactul cel mai mare. Instrumentalizarea topografiei nu este nicidecum o noutate, mai ales în lumea germanică (vezi palatul de la Yeavering). Puterea poate fi amplificată prin trăsăturile deja existente ale peisajului, care în cazul sitului de la Jelling, are avantajul vizibilității, ceea ce îi înlesnește sponsorului monumentului transmiterea unui mesaj despre propria asa importanță.

Dacă într-adevăr presupunem că ar mai fi existat și un aranjament în formăde corabie în complex, acest fapt ar fi întărit ideea că regele își afișa puterea prin maiestuozitatea monumentului, nu doar o onora pe regina sa.

Observăm, și pe baza absenței obiectelor de sorginte creștină din mormântul tumular al lui Gormr dar și al Thyrei că avem de a face cu o ideologie păgână extravagantă prin dimensiuni, care amplifică autoritatea individuală, distinctăde cea a Bisericii. Movila tumulară nordică, de proporții uriașe (65 m. în diametru, 8, 5 m. în înălțime) cu siguranțăcădomina peisajul, chiar înainte de construcția perechii sale, prin urmare ar putea fi interpretat ca un mijloc propagandistic care ne vorbește atât despre puterea lui Gormr, cât și despre cea a urmașului său, Haraldr[10]. Cu alte cuvinte, Haraldr se folosește de de suveranitatea deja exprimată prin sit pentru a-și amplifica propria putere. Dar mai mult de atât, monumentele sponsorizate de Haraldr depășesc prin dimensiuni și extravaganță ceea ce în mod normal ar fi fost suficient pentru un omagiu funerar.

Ceea ce este și mai neobișnuit este introducerea elementelor creștine în complex. Movila sudică, databilă după 970, aparține cu siguranțăfazei creștine. Așadar Haraldr alege să ridice un tumul și mai măreț, similar celor ridicate în mod normal pentru comemorare. Este posibil să fi fost vorba despre un cenotaf, în completarea comemorării lui Haraldr pe piatra runică.

În general, elitei scandinave i se asociau monumente comemorative foarte vizuale, care dominau peisajul, ceea ce ar explica de ce Haraldr a dorit să-și depășeascătatăl în materie de expresie a puterii folosindu-se tot de elemente tradiționale păgâne în ciuda convertirii. Totuși, din modul cum sunt amplasate aceste elemente, cu biserica și pietrele runice în centrul complexului, ne putem da seama căsursa legitimității s-a modificat, dar în esențăideea rămâne aceeași:puterea trebuie expusă, exprimată vizual.

Biserica se înscrie pe aceeași linie a contextului de putere pe care Harald dorește săîl creeze pentru a-și etala statutul. Plasarea bisericilor în situri păgâne nu este un lucru des întâlnit[11], de aceea ar fi interesant să investigăm de ce atunci când se întâmplă. Construcția nu pare să aibă doar o funcție religioasă, întrucât amplasarea sa departe de sit ar fi însemnat mai degrabă un nou început cu o nouă tradiție. Construirea unei biserici printre atâtea elemente păgâne ar fi însemnat o subminare crasă a vechii religii. Ca și la Yeavering de exemplu, unde vechiul templu a fost prefăcut în biserică, Haraldr s-a folosit de puterea și autoritatea cu care locul era deja înzestrat, l-a subminat și instrumentalizat pentru a-și expune propria ideologie, una în care puterea politică și religia creștină se întrepătrund.

Dacă acceptăm ideea translatării corpului lui Gormr, aceasta s-ar înscrie cam pe aceeași linie ideologică[12]. Indiciile de organizare a complexului par a ne îndrepta spre ideea unei lupte pentru putere la nivelul propagandei prin monument. Iarăși, prin mutarea trupului lui Gormr, Haraldr ar fi înfăptuit un gest suprem de putere, gest sugerat de altfel și pe piatra runică când ne este precizat că Haraldr i-a ‘făcut creștini pe danezi’. Așadar, Haraldr pare că se folosește de autoritatea furnizatăde noua religie pentru a-și întări autoritatea regală. Situl este foarte interesant tocmai din acest motiv:se suprapun două straturi ideologice, care sunt și în conflict dar se și completează reciproc.

Pe piatra lui Gormr avem o inscripție care ne spune că regele Gormr a ridicat acești ‘kumbl’ în amintirea Thyrei, soția sa, coroana Danemarcei. Inscripția are o formulare destul de standard, precizând cine comemorează, ce anume a sponsorizat și pentru cine. Inscripția nu se sustrage însă de la unele ambiguități.

În legătură cu o metafora de final, ‘coroana Danemarcei’, la un moment dat a existat ipoteza asocierii acesteia nu cu Thyra, ci chiar cu Gormr, din pricina folosirii nominativului[14], ipoteză respinsă ulterior, dar nu și ambiguitatea. Într-un sit cu atât de multe elemente neobișnuite, nu este o ipoteză de exclus complet, ba mai mult, ambiguitatea permite asocierea metaforei cu amândoi, ceea ce ar reprezenta o laudă cu totul deosebită.

Piatra a fost mutată din locația originală pentru a fi poziționată lângămult mai impunătoarea piatrăa lui Harald, iarăși un indiciu asupra luptei pentru putere pe plan ideologic. Inscripția cuprinde următoarele informatii:regele Haraldr a dat ordin ca aceste ‘kumbl’ să fie ridicate în amintirea lui Gormr, tatăl său, și a mamei sale, Thyra;acel Haraldr care a câștigat pentru sine toată Danemarca și Norvegia și i-a făcut creștini pe danezi.

