Autor 6137 vizualizări


Lumea a ajuns să fie împărțită în lagărul socialist și în cel capitalist începând din anul 1917, burghezia urmând să dispară în negurile istoriei. Iosif Stalin a pus la punct un stat centralizat, forța puterii centrale fiind asigurată de către serviciile secrete ce mențineau prin teroarea revoluționară dictatura proletariatului. Armata Roșie, apoi sovietică, era celălalt pilon de forță. Întreaga Uniune Sovietică era un mecanism economic, social și politic pus la punct pentru a realiza revoluția mondială.

Ideile lui Stalin au fost preluate de către urmașii săi la Kremlin și au dat rezultate cât timp datele statistice erau măsluite după cum doreau cei ce le comandau. Totuși, după trei decenii de la moartea crudului dictator, apăreau probleme în toate domeniile de activitate în urma evoluțiilor din întreaga lume, mai ales din cea concurențială. 

Mihail Gorbaciov a ajuns conducător al vastului imperiu comunist în anul 1985 și a încercat să sporească producția de mărfuri pentru a scoate colosul din starea de apatie economică și socială. Ideile mai proaspete erau comunicate la plenara din 16 iunie 1986 a C.C. al P.C.U.S., dar erau aduse și date despre ceea ce nu mergea bine în sistemul planificat foarte riguros, după cele mai valoroase principii marxiste. 

Ceea ce a găsit noul lider la nivel central și local depășea orice imaginație a unui om obișnuit cu realitățile lagărului socialist. Exista o mafie atotputernică a organelor de partid și de stat, Moscova reușind cu greu să-și impună punctele de vedere împotriva unor interese de grup. 

Tovarășul A. I. Ceabanov a ajuns să conducă o fabrică de produse electrotehnice și a introdus imediat pe linia de montaj noi modele, de succes și pe piața internațională. Autoritățile n-au fost de acord cu astfel de inițiative ce le știrbeau prestigiul, l-au înlăturat din funcție și, mai mult, l-au dat pe mâna organelor de anchetă, cele ce aveau o vastă experiență în cercetarea unor întregi popoare. 

Au intervenit pentru scoaterea din ghearele agenților plini de zel chiar C.C. al P.C.U.S. și procurorul general. Nici măcar șeful acuzatorilor publici nu găsea o vină celui ce asigura mărfuri de calitate într-un domeniu de vârf și aducea valuta necesară mai mult decât aerul pentru o economie copleșită de cheltuielile militare. Instituțiile centrale ale statului au scris negru pe alb că omul este cinstit și de valoare, dar mafia birocrației locale nu s-a dat învinsă imediat.

Trebuia ca omul care a dat dovadă de inițiativă să piară cumva, să-i dispară numele pentru a nu mai exista vreo tentativă de gândire liberă în fața mafioților locali ce se considerau veșnici stăpâni în regiunea Cerkassî din Ucraina. 

Tovarășul Ceabanov a fost dat afară din organizație de către biroul de partid. Au sărit în apărarea victimei chiar comuniștii de rând și s-au plâns către Moscova într-o scrisoare pusă la poșta de stat. Conspiratorii supravegheau din umbră și au interceptat documentul ce conținea informații sensibile pentru afacerile locale. Era încă o faptă gravă, aflată până la urmă de către autoritățile centrale. 

Mihail Gorbaciov spune că s-a rezolvat totul prin Comitatul Controlului de Partid, dar nu se știe exact câte astfel de fapte erau comise de frăția dintre partid și organele de forță. Era firesc ca multe inițiative bune să piară în fașă și statul comunist să nu poată avansa. Orice stat totalitar este clădit din mici dictaturi locale, mai nemiloase chiar decât cea din vârful piramidei. 

A. I. Ceabanov a avut noroc să fie un om cunoscut și util sistemului socialist de producție, mașinile-unelte concepute de acest cercetător fiind chiar de valoare. Oare câți oameni n-au mai scăpat din mâinile torționarilor pricepuți să zdrobească voințe prin toate mijloacele fizice și psihice? Adevărul stă îngropat în munții de dosare de prin arhivele fostului stat comunist, dar s-ar putea ca autoritățile locale să mai fi făcut curățenie și au dat ordin să fie arse din… lipsă de spațiu. Criminalii de orice fel au grijă să șteargă urmele faptelor abominabile pentru a părea oameni cinstiți, demni să rămână în amintirea maselor și să fie venerați.

Mihail Gorbaciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, se considera capabil să mențină unitatea de monolit a organismului politic și să sporească forța statului muncitorilor și țăranilor. S-a înșelat amarnic. Subordonații din toate domeniile au fost deranjați de această implicare în afacerile aducătoare de trai bun și îmbelșugat. Reformele propuse de la centru au dus la o nemulțumire generalizată a aparatului de partid și de stat, ceea ce a avut drept rezultat o dizolvare treptată a mozaicului etnic ce era menținut într-un ansamblu coherent prin forță și minciună. Destrămarea a mers până la ruperea unor vaste teritorii intrate sub conducerea unor dinastii locale de politruci. Exact ca-n cazul directorului de la fabrica din Ucraina, oamenii sistemului nu puteau să-I ierte liderului de la Moscova astfel de intervenții ce le știrbea din putere și prestigiu. Mihail Gorbaciov a fost treptat încercuit și a trebuit să renunțe la orice intenție de rămânere în funcții importante. Federația Rusă există și astăzi ca un conglomerat de interese, puterea centrală trebuind să țină cont de aranjamentele locale.

Este interesant că mai există și astăzi oameni ce mai plâng după sistemul comunist, considerat că nu încuraja corupția și că locuitorii erau egali în drepturi și averi, cel puțin nu exista discrepanța de astăzi. În realitate, abuzurile erau îngrozitor de mari, dar totul era mușamalizat cât timp erau satisfăcute dorințele superiorilor din partid, administrație, forțele de represiune și armată. Modelul sovietic era copiat punct cu punct și de autoritățile din România comunistă și așa se explică de ce mulți locuitori preferau să plece pentru a nu mai sta sclavi în ograda partidului unic. Din păcate, modelul comunist place celor care ajung la putere și birocrațiile din fostul lagăr totalitar organizează viața în același stil, ceea ce generează în continuare valuri de migrați spre statele în care viața nu este organizată după capriciile celor ce întâmplător ajung în funcții de conducere. Oamenii cu inițiativă sunt persecutați tot timpul de nulitățile avansate politic, înarmate până-n dinți cu diplome false.

Bibliografie minimală

Gorbaciov, Mihail, Memorii, Editura Nemira, București, 1994.
Gorbaciov, Mihail, Scrieri alese, Editura Politică, București, 1987.
Marples, David, Rusia în secolul al XX-lea, Meteor Press, București, 2014.
Werth, Nicolas, Istoria Uniunii Sovietice de la Hrușciov la Gorbaciov, Corint, București, 2004.