Autor 11360 vizualizări


 Istoricul Liddell Hart a fost considerat un mare specialist în domeniul analizei evenimentelor militare şi un expert în arma tancuri. Studiind Al Doilea Război Mondial, cercetătorul britanic a ajuns la concluzia că dictatorul Adolf Hitler a ordonat atacarea URSS la 22 iunie 1941 deoarece dispunea de mari mase de tancuri, două treimi dintre acestea putând fi încadrate la modele mijlocii prin tonaj şi calibrul tunurilor. Dacă o personalitate afirmă ceva, trebuie să credem. 

Istoria a demonstrat că trebuie să se facă muncă de cercetare în orice domeniu şi nu trebuie să lupţi decât pentru adevăr cu mijloace ştiinţifice. Se ştie că Wehrmacht-ul a avut în iunie 1941 3.350 de tancuri de diferite tipuri. Fiecare autor dă diferite date, dar variantele nu schimbă prea mult datele problemei. O statistică pe tipuri de tancuri ajunge la un total de 3.483 de blindate (www.achtungpanzer.com). Dacă ne raportăm la cele două criterii, mijlocii nu erau decât modelele germane Panzer III şi IV, celelalte (Panzer I, II, Panzer 35 (t) şi 38 (t)) fiind mult mai uşoare, cel mult 10, 5 tone. Dacă adunăm exemplarele performante, nu obţinem nici măcar 50 %. Totalul se ridică la 1.415 tancuri (40, 62%). Din acest bilanţ trebuie obligatoriu să scoatem modelul Panzer III echipat cu tunuri de calibrul 37 mm, cu slabe performanţe balistice în raport cu tunurile sovietice de calibrul 45 mm. Se mai pierde un 7, 72% din total. Dacă ne referim la cele mai bune blindate germane existente în iunie 1941, doar 1.146 se puteau încadra cu mândrie la tancuri mijlocii. Procentul ar fi de 32, 9 %, foarte departe de concluziile istoricului Liddell Hart. Maşinile de origine cehă (Panzer 35 (t) şi 38 (t)) erau cu blindaj drept şi nituit, adică modele de dinainte de potop. Orice lovitură transforma niturile în adevărate gloanţe prin turelă. Un astfel de blindat se putea compara cu greu cu un colos precum KV-1 de 46 de tone. Nici T-34 nu avea egal în tabăra germană la nivelul 22 iunie 1941.

Dacă ar fi să facem o statistică după masa tipului de tanc, nu trebuie să ne mire dacă nu vor fi introduse în calcule maşinile grele Panzer IV. Există o înverşunare deosebită să se susţină cu orice preţ superioritatea germană.

Concluzia marelui istoric a fost complet eronată, dar a influenţat scrierea tratatelor de istorie militară. Abia acum putem înţelege de ce Iosif Vissarionovici Stalin nu s-a temut de forţa de atac a armatei germane în iunie 1941, dar combinaţia tanc-avion a fost mult mai puternică decât calculele pe hârtie. Exact ca la şah, caii şi turnurile au fost greu de oprit. Istoria celui de-Al Doilea Război Mondial trebuie rescrisă din temelii.