Dincolo de bogata ilustrație (pe o parte este reprezentat un Christ înfășurat de arborele lumii)Piatra este destul de unică în stilul său flamboiant de exprimare, deși la nivel strict formal urmează același model:autorul, monumentul și cel comemorat. Diferențele majore apar în stilul și epitetele pretențioase, care ne avertizează că este vorba despre un personaj important. Dacă le observăm strict comparativ, în virtutea simetriei pare că metafora aceea din prima inscriptie ar face referire chiar la Gormr. În orice caz, mai cert este faptul că prin formularea mult mai elaborată, mai complexă, Haraldr încearcă să-și depășeascăpredecesorul, atât prin limbajul vizual și verbal, cât și prin instrumentalizarea noii religii în acest sens.

Dacă reflectăm asupra organizării elementelor păgâne și creștine din sit, asupra suprapunerii sau a completării lor, trebuie să avem în vedere faptul că acest sit a cunoscut o dezvoltare treptată în timp, pe mai multe straturi.

Monumentele lui Haraldr au influențat interpretarea celor atribuite lui Gormr, iar monumentele mai târzii atribuibile lui Haraldr au avut la rândul lor un efect asupra celor mai timpurii. Se întrepătrund cu alte cuvinte mai multe straturi de exprimare a puterii, după cum se observă și din inscripțiile runice. Declarațiile tind să se legitimeze în direcții religioase diferite. Ceea ce poate este cel mai interesant la acest sit este modul în care straturile acestea de expresie a puterii interacționeazăunul cu celălalt sau se confruntăunul cu celălalt. Haraldr putea alege săconstruiascămai departe de Jelling, o locație care să marcheze începutul unei noi tradiții de legitimare, dar nu a făcut-o.

De ce? Alegând, dimpotrivă, vechea locație, el folosește practic o zonă deja încărcată cu autoritate și putere. Pe măsură ce sunt adăugate monumentele, complexitatea zonei crește și suferă mutații.

În concluzie, Haraldr folosește situl ca pe un câmp de bătălie împotriva autorității preexistene a tatălui său. Construcția bisericii, amplasarea micii pietre a tatălui său lângă a sa, mult mai impunătoare, precum și posibila translația a trupului lui Gormr reprezintăo subminare clarăa autorității deja existente. În mod ironic însă, totodată prin alegere sa de a se raporta atât de mult la edificiile asociate tatălui său, Haraldr atrage practic atenția asupra semnificației acestora.

Proclamându-și propria ideologie, colorată creștin, regele își alege ca punct de reper ideologia precedentă. Într-un context mai larg, acestea pot fi așadar privite ori în sensul unor paralelisme propagandistice, ori în sensul unor interacțiuni de limbaj vizual care pânăla urmăare același scop:de a înfățișa publicului dimensiunile și importanța puterii regale.

Acest ciclu de putere se încheie odată cu moartea lui Haraldr, unii cercetători sugerând că acesta ar fi intenționat săfie înmormântat în bisericăalături de tatăl său, confirmând convertirea și pentru dinastia păgână[15]. Haraldr însă este înmormântat la Roskilde, la Jelling nerămânând decât un loc gol lângă presupusele rămășițe ale lui Gormr.

Situl însă și-a definit identitatea, funcționând, săspunem, ca un ‘text’ ce ar trebui ‘citit’ drept o interfațăîntre ideologii de nuanțăpăgână, respectiv creștină, aflate în competiție dar și complementaritate. Suprapunerea acestor straturi este de fapt cea care conferă identitatea sitului.



[1]Danemarca în secolul al X-lea cuprindea și alte teritorii precum sudul Suediei de azi sau insula Gotland.

[2]Dinastia Jelling îi mai cuprinde pe Svend Tveskæg (986-1014), Harald Svendsen (1014-1018) Knut den Sture (1018-1035) și Harteknut (1035-1042).

[3]I. Hodder, Reading the Past:Current Approaches to Interpretation in Archaeology, Cambridge, 1991, p. 126.

[4]K.J., Krogh, “The royal Viking Age monuments at Jelling in the Light of Recent Archaeological Excavations:a Preliminary Report”, în Acta Archaeologica, 53, 1982,  1982, p. 210.

[5]K.M. Nielsen, “Jelling Problems. A discussion”, în Mediaeval Scandinavia, 7, 1974, p.156.

[6]E. Moltke, “The Jelling Monument in the Light of the Runic Inscriptions”, în Mediaeval Scandinavia, 7, passim.

[7]E. Roesdahl, „The Northern Mound Burial Chamber and Gravegoods“, în Mediaeval Scandinavia, 7, 1974, passim.

[8]K.J. Krogh, op. cit., p. 215

[9]B. Hope-Taylor, “Yeavering:An Anglo-British Centre of Early Northumbria”, în DOE Archaeological Reports, Londra, 1977, passim.

[10]E., Roesdahl, Viking Age Denmark, Londra, 1982, p. 157.

[11]O. Olsen, “The Sanctuary at Jelling, with Some Observations on Jelling’s Significance in the Viking Age”, în Mediaeval Scandinavia, 7, 1974, passim.

[12]E. Roesdahl, op. cit., p. 166.

[13]K.M. Nielsen, op. cit., p. 162.

[14]K.M., Nielsen, op. cit., p. 163.

[15]E. Roesdahl, op. cit., p. 166.

""