Autor 7094 vizualizări


Sondajele de opinie din ultimii ani arată o creștere semnificativă a încrederii de care se bucură Regele Mihai. În 2015, Regele devenea personalitatea publică în care românii aveau cel mai înalt grad de încredere, cu o cotă între 50 și 60% , în funcţie de diversele cercetări sociologice efectuate. De fapt, efectul de creștere în sondaje începuse cu câţiva ani mai devreme, după celebrul discurs al Regelui în Parlament, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani. Atunci a fost ocazia cu care publicul românesc a putut să vadă în direct o cu totul altă personalitate publică, faţă de ceea ce se obișnuise să vadă în ultimele decenii.

Dar nu a fost așa de la început, după căderea comunismului, în 1989. Regele a încercat atunci să revină în ţară. Autorităţile abia instalate la putere i-au interzis intrarea, iar când a reușit să treacă frontiera a fost urmărit pe autostradă și dat afară din ţară.

Prima vizită oficială o face în 1992, când o mulţime imensă, unii spun un milion de oameni, l-a întâmpinat în centrul Bucureștiului. Dar dacă s-ar fi făcut un sondaj de opinie în primii ani de după Revoluţie, popularitatea opţiunii monarhice nu ar fi trecut de 10%. Cauzele sunt evidente, ţin de propaganda comunistă de o jumătate de secol, care a văzut în Regalitate principalul inamic. România ieșită din comunism nu mai avea nici reperele istorice și nici atașamentul simbolic faţă de valorile pe care Monarhia le reprezentase pentru generaţiile de până la venirea comunismului.

La primele alegeri, din mai 1990, cele două partide istorice care făceau legătura cu România interbelică, PNL și PNŢCD, au strâns împreună în jur de 10% din voturi, în timp ce FSN aduna 66%, iar la prezidenţiale Ion Iliescu aduna peste 85%. Cam astea erau opţiunile atunci. Cu toate acestea, puterea FSN nu a tranșat problema revenirii la Monarhie printr-o consultate populară, pe care ar fi câștigat-o, în condiţiile epocii. Dar FSN a introdus un articol în Constituţie prin care a interzis revizuirea formei de guvernământ.

De ce au preferat Ion Iliescu și guvernarea FSN o asemenea formulă? Evident, nu pentru că ar fi avut vreo problemă cu un referendum. Nu în privinţa rezultatului. Dar ar fi deschis o chestiune politică. Ar fi arătat că este o chestiune care poate fi adusă în faţa populaţiei. Iar un referendum se poate relua atunci când condiţiile sociale se schimbă.

Acest articol a apărut în numărul 172 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